Noi trebuie sa recunoastem vrajmasul
Bucurestiul "nostru" este sub un atac nimicitor. Iata
ce spunea si despre ce spunea avertizand Prea Fericitul Teoctist, cand
pomenea de "vrajmasul"! Dar inca mai poate fi o posibilitate. Poate
acest atac sfruntat va atrage dupa sine un raspu ns nimicitor din partea
Puterii sub a carei pavaza stau Bucurestii. Iar daca nu, inseamna ca
rostul "nostru" este si mai imperativ.
Nu este clipa sa cedam, acum este "scaldatoarea
Vitezda"! Ceea ce a facut Prea Fericitul este in taramul miracolului. Nu
stiam, dar nici nu sunt surprins, ca a numit pe fata pe cei care ii
stau impotriva: "Vrajmasul". Oricum timpul nu lucreaza pentru "ei".
Cred in chipul cel mai limpede ca "noi" trebuie sa
recunoastem vrajmasul, sa ii stim caile dar la nici un caz sa nu devenim
obsedati cu descrierea lui. Asta i-ar face placere caci direct si
indirect ne-am arata frica si fascinati. Ii stim numele si caile dar,
dincolo de asta, grija noastra este cum sa il eliminam si trece in
non-existenta unde apartine. Exact asa cum se spune, la noi a fost mereu
"ondulare", cucerire si contraofensiva si intotdeauna biruinta a
arhetipului, a modelului vesnic. Iar acest fenomen este in tot locul.
"Formele" rezistentei, asa de frumos enumerate uneori si, intre ele,
superbul "gospodaresc", se infatiseaza sub nenumarate haine dar
intotdeauna reusesc sa reimpuna "modelul".
ALEXANDRU NEMOIANU, SUA
|