II. VREMURI DE CUMPANA
Ganduri, analize si evocari
Singuratatea patriarhului
Daca ai sta sa numeri in ce calitati si virtuti a
inotat acest uluitor ierarh ortodox roman pe o perioada istorica dintre
doua milenii, ai putea incepe cu Credinta curata in Dumnezeu! Nici o
abatere si nici o delasare de la implinirea datoriei! Mi-a spus, la ceas
de taina, de mai multe ori: Voi plecati mereu si ma lasati singur! Sunt
atatea probleme care cer rezolvare urgenta! Cum n-as pleca si eu ca
voi, dar stau legat aici pe Dealul Patriarhiei unde bat vanturile din
toate partile! Ce stiti voi! Apoi se rezema pe speteaza scaunului si
privirea si-o ducea in zare, iar pleoapele ii striveau lacrimi de
diamant. De fiecare data am ramas dezarmat si fara cuvant de aparare!
Eram in fata unui magnific Patriarh! Asa precum ii era si Singuratatea!
Am fost martor in anumite momente cand modestia si
smerenia se revarsau in torente peste amaraciunile si indarjirile de tot
felul.
Sa-l vezi avand aura iertarii si ingaduintei paterne!
A uimit pe cei care credeau ca Patriarhul nu va putea ierta niciodata
pe cei care l-au poticnit in slova veacului democratic, rabdand ca
stanca nevorbitoare si cu intelesurile ce aveau sa vina! Ca nimeni
altul, a intuit si intrupat puntea de legatura intre doua milenii, punte
peste galcevi si talmaciri. La sfarsit de doua mii de ani si inceputul
altei mii, cei doi ierarhi apostolici ai lumii: Teoctist si Ioan Paul al
II-lea, legau in spiritul pacii si bucuriei, Rasaritul de Apus! Numai
aceasta daca ar fi savarsit, era de ajuns pentru ca numele sau sa nu i
se mai stearga din memoria Bisericii Universale!
Intr-un iures rar intalnit si cu o profunzime care nu
poate fi tagaduita, Parintele Patriarh Teoctist a oranduit toate in
Biserica Domnului nostru Iisus Hristos! Sinodul Bisericii lui Hristos
din Romania, intru sacra ascultare, a hotarat drumul Bisericii intr-o
lume cuprinsa de zbuciumari aprinse. Lucrari ce-o sa dainuie in timp
stau deja marturie de neclintit. Oamenii Tarii au inteles ca Patriarhia
Romana are nevoie de spatii potrivite pentru lucrare si reprezentare.
Oricine vine si urca pe Dealul Mitropoliei, vede intru deslusire
oranduiala care aproape ca uimeste, acolo unde, sub rotirea vulturilor
cu Crucea in plisc, acum respira cu plamani sanatosi activitati de
spirit intru rodire. Daca Justinian Patriarhul, de o darzenie
incontestabila, a trecut corabia Bisericii din dictaturi regale prin
dictaturi comuniste, pentru ca nu este vorba doar de dictatura
romaneasca, Teoctist Patriarhul a avut menirea de a tranzita Biserica
dintr-o latura a dictaturii comuniste in democratia care se zidea pe
jertfe, in cei saptesprezece ani de nadejdi, disperari, furtuni de tot
felul si strigate la Dumnezeul Indurarilor! Fost-a omul acesta trimis de
Dumnezeu la raspantia mileniilor, pentru a zidi cu tactul si
intelepciunea stiuta de o lume! In viata acestei Tari au existat si
exista oameni de seama. Sunt contemporani cu noi, azi, printre noi
mereu. Sa nu palim de invidie cand ii vedem si li se rosteste numele si
sa ne para rau, dupa o oarecare vreme, ca nu i-am cinstit cum se cuvine
intru uriasa lor munca si sfanta responsabilitate. Am vazut pe Duhul
Sfant cum lucreaza pe deasupra firii, ca s-a sfinteasca! Am vazut pe
Duhul Sfant asupra harnicului Sinod! Am vazut cum Duhul Sfant ne cauta
pe toti fiii acestui Neam, intru sfanta lucrare mantuitoare! Hotarat: in
aceste uriase lucrari responsabile, Duhul Sfant isi face lucrarea prin
bietele inimi si maini de tarana ale preotimii jertfitoare, purtate in
aura implinirii! Teoctist Patriarhul a fost atins de aripa Duhului
Sfant!
CALINIC ARGATU, Episcop de Arges si Muscel
|