Despre Patriarhul Teoctist numai adevarul!
Printre minciunitorii care, la moartea Prea
Fericitului Teoctist, au gasit de cuviinta sa iasa in lume cu
putinatatea lor sufleteasca, s-a numarat si (dl) Serban Orescu. Spre
marea noastra dezamagire, ne-a pus dinainte un text prost informat si
rau intentionat, publicat intr-unul din ziarele cele mai citite, ceea ce
inseamna ca sunt multe persoanele care au fost contaminate de textul
cu pricina. Crestineste vorbind, ne ingrijoreaza varsta autorului: mai
avea-va oare timpul necesar ca sa-si dea seama de ceea ce a facut, ca sa
se caiasca si sa se indrepte pe calea adevarului? Mi-aduc aminte de ce
ne spunea Petre Tutea: "Sunt prea batran ca sa mai spun vreo prostie. Nu
mai am timp ca sa ma corectez !..." Ce varsta aveti, domnule Orescu?
Ati scris un articol neserios, care se intemeiaza pe o
declaratie a Mitropolitului Banatului data de inaltul prelat agentiei
Newsin la aflarea tristei vesti: "Mare pierdere pentru Biserica Ortodoxa
Romana... Regretam moartea lui... Iertati-ma, dar atat va pot spune..."
Si din acest "atat va pot spune", care putea fi rostit cu zeci de
intelesuri complet diferite, iar cel mai probabil este ca sensul acestei
propozitii, pentru orice om normal, era ca "in acest moment de soc si
durere, nu pot spune prea multe!", Serban Orescu se crede indreptatit sa
deduca ca ar fi, iata, adevarate toate ineptiile, toate rautatile si
insanitatile pe care, de-a lungul anilor, fel de fel de nevrednici,
le-au pus in circulatie publica, incercand sa pateze astfel obrazul
Patriarhului Teoctist si al insesi Bisericii. Incearca, iata, si numitul
Serban Orescu. Nu va fi ultima incercare de acest soi, caci lucrarea de
dincolo de moarte a Prea Fericitului Teoctist cu siguranta ca va fi
inca si mai incomoda pentru netrebnicii in viata.
Serban Orescu incepe prin a-i reprosa Patriarhului
parerea despre Nicolae Ceausescu, "ganditor genial si om de stat
exceptional". In 1989, la data cand Prea Fericitul Teoctist a emis
aceast apreciere, m-as fi incumetat si eu sa fac opinie separata,
contrara chiar. Dar acum, in 2007, mai degraba zic si eu ca Petre Tutea:
"Il bag in p.... ma-sii pe al care l-o mai injura pe Nicolae Ceausescu
!" Numai ca Petre Tutea, cu un cap-doua mai destept ca noi toti, spunea
asta in primavara lui 1989, atunci cand "Europa Libera" a lui Serban
Orescu ne informa ca Romania lui Ceausescu dobandise capacitatea de a
produce oricand bomba atomica. Pai pentru isprava asta Nicolae Ceausescu
nu poate fi numit "un om de stat exceptional"? Ca "istoric al
ceausismului", cum se considera S.O., cunoaste desigur laudele aduse lui
Ceausescu chiar la cel mai inalt nivel politic al planetei, la Casa
Alba, la Buckingham, la Elisée, mai putin la Kremlin... Sunt mult mai
elogioase decat cele la care, foarte probabil, Patriarhul a subscris
doar, cedand astfel imperativului biblic : "Dati Cezarului ce este al
Cezarului"!
Alt neadevar: cica "Ceausescu intentiona sa darame si
Patriarhia si obtinuse, in acest scop, consimtamintul Patriarhului
Teoctist"!... Dupa cate stiu eu - dar istoricii ceausismului se feresc
s-o spuna pe a dreapta, intentia lui Ceausescu a fost sa mute
Patriarhia, atat de inghesuita in spatiul de care beneficia inainte de
1989, si sa-i construiasca un sediu nou, alaturi de Manastirea Vacaresti
care urma sa fie reabilitata, atribuind in acea zona a Capitalei spre
folosinta Patriarhiei un spatiu generos, reprezentativ pentru BOR,
oarecum dupa modelul Vaticanului.
Nu e prea tarziu sa aflam detaliile acestui proiect,
proiect care, se pare, contrazice imaginea unui Ceausescu demolator
diabolic de biserici! Dar cui ii convine azi adevarul despre Ceausescu?!
Culmea lipsei de profesionalism pentru un istoric
roman este sa emita opinii intemeiate pe raportul, jenantul raport al
comisiei Tismaneanu. Serban Orescu nu se jeneaza sa faca carte de
capatai din aceasta mizerie. Patriarhul Teoctist, zice S.O., "a ajuns in
fruntea BOR datorita loialitatii dovedite fata de conducerea Partidului
Comunist", adevar indiscutabil devreme ce asa "sta scris in Raportul
Comisiei Tismaneanu din decembrie 2006". Nota bene, majusculele R... si
C... ii apartin respectuosului S.O.... Respectuos si servil cu toate
haimanalele comuniste si cominterniste, Serban Orescu este nemultumit ca
"pana azi nu s-a spus clar daca defunctul Patriarh a colaborat sau nu
cu Securitatea". Nu pricep de ce ar trebui sa ni se spuna asta, cand
este la mintea oricui sa stie ori sa-si imagineze ca daca Romania are
dusmani, si are !, acei dusmani nu pot ocoli Biserica Ortodoxa Romana ca
tinta prioritara a actiunii lor distructive! O fi facut Securitatea
multe greseli, crime chiar, dar va fi facut si lucruri bune. Stim bine
bunaoara ca a existat o sectie a Securitatii pentru combaterea
iredentismului maghiar, alta anti-KGB. Multe diversiuni anti-romanesti
s-au petrecut prin mijlocirea unor sectanti, a unor culte sectante, a
caror existenta si activitate a fost sa ingrijoreze deopotriva Biserica
si Securitatea! Numai putina minte sa ai si oleaca de bunavointa de
roman, si e destul ca sa intelegi ca Securitatea avea motive sa
colaboreze cu Biserica, nu ca sa bage la puscarie oamenii, ci ca sa
apere efectiv interese romanesti vitale! Serban Orescu nu are de unde sa
cunoasca aceste lucruri? Nu cunoaste nici ca Biserica, prin anii 60,
i-a incredintat Parintelui Teoctist o importanta functie si raspundere
in diaspora romaneasca? Ca istoric, Serban Orescu ar putea sa se
intereseze de ce Securitatea nu i-a dat ierarhului Teoctist viza de
plecare spre misiunea sa printre romanii din strainatate. Poate afla si
ne spune si noua care Gogu Radulescu sau Miron Constantinescu s-a opus
misiunii pe care Biserica i-o incredintase vrednicului ierarh Teoctist.
Pe cine din conducerea de atunci a PCR l-o fi
deranjat informatia ca, in tineretea sa, calugarul Teoctist "ar fi facut
parte din Miscarea Legionara". "De odioasa aducere aminte", nu uita sa
precizeze Serban Orescu, pentru care azi, in anul de gratie 2007,
aceasta eventualitate il descalifica total pe Patriarh!... Pai sigur ca
este important sa afli daca Patriarhul va fi fost in tineretea sa
camarad de idei cu Noica, cu Eliade, cu Cioran, cu Mircea Vulcanescu, cu
Ernest Bernea, cu Tutea, cu Nae Ionescu, cu Rebreanu, cu Blaga, cu
Puscariu, cu Ion Barbu, Arghezi si alti legionari sau simpatizanti ai
Miscarii... Mai presus de toate acest detaliu te face sa intelegi mai
bine uriasa personalitate a Prea Fericitului Patriarh Teoctist! Dar asta
cu conditia sa evaluezi corect datele problemei. Comunistii, care s-au
temut atata de legionari si i-au persecutat ca pe nimeni altii, i-au
evaluat corect atunci cand au apreciat, inca din 1946, ca "jumatate din
Romania a fost in Miscarea Legionara!" Si trebuie spus ca preotii si
calugarii au fost in Miscarea Legionara intr-o proportie si mai mare!
Informatie care face si ea parte din adevarul si numai adevarul despre
Prea Fericitul Patriarh Teoctist!
Securitatea a colaborat cu Biserica, si nu invers!
Am vrut de mai multe ori, dupa 1990, sa intervin in discutiile purtate
in jurul si mai ales impotriva Bisericii, discutii care de cele mai
multe ori vadeau reaua credinta si nestiinta ori chiar nerozia
participantilor.
Atacurile din ultima vreme pe tema "dosarelor de
securitate" ale unor prelati imi infrang lehamitea si retinerile (nu
sunt teolog!), impins de convingerea (sau macar speranta) ca ma pot face
util unor cititori de buna credinta, sa nu se lase "smintiti" de la
calea cea dreapta de energia si zelul demigrator al unor critici
naimiti, mercenari ai scrisului sau numai rataciti in mass-media ori
chiar in guvern. Cazul asa zisului ministru al Culturii si Cultelor,
care prin declaratiile sale nefericite a dovedit un singur lucru: ca nu
are habar de felul cum se desfasoara actul (taina) spovedaniei. Le ofer
ztuturor acestora urmatoarele pareri:
1. O buna parte din aceste atacuri si critici
atintite asupra Bisericii Ortodoxe Romane sunt (par a fi) expresia unei
strategii ad-hoc concepute, constienta de insemnatatea Bisericii in
societatea romaneasca, de rolul ei ca institutie de ultim si cel mai
puternic reazem spiritual.
Sondajele au pus mereu in evidenta increderea
constanta a publicului romanesc nu in partidele politice, nu in
ideologii, nu in guvern, parlament sau presidentie, ci in Biserica,
Scoala si Armata. Daca exista adversitate institutionalizata fata de
noi, romanii, si fata de Romania - si exista aceasta adversitate, ea nu
putea sa ocoleasca Biserica, ba chiar a vizat-o cu predilectie. Asadar, o
buna parte din aceste atacuri la adresa Bisericii se explica prin
angrenajul la care sunt articulate: propaganda antiromaneasca,
anti-romanismul ca politica institutionalizata.
2. Prestatia Bisericii Ortodoxe Romane sub regimul
comunist nu poate fi judecata in sine, ci numai prin raportare la
celelalte biserici ortodoxe supuse si ele acelorasi "probe". Adica prin
comparatie cu ortodoxia bulgara, albaneza, rusa, ucraineana s.a.m.d.
Aceste biserici ortodoxe, spre deosebire de suratele lor catolica,
protestanta etc., sau de alte culte (mahomedan sau mozaic), au fost in
situatia de a supravietui numai si numai prin puterile proprii, fara
ajutor din afara. Numai si numai prin osardia clerului si puterea de
credinta a poporenilor din fiecare tara socialista! Cu acest pret s-a
platit autocefalia de care se bucura ortodocsii din toata lumea.
Or, din aceasta perspectiva privind lucrurile - si nu
vad de ce ar fi mai corect alt punct de vedere!, ortodocsii romani si
preotimea ortodoxa romana au reusit mai bine ca oriunde in alta parte a
"lagarului socialist" sa pastreze credinta, sa practice ritualul si
traditia ortodoxa, crestina, sa sporeasca numarul si frumusetea semnelor
dupa care pamantul romanesc se arata a fi, fizic vorbind, o tara
crestina, ortodoxa.
Si cand spun semne, am in vedere bisericile si
manastirile din Tara. Oricat se vor mira unii si oricat ne doare
amintirea bisericilor "demolate", sa fim cinstiti si sa recunoastem ca
in decembrie 1989 numarul bisericilor din Romania era mai mare decat in
1944! Informatia mi-a furnizat-o Ioan Alexandru in 1988, cand mi-a spus
si numarul exact al bisericilor ridicate din temelie sau renovate dupa
1965. Marturisesc, nu mi-a venit sa cred, dar nu puteam nici sa nu-l
cred pe fratele Ioan... Astept sa fiu corectat in aceasta chestiune de
persoane mai avizate asupra subiectului.
Mai important este insa ca puterea credintei a fost
asa mare la romani incat au cedat infrante si rusinate toate
stratagemele oficiale care au incercat sa-i lipseasca pe romani de taina
botezului sau a cununiei, de mangaierea troparilor de inmormintare sau
de binefacerile spovedaniei. Si asta spre deosebire de toate celelalte
spatii ortodoxe trecute prin calvarul ateismului de stat. Cunosc direct,
de la preotii Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Constanta, care
au slujit toti patru la cununia mea, ca deseori veneau la ei, in mare
taina, asa zisi turisti bulgari, cerandu-le sa-i cunune ori sa-i boteze.
Sau chiar amandoua slujbele, pe rand, in acelasi patrar de ora. Si asta
pentru ca in Bulgaria, vechi teritoriu ortodox, viata crestineasca a
scapatat sever in anii comunismului atotbiruitor.
Se impune sa efectuam o comparatie riguroasa in acest
sens, inclusiv la nivelul invatamantului teologic ortodox din tarile
fost-comuniste, si sunt convins ca se va ajunge astfel la concluzia ca
in Romania comunista s-a produs un veritabil miracol. Personal as zice
ca diferenta fata de celelalte ortodoxii trecute prin comunism a facut-o
autenticitatea credintei la romani, organicitatea acesteia, credinta
care nu putea ceda sau slabi decat "odata cu viata". Nu sunt vorbe goale
aceste aprecieri. Cred in ele si, deocamdata, nu am alta explicatie
pentru faptul ca romanii si-au pastrat credinta mai bine decat fratii
lor ortodocsi bulgari sau rusi, albanezi (si greci din Albania) sau
ucrainieni, armeni etc. Cand spun insa romani, ii am in vedere si pe
preoti, clerul ortodox, precum si cinul monahal, manastiresc. Pe scurt,
Biserica Ortodoxa Romana.
3. In privinta relatiilor cu Securitatea, poate ca nu
ar strica sa pornim de la detaliul ca foarte multi securisti si-au
botezat copiii. Unii, pe ascuns. Dar nu se ascundeau de Partid sau de
... Securitate, ci de publicul larg, sa nu le dea un "prost exemplu". Se
pare ca astea erau directivele reale, cele propriu-zis practicate. La
fel se petreceau, in mare secret, si cununiile la activistii de partid
si la securisti. Era insa un secret al lui Polichinelle...
Alt detaliu: ziaristii care si-au imaginat ca preotii
ortodocsi turnau la Securitate tot ce aflau de la credinciosi in timpul
spovedaniei nu fac decat sa se dea de gol ca habar nu au ce inseamna
actul spovedaniei.
Ca prin biserica nu prea au dat acesti acuzatori
inchipuiti. Ca si ministrul Iorgulescu. Vorbesc din ce au vazut in
filme... In principiu, intre Biserica si Securitate era exclus sa nu
existe anumite relatii. Chiar si o colaborare. Dar trebuie vazut sensul
acestei colaborari si scopul urmarit. Bunaoara, daca eu, subsemnatul,
sunt pus in fata clasicei "indiscretii": ati colaborat cu Securitatea?,
eu voi raspunde nu. Un nu hotarat!
As raspunde insa afirmativ la intrebarea Securitatea a
colaborat cu dumneavoastra? Da, Securitatea a colaborat cu mine! S-a
intamplat dupa ce am publicat cartea lui Dumitru Martinas despre
Originea romaneasca a ceangailor din Moldova. Plecand la Cluj-Napoca
impreuna cu Mircea Maciu, directorul editurii, in avion l-am cunoscut pe
"nea Ionica", un ofiter de securitate (colonel?), insarcinat sa asiste
la lansarea cartii. De la Mircea Maciu am aflat ca acel "nea Ionica" era
specialist in iridenta maghiara. Mi-a spus "nea Ionica" cine va
participa din partea adversa si cam ce intrebari imi vor pune. Adica el,
securistul, m-a informat pe mine! Nu eu pe el!...
Mi-e usor sa-mi imaginez situatii si probleme cu care
Biserica se confrunta de sute de ani, cum ar fi problema sectelor, de
interes si pentru vremelnica securitate comunista. In mod evident in
asemenea chestiuni Securitatea s-a subordonat Bisericii si amandoua s-au
manifestat in slujba interesului national, al oamenilor, al
cetatenilor. Nu-mi inchipui ca securitatea nu avea habar de sovieticii
si bulgarii care veneau sa se crestineze in bisericile romanesti. Dar
are vreo importanta cum a aflat Securitatea de ei? Nici-de-cum! Ci
definitoriu este ca spre deosebire de ceea ce se intampla in celelalte
tari socialiste, Biserica Ortodoxa Romana a asigurat dreptcredinciosilor
ei accesul integral la binefacerile ortodoxiei. Cine are interes si
pune atata patima ca acest adevar sa nu fie ca lumea constientizat de
societatea romaneasca?
In fine, daca se va produce o deblocare totala a
arhivelor securitatii, trebuie luat in calcul si alt efect, cel mai
neasteptat: vom descoperi ca Securitatea nu a facut numai politie
politica ("nu-i dracul chiar asa de negru!"), ca a facut si lucruri
bune, iar atunci cand vom da peste reversul pozitiv al maleficei
institutii, probabil ca vom consemna momente de colaborare a securitatii
cu Biserica. Colaborare care, sunt convins, continua si azi. O
colaborare a SRI si SIE la opera Bisericii Crestine. Sper!...
4. Recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe
Romane, petrecuta in 1885 si ridicarea la patriarhat a intaistatatorului
ei (1925), au fost in urma cu un an sarbatorite de societatea
romaneasca cu sentimentul ca prin cele doua consfintiri se implinea
"desavarsirea institutiilor necesare existentei nationale absolut
independente". Sentiment "anacronic", clama in 2005 un ziarist fara
noroc, raportand aceste aniversari la perspectiva iminenta si
irevocabila a aderarii noastre la Uniunea Europeana, o Europa - ne
explica nefericitul - "fara natiuni, formata numai din culturi si limbi
diferite". Si asta deoarece, urmand exemplul celorlalte guverne
europene, "statul roman se pregateste sa renunte (sic!) la o parte
insemnata din formele suveranitatii natiunii romane si este foarte
probabil (s.n.) sa renunte cu desavarsire la ideea de suveranitate
nationala daca (s.n.) proiectul de federalizare europeana se va impune
in noua structura politica a Uniunii Europene". Dupa cum se vede, Petre
Guran descopera posibilitatea de a fi anacronic in raport cu o stare de
lucruri inexistenta, dar previzibila, posibila. Anacronic fata de
viitor! Un viitor in care sunt tot mai multi romanii care nu mai cred...
Greseala cea mai mare insa, si mai descalificanta, este continuta in
aprecierea ca "daca in urma cu 127 de ani poporul roman se arata dispus
sa plateasca cu sange pe campul de lupta suveranitatea politica a
statului care il reprezenta, astazi acelasi popor, in marea sa
majoritate, se arata a fi pregatit sa puna capat acestei suveranitati".
Apreciere bazata pe o premiza falsa: Constitutia din 2003. Ignora domnul
ziarist raspunsul adevarat pe care l-au dat romanii in 2003 la
referendum.
Cinstit vorbind, in octombrie 2003 romanii au respins
Constitutia si noile prevederi, inclusiv cele referitoare la integrarea
noastra in acea Europa, fara natiuni. In fata lui Dumnezeu, poporul
roman a raspuns negativ la referendum. De ce dl ziarist si toti colegii
sai, toata presa, toata mass media, nu consemnaza adevaratul rezultat al
Referendumului trucat la ordinul Lui Adrian Nastase?!
Cu prima ocazie, cand la Bucuresti vor guverna
persoane alese intr-adevar prin vot democratic, liber exprimat si
corect inregistrat, vom avea posibilitatea si motivele necesare ca sa
declaram nul referendumul din 2003. Si presa romaneasca, inclusiv domnul
Petre Guran, caci pe dinsul il citam, dintr-un articol publicat in
"Ziua", va afla astfel ca nu exista in Romania acea nici urma de "mare
majoritatea" de romani dispusi "sa puna capat suveranitatii nationale".
Nu exista nici ca minoritate cat de cat semnificativa!
Teza domnului Petre Guran este ca Biserica Ortodoxa
Romana, ca biserica legata de ideea nationala, intra astfel in
contradictie si in dezacord, in disensiune cu aceasta "mare majoritate"
de bezmetici inexistenti, inventati de Petre Guran, indivizi care stiu,
spera sau cred ca "in mai putin de doi ani natiunea politica romana va
fi istorie". Eu, asemenea romani nu am intalnit insa decat ca muncitori
cu gura prin presa romaneasca!
Pledoaria acestor ziaristi suna ca un ecou brusc
resuscitat al cominternismului, care s-a cladit ca ideologie si
strategie pe speranta bezmetica in disparitia de pe o zi pe alta a
natiunilor, pe credinta ca internationalismul proletar va vindeca toate
ranile si neajunsurile societatii umane, ale omului, in general. Ca
acest proiect bolsevic de anihilare si extirpare a simtamantului
national era absurd si contra naturii, a firii umane, s-a vazut din
aceea ca exact sub presiunea sentimentelor nationaliste (ale balticilor,
ale romanilor din Basarabia, ale caucazienilor etc.) s-a prabusit
sandramaua sovietica internationalista, cominternista.
Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca proiectul
cominternist nu a fost abandonat odata cu disparitia statului sovietic,
ci este reluat din directia opusa, venindu-ne acum din Occident
promisiunea unei lumi "eliberate" de povara constiintei nationale.
Propagandistii acestei noi ordini mondiale sunt deseori descend enti
biologici ai cominternistilor de odinioara. Nu stiu in ce situatie se
afla dl Guran al nostru si nu incerc sa pricep din detalii biografice de
unde-i vine aversiunea fata de atasamentul Bisericii Ortodoxe Romane la
valorile nationale ("cuvintul national actioneaza pe fata Bisericii ca
un vitriol care desfigureaza"!...), dar pozitia sa, marturisita in
"Ziua", este subreda prin faptul ca mizeaza pe perenitatea proiectului
unei Europe comunitare "in care natiunea nu mai are vocatia de a
intemeia o putere politica". Dimpotriva, chiar daca acesta ar fi
proiectul, o Europa comunitara nu va rezista decat ca organizatie a
natiunilor europene unite, ca State(le) Unite ale Europei, asa cum a
fost preconizata inca de la inceput: o Europa a Patriilor.
Daca romanii, intrand in U.E., vor constata ca
aceasta incearca sa transforme Europa "intr-un continent fara natiuni,
ci format din culturi si limbi diferite", romanii se vor simti pacaliti,
mintiti, si putem fi siguri ca vor fi primii care se vor grabi sa iasa
din monstruoasa combinatie.
Au mai facut-o ei o data, cand cu CAER-ul. Din exact
aceleasi motive: atentatul la suveranitatea si identitatea nationala,
pentru romani inacceptabil si intolerabil. Altminteri, textele dlui
Guran si ale altor breslasi trebuie citite ca dovezi ale neputintei
unora de a accepta realitatea si binefacerile nationalismului, ale
romanismului. Din seria de articole care au dezbatut prestatia
"activistului" Paul Goma, activist al romanismului si al intransigentei
morale, ne facem datoria sa-i recomandam lui Petre Guran textul semnat
de Dan Culcer, rezident in Occident de zeci de ani. Citez deci, spre
uzul si in folosul lui Petre Guran. Dixit deci Dan Culcer catre Guran
& co., eiusdem farinae: "sa inceteze sa atace romanismul,
patriotismul si nationalismul ca pe niste plagi. Sa nu uite ca
nationalismul, sau, daca vreti, "romanismul" este constructor de
identitate statala. Ca nationalismul (...) este o reactie naturala
contra dominatiei straine sau hegemoniei unui grup etnic in sanul
aceluiasi stat (...) Dizolvarea sau simpla slabire a statului-natiune nu
pot fi acceptate atata vreme cat cetatenii Romaniei se afla in fata
celei mai dizolvante actiuni anti-identitare la care au fost supusi
vreodata.
Statul este aparatorul si garantul pastrarii
identitatii nationale". Din pacate pentru acest soi ciudat de ziaristi,
aceeasi functie, de aparator si garant al identitatii nationale, si-a
asumat-o si Biserica Ortodoxa. Si nu de ieri, de alaltaieri, ci
dintotdeauna, inca de pe vremea cand nu exista un stat roman, dar exista
un popor roman si o biserica romaneasca. O numim biserica nationala
caci a avut rolul cel mai important in constituirea si afirmarea
romanilor ca natiune cu o identitate proprie inconfundabila.
ION COJA
|
