| Nesterse amintiri
Era prin anii nouazeci si... Munceam atunci in
functia de corespondent special al Agentiei Romane de Presa - ROMPRES.
In urbea Sloboziei se zvonise ca se va infiinta Episcopia din zona.
Acestea au devenit, insa, foarte curand, realitate. Am fost si eu
invitat la ceremoniile respective. Atunci am avut prilejul sa-l cunosc
personal pe Inalt Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Am participat nu
numai la ceremonia de inscaunare in functie a episcopului Sloboziei si
Calarasului, Nifon, ci si la masa festiva organizata cu acel prilej.
Bucuria nespusa a fost si aceea de a fi la masa chiar vis-a-vis de
Preafericitul. Un om deosebit de comunicativ mi s-a infatisat,
schimband, atunci, cu dansul o multime de idei, impartasindu-i
intentiile mele de a "produce" cateva carti. Nu am uitat acea indelunga
convorbire cu Prea Fericitul Teoctist, OM de mare cultura si sfetnic,
asijderea.
La putina vreme dupa aceea, l-am reintalnit, tot la
Slobozia, unde adastase pentru a participa la sfintirea locului
catedralei din Slobozia. A fost o alta fructuoasa si indelungata
intalnire, sezand tot vis-a-vis la ospatul oferit la marginea padurii
Peri. O a treia intalnire cu Preafericitul Patriarh Teoctist a fost la
resfintirea bisericii din satul Vladiceasca, moment in care i-am si
inmanat una din cartile mele editate intre timp. In sfarsit, o ultima si
interesanta apropiere de Preafericitul a fost in ziua cand a venit la
sfintirea Catedralei din Slobozia. Am incercat, atunci, sa ajung la
dansul, la sediul Episcopiei, unde adastase, inainte de oficierea
slubjbei; dar fara izbanda. M-am postat in fata iesirii din sediu iar
cand Prea Fericitul a iesit pentru a se urca in automobilul care urma
sa-l transporte la locul savarsirii slujbei religioase, m-am strecurat
cu repeziciune printre cei prezenti si am deschis usa masinii,
salutandu-l respectuos, dar strecurandu-ma, in acelasi timp, in
automobil. Si-a reamintit de mine, m-a intrebat ce mai fac. I-am
relatat, pe scurt, ultimele mele realizari si i-am daruit romanul
"Belele", care tocmai imi aparuse la Casa Editoriala "Freamatul". Am
avut vreme, atunci, sa-i si povestesc Preafericitului subiectul cartii,
spunandu-i, printre altele, ca in carte scrisesem despre un presupus
sfarsit al pamantului, prin alinierea planetelor, dar si revenirea la o
noua vietuire a putinilor ramasi pe Terra, prin voia Domnului.
Mi-a multumit si mi-a promis ca va citi volumul cu
pricina. Vestea decesului Prea Fericitului Patriarh Teoctist m-a
cutremurat. Am plans de ciuda, resemnandu-ma si gandindu-ma ca venise
timpul sa fie chemat la Ceruri. Am urrmarit aproape toate emisiunile
difuzate la posturile de televiziune romanesti si m-am cutremurat.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Calarasi, 4 august 2007
AUREL DAVID
| 
