| "Din pamant suntem si in pamant vom merge..."
Trecerea la cele vesnice a Prea Fericitului Parinte
nu trebuie sa fie motiv de jale. Din pamant suntem si in pamant vom
merge, fiecare la vremea sorocita. Unii in puterea varstei, altii la
adanci batraneti, cum s-a intamplat cu Prea Fericitul Teoctist.
Important este ca in timpul vietii noastre pamantene sa fi ascultat
poruncile Tatalui si ale Fiului, lasand in urma noastra fapte de lauda
intru biruinta credintei stramosesti, a iubirii de aproape, a iubirii de
patrie.
Prea Fericitul Parinte a pus umarul sau sfant si nu a
lasat sa cada biserici pe care Antichristul de la Bucuresti le-ar fi
dorit prabusite. Tot prin osardia Prea Fericitului (si nu a gugumanilor
care se lauda, incercand sa-si atribuie acest merit) a fost posibil
dialogul cu Vaticanul, vizita Papei Ioan Paul II la Bucuresti, prima
vizita de acest fel in lungul mileniului de cand Biserica lui hristos a
fost scindata. A fost momentul binecuvantat sa se adune doua
personalitati cu o lucida privire si intelegere asupra lumii
contemporane bolnave de instrainare si de necredinta. Prea Fericitul
Teoctist n-a fost o carja lucratoare pe spinarea clerului ortodox, cum
poate ca s-ar mai fi cuvenit cateodata. Prea Fericirea Sa a crezut si a
aplicat vechea zicere populara : "Dumnezeu nu bate cu batul...". Acum la
ceasul despartirii de Patriarhul Sfintei mele Biserici, ma incearca, pe
langa tristetea pe care moartea mi-o aduce in suflet, si dorul dupa
vocea lui blanda, cu un usor, dulce, accent moldovenesc.
Patriarhul Teoctist s-a pogorat langa inaintasii sai,
Intaistatatorii Bisericii Ortodoxe Romane, spre gloria si trainicia
credintei neamului romanesc. Asa sper, fie-mi speranta - a mea si a
altor multor milioane de romani ortodocsi - implinita de vrednicia si
taria de cuget a celui care va veni sa se aseze pe Scaunul Patriarhal.
ION MARIN ALMAJAN
| 
