| Despre buna randuiala
Era, la cei peste nouazeci de an ani, mai tanar decat
multi, avea o tinerete in spirit si dreapta statura. Parul alb, ochii
umezi, fata blanda, vorba duioasa, venind mereu din inima, sa aline, sa
lumineze, un batran sihastru care de fapt nu imbatraneste niciodata,
coborator din muntii Daciei, ce acceptase povara scaunului patriarhal.
Un Daniil sihastru contemporan caruia voievozii tarii ar fi trebuit sa-i
bata la uta, cerandu-i sfat de taina. Insa conducatorii nostri au fost
fie mult prea suficienti lor insisi, fie liber cugetatori, adica saraci
cu duhul. Buna randuiala ca voievodul sa vina la schimnic ca la un
povatuitor, lege a vremurilor, pe timpul lui Stefan cel Mare si Sfant si
a lui Burebista, pare ca s-a uitat. Neamul nostru nu se va mantui pana
nu vom avea conducatori care sa doreasca Imparatia lui Dumnezeu, pentru
el si pentru supusii sai.
Acei conducatori care sa prefere un drum catre
biserica si catre locul de rugaciune, in dauna unei petreceri la
Golden-Blitz ori a unei conferinte ateiste, pe tema subjugarii
naturii-mama. Inainte de a-si dori sa se integreze printre tarile bogate
ale lumii, Romania trebuie sa-si doreasca sa fie mai curata trupeste si
sufleteste, sa-si pastreze si sa-si invie vechile randuieli.
Agresiuni diverse s-au abatut asupra neamului si
bisericii sale. "Bate-voi pastorul si se va risipi turma", a fost planul
nefartatului. Nu Patriarhul era vizat ci biserica si credinciosii sai.
Sub masca unei asazise reforme se ascund interese straine de neam, acum,
ca si in 1989.
Din fericire turma s-a strans in jurul Pastorului,
caini vrednici i-au stat alaturi, de paza. La auzul vestii ca Romania a
ramas fara Pastor, jivinele ies din nou din paduri. Nu cred ca vor
izbuti nici de data aceasta. Insa aceasta staruinta a lor in rele e un
motiv serios de reflectie pentru noi ca si pentru Pastorul ce va veni.
GHEORGHE SEITAN
| 
