| Rabdarea cu totul exemplara
Pentru o clipa ne-am simtit mai saraci, mai goi de
noi insine, putin nedumeriti, intristati...Trebuia sa ne amintim de
David care spunea ca viata omului e de 70 de ani, de vrea Domnul, 80; ce
este peste 80, osteneala si chin. Pastorului nostru i-a fost ingaduit
sa fie cu noi peste 90 de ani si pentru asta trebuie sa-i multumim lui
Dumnezeu, care acum l-a chemat la El. Il vom insoti, dupa datina, cu
rugaciunile noastre si atunci nu ne vom mai simti nici mai saraci si
nici mai goi de noi insine. Apoi se va ruga pentru noi, cum a facut-o si
cand era cu noi si, impreunandu-ne ruga, vom zidi Biserica Manturii
Neamului. Poate una dintre "lectiile" pe care le-am deprins de la Prea
Fericirea Sa a fost, dimpreuna cu smerenia, rabdarea cu totul exemplara.
Nu spunea un scriitor ca romanii sunt intr-o stare "iovita"? Cand se va
scrie o istorie adevarata a acelor ani, si se va scrie, atunci se vor
afla mai multe si fi-va ceasul cand cei care s-au pripit sa-l judece
dupa cine stie ce informatii sa-si ceara iertare.
Dar, oricum, moartea pe noi nu ne poate desparte;
spunea taranul roman ca cei care pleaca se duc "dincolo" (cat de frumos
talcuieste Mircea Vulcanescu aceste cuvinte!), undeva in vecinatatea
noastra si rugaciunea ne readuce impreuna. Si e nevoie de multa
rugaciune si de mult post ca sa ne putem elibera de "raul" acestor
vremi. Da, da, rugaciune si post in taina, pentru ca stim, altfel, ca
ceea ce omul descopera, Dumnezeu acopera si ceea ce omul descopera,
Dumnezeu acopera. Si ce poate fi mai minunat decat rugaciunea in care
simti si te simti in acea nesfarsita Iubire in care nu te pierzi ci te
regasesti pe tine in masura in care te impartasesti cu toti cei dragi.
Asa ca Parintele Patriarh fi-va mereu cu noi in rugaciune, la care ne
indemna mereu (ca si Parintele Staniloae, care ne repeta: sa ne rugam)
si atunci tristetea se preschimba in pace si liniste divina.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
ELENA SOLUNCA
| 
