Loctiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei
Am citit articolul domnului Carol Harsan din ziarul
Romania Libera avand subtitlul: "cel mai enigmatic episod din viata
fostului cap al Bisericii Ortodoxe". Era acel articol proba mult prea
stridenta de josnica procedura jurnalistica, pentru ca sa fie de noi
uitat prea usor.
Descrierea unui patriarh al Bisericii Ortodoxe
Romane, - iar aceasta se intampla chiar intre ziua decesului si ziua
inmormantarii sale -, drept un popa hedonist care danseaza intre crima
abjecta si Busuioaca de Bohotin, arata uitarea legilor lui Solon de
oamenii detinand putere decizionala in redactia ziarului incriminat,
precum si de ziaristul Carol Harsan. Duhul malefic al articolului
Cumpana Patriarhului aminteste spiritul editorialelor presei din Belgrad
controlata de Milosevici. Cine doreste repetarea tragicului fenomen
Vukovar in Romania?
Valurile comentariilor de aprobare pe forum la
articolul din Romania libera erau atat de agresiv orientate impotriva
ortodocsilor, incat literalmente m-au inspaimantat, dar nu pentru viata
mea fizica. Vorbesc aici despre teama pe care o produce nestavilita
revarsare a raului in sine prin mijloacele de exprimare electronice, -
asa arata in presa romana celebra Agora display a lui Baudrillard? -, o
exprimare neinfranata de vreo autoritate morala. Imi amintesc ca unul
dintre comentarii suna: "Nu vom obosi sa repetam, ortodoxia e mama
comunismului, si nu invers."
Parca era un citat din Raportul Tismaneanu! De
altminteri consider ca valul actual de intoleranta fata de ortodoxism
provine chiar din acel "Raport Tismaneanu".
Bunul patriarh Teoctist este remarcabil mai ales
pentru faptul ca a reactivat functia de loctiitor al catedrei episcopale
din Cezareea Cappadociei pentru patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Personal consider ca aceasta functie, detinuta pe vremuri de Sfantul
Ierarh Vasile cel Mare, este mai importanta decat functia de patriarh al
Bisericii Ortodoxe Romane. Sfantul Ierarh Vasile cel Mare face parte
dintre filosofii teologi cappadocieni din secolul IV care sunt socotiti a
fi Parintii Cei Sfinti ai Bisericii Orientale. Anvergura gandirii
Sfantului Ierarh Vasile cel Mare este atat de cuprinzatoare, incat prin
comparatie Albert Einstein pare un mediocru profesor universitar.
Valorile Bisericii Orientale, aparate de aceasta
functie detinuta pe vremuri de Sfantul Ierarh Vasile cel Mare, ne arata
ca nu este acum prioritate nationala ridicarea Catedralei Neamului.
Exista deja triste exemple. Cand rusii au inaltat catedrala neamului lor
la Moscova, i-a lovit napraznic revolutia bolsevica, iar atunci cand
sirbii au inceput a construi catedrala neamului lor in Belgrad,
Iugoslavia s-a dezmembrat imediat prin razboaie fratricide. Apoi, este
mult prea aproape de memoria noastra alta "revolutie" ca sa nu fim
tematori. In fine, Bucurestiul de azi este atat de agresat de
constructii, incat o noua constructie probabil ca literalmente este in
contradictie chiar cu valorile de echilibru ale bisericii ortodoxe. Cel
putin aceasta este perceptia mea asupra Catedralei Neamului. Eu consider
ca orice bisericuta ortodoxa cu slujba tinuta in limba romana frumoasa
este catedrala a neamului nostru. Apoi, nu exista oare catedrala Aghia
Sofia la Constantinopol transformata in muzeu si bine conservata prin
intelepciunea omului care a fost primul presedinte al Turciei laice,
generalul Gazi Kemal Mustafa Ataturk? Musulmanii au realizat o copie
arhitecturala dupa Aghia Sofia, copie chemata Moscheea Albastra. Dupa
intrarea Turciei in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa sprijine
initiativa grupului de tari ortodoxe (incluzand si Rusia) pentru a
construi alta copie dupa Aghia Sofia la Constantinopol, o copie
"albastra" destinata slujbelor ortodoxe.
dr. TITUS FILIPAS
|