Preafericitul Patriarh Teoctist n-a murit, a plecat la Domnul sa ne pregateasca Judecata de Apoi
O vorba din popor spune: "cine n-are batrani sa-si
cumpere". Pana mai ieri Neamul Romanesc nu avea nevoie sa-si cumpere
batrani: l-am avut printre noi pe Inteleptul batranilor, pe
Preafericitul Teoctist, dar nu l-am stiut pretui cum se cuvine.
Au fost vremuri cand unii au ridicat piatra, si El,
iertandu-i, s-a rugat pentru ei. O alta dovada a celor afirmate este
superficialitatea echipei medicale care a efectuat fatala interventie
chirurgicala; dar Preafericitul n-a murit, de aceasta data a plecat la
Domnul sa ne pregateasca judecata de apoi. Oare noi cum vom judeca
nepasarea echipei medicale? A rezistat vremurilor si a intrat in noul
mileniu "senin si intelept ca un brad" (Artur Silvestri) reusind sa-si
carmuiasca credinciosii spre dreapta judecata.
A intrat intr-un mileniu al indoielilor; "a fi sau nu
religios" alaturi de credinciosii Sai pe care i-a slujit timp de
douazeci si unu de ani cu rabdare si pricepere prin fapte. Aici, in
Nordul cel Nord, crestinii stiu inc a un lucru: cum e ziua inmormantarii
celui trecut la cele vesnice asa i-a fost inima si sufletul iar
Prefericitul Teoctist a avut inmormantarea intr-o zi frumoasa; inca o
dovada ca intreaga viata si-a daruit-o credinciosilor. Preafericitul
Teoctist a avut o dorinta: ridicarea la loc de cinste a Catedralei
Mantuirii Neamului. Oare cine va veni in Scaunul Patriarhal va lupta
pentru ca visul de-o viata al Prefericitului sa prinda contur?
Mi-am pus si pun aceasta intrebare, intrucat
"vremurile se arata mereu potrivnice si zidirea..." si acestea ar putea
sa mai dureze.
AUREL POP
|