Cuvant de pretuire
Spre bucuria noastra si a generatiilor viitoare,
geografia, istoria - atat de bogata si de frumoasa -, civilizatia si
spiritualitatea Dobrogei constituie un patrimoniu de mare pret si se
cuvine sa aratam intreaga noastra recunostinta tuturor celor care si-au
daruit munca, priceperea si talentul lor pentru punerea in valoare a
acestei mosteniri. Cel ce zaboveste cu privirea si cugetul pe miile de
pagini consacrate patrimoniului religios, deseori insotite de planse,
fotografii sau harti, devine fara sa-si dea seama contemporan cu
evenimentele care au lasat urme adanci in spatiul dintre Dunare si Marea
Neagra.
Toate plaiurile locuite de romani dintre inceputurile
existentei lor ca popor in istorie pastreaza comorile scrise sau
daltuite in piatra ca intr-o uriasa arhiva tainuita. Dobrogea insa
adauga acestor comori primele straluciri ale Tainei Crestinatatii, adusa
si descoperita stramosilor nostri daco-romani de Sf. Apostol Andrei,
cel intai chemat la propovaduire de Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Daca Imperiul roman, prin intinderea sa geografica, prin civilizatie,
caile de comunicatie pe uscat si pe apa si mai cu seama prin limba,
cultura si adorarea zeilor, avand in centru cultul imparatului, a
pregatit si apoi a inlesnit patrunderea si raspandirea intre neamurile
din imperiu a Adevarului Invierii lui Hristos, aceeasi situatie, acelasi
freamat si aceleasi cautari se constata si in aria popoarelor barbare
din nordul si din vestul Pontului Euxin - cum numeau grecii Marea Neagra
-, favorizand intemeierea pe acest tarm ospitalier a vestitelor cetati:
Tomis, Histria, Callatis si altele.
Lesnicioasa calatorie pe apa, pana a ajunge in
porturile primitoare, a corabiilor incarcate cu marfuri pretioase,
precum marturiseste multimea amforelor descoperite in aceste parti,
fertilitatea reliefului dobrogean, darnic si in vremea noastra cu cei
care-l lucreaza cu osardie, precum si existenta unei populatii numeroase
si statornice, remarcata de catre insusi geograful Strabon, au facut
din Scitia Mica o arie atragatoare pentru societatea greco-romana din
intregul bazin mediteraneean, devenind astfel un pamant al fagaduintei.
Prezenta aici a unor vestiti strategi ai antichitatii, ca Filip II,
Alexandru Macedon, Lisimach, biruiti de catre viteji autohtoni tratati
apoi cu omenie si cu daruri scumpe, talmaceste indeajuns rolul si
importanta acestui colt de lume si interesul cu care acesta a fost apoi
anexat Imperiului roman. Faima Scitiei Mici avea sa se plineasca
desavarsit prin venirea Sfantului Aportul Andrei, care a propovaduit
aici Cuvantul lui Dumnezeu. Ne sunt cunoscute tuturor roadele
imbelsugate ale Sfintei Evanghelii pe pamantul dintre Dunare si Mare,
pastrand in brazda lui sfinte tezaure liturgice si altare cu Sfinte
Moaste.
Am insistat poate mai mult decat ar fi trebuit asupra
acestei mosteniri din primele secole crestine, care ne indatoreaza a-i
da valoare nu numai prin studii aprofundate, ci si prin stradania
rabdatoare a descoperirii celor ce se afla inca tainuite in pamantul
dobrogean, pentru bunul motiv de a le fi vazut si admirat ca pe niste
marturii ale increstinarii noastre si cu pretuire si respect pentru
neuitatii invatati intalniti in incintele cetatilor, celebrand in
dogoarea soarelui bucuria scoaterii la iveala din huma secolelor a
numeroase potire, cruci episcopale, candele, altare, mozaicuri si
inscriptii de mare insemnatate. In unul din aceste pelerinaje,
insotindu-l pe fericitul de pomenire patriarhul Justinian, i-am auzit
cuvintele de incurajare adresate cunoscutilor specialisti: profesorilor
Canarache, Radu Vulpe, Ion Barnea, Adrian Radulescu, Vasile Dragut si
altii. Pe langa foarte pretioasele studii de cuprindere si adancime
istorica din volumul intitulat "Istoria Dobrogei", semnat de consacratii
cercetatori Adrian Radulescu si Ion Bitoleanu, monografia de fata a
orasului Techirghiol, prima in existenta acestei localitati, intregeste
imaginea unei noi dimensiuni a Dobrogei - cea a ingrijirii sanatatii si
miraculoasei vindecari a suferintei omului. Pe langa numerosi
specialisti si devotati slujitori ai Sanatoriului din Techirghiol, am
cunoscut pe doamna dr. Cornelia Daranga si pe neostenitul director
actual, dr. Vlad Moraru, care, cu ravna de apostol, impreuna cu
colaboratorii sai, fac din acest sanatoriu un punct de legatura cu
centre de specialitate din strainatate.
Un rol al efectului tamaduitor al apei si namolului
din lacul Techirghiol este manastirea de maici din acest oras,
infiripata de cel dintai patriarh al bisericii noastre, Miron Cristea.
Convins de adevarul ca Iisus Hristos este doctorul sufletului si al
trupului, in anul 1928, patriarhul Miron a cumparat un imobil pentru
gazduirea preotilor pe timpul tratamentului, inzestrandu-l si cu un
paraclis inchinat Sf. Fanurie. Din acest modest inceput, inaintasii mei,
patriarhii Justinian (1948-1977) si Justin (1977-1986), au realizat
ceea ce se vede acum.
Cel dintai a adus in anul 1949 frumoasa biserica din
lemn, monument istoric, de la stana regala de langa castelul Peles,
aflat in prag de distrugere de cei fara Dumnezeu, salvand-o si montand-o
aici piesa cu piesa, participand personal la aceasta lucrare, dupa
spusa martorilor.
Prin eforturi mari in obtinerea avizelor de rigoare, a
organizat santierul pentru inaltarea cladirii cu etaj din dreapta, a
cantinei, punand bazele celui de-al doilea corp al caminului preotesc,
pe care l-a terminat vrednicul sau urmas, patriarhul Justin. Paralel cu
acestea, s-a organizat viata monahala, prin randuirea unor vrednice
calugarite si surori, calauzite de stareta, asigurandu-se bisericii
slujitori de pilduitoare vocatie liturgica.
Inconjurata de cele doua cladiri impunatoare ca
arhitectura si impreuna cu celelalte edificii, alei si pergole cioplite,
cu indemanare si talent, in piatra de Techirghiol, ca si colonele
pridvoarelor, biserica predomina intregul asezamant monahal, inchinat si
admirat de milioane de credinciosi si turisti din tara si de peste
hotare. De retinut ca acest asezamant a devenit cunoscut nu numai
fratilor romani de pretutindeni, ci a fost indragit si de numerosi
reprezentanti ai altor Biserici si confesiuni crestine de pe toate
meridianele globului pamantesc. Este graitoare aceasta prezenta in
deceniile pline de incercari pentru credinta, cand Biserica Ortodoxa din
Romania implinea, si pe aceasta cale, principiile de iubire si slujire
in Duhul Aceluiasi Dumnezeu, adica ecumenismul cel autentic. Ca orice
organism viu, manastirea a crescut, intregindu-si mereu fiinta si
vocatia in duh si fapta, in cultura si arta, ca leagan de liniste
sufleteasca si izvor tamaduitor al trupurilor si al inimilor. Icoanele
expuse in frumoase vitrine constituie, de asemenea, o bucurie, mai ales
pentru cei tineri, icoane provenite din atelierul manastirii, aflat
intr-un spatiu luminos, prielnic vazului launtric cu care pictorul da
viata culorilor.
Cu intelegerea si sprijinul prof.univ.dr. Adrian
Radulescu, in unele incaperi de la intrarea in incinta s-a amenajat o
colectie de icoane din patrimoniul manastirii, impreuna cu fragmente de
coloane si capitele marturisitoare ale bisericilor episcopale din Scitia
Mica, cu harta itinerarului Sf. Apostol Andrei.
Altar de rugaciune si slujire a celor suferinzi si
oaza de sanatate si liniste trupeasca si sufleteasca, manunchiul de
maici si surori, calauzite duhovniceste de mai bine de doua decenii si
jumatate de Prea Cuvioasa Stareta Semfora, manastirea din Techirghiol,
unica in crestinism, radiaza necontenit puterea vindecatoare a
Mantuitorului Hristos. Desavarsind acest principiu evanghelic, vrednica
si curajoasa stareta Semfora a folosit bunavointa directorului
Sanatoriului, dr. Vlad Moraru, si a amenajat la parterul cladirii din
dreapta, de la intrare, o adevarata baza de tratament balnear. Daca
adaugam acestora ca alaturi de incinta manastirii, pe aleea Sf.
Pantelimon, se afla si vila arhiereasca, zidita de acelasi sfant
patriarh Justinian pentru gazduirea membrilor Sfantului Sinod, veniti la
tratament, ne dam seama de opera si activitatea misionara si
samariteana infaptuita de acest Parinte al Bisericii Ortodoxe Romane in
deceniile de dictatura totalitara comunista si atee.
Asadar, prin armonie duhovniceasca, arhitectonica si
artistica, Manastirea "Sf. Maria" din Techirghiol poate fi numita "perla
litoralului" si la propriu, si la figurat. Principiul patristic "ora et
labora", experimentat in Ortodoxie din primele secole de viata monahala
si truda, aici constituie "painea cea spre fiinta" a sufletului si a
trupului. Aici se talmaceste clipa de clipa ca Ortodoxia nu este teorie
sau insingurare, nici fuga de lume si cu atat mai mult dispretuire a
vietii, ci intrupare permanenta a iubirii si a daruirii de sine pana la
jertfa, spre a-L sluji, astfel, pe Dumnezeu, aducand lumea si oamenii in
comunitatea treimica.
Din visteria bucuriei personale si a pretuirii de
initiatorii si faptuitorii acestei monografii, Aurelia Lapusan si Stefan
Lapusan, prima carte despre aceasta localitate, am raspuns astfel
dorintei domnului dr. Vlad Moraru, cunoscut prin zelul si entuziasmul
sau molipsitor pentru mai binele Sanatoriului, adaugand, prin multiplele
sale actiuni, valoare Techirghiolului. Pe langa numeroasele merite pe
care le are, ca orice carte, cea pe care o aveti in mana este prima
lucrare consacrata acestei asezari, vestita prin lacul vindecator si
prin fruntasii ei si nu mai putin prin spiritualitatea si bogatia
traditiilor pastrate aici, ca in fiecare localitate romaneasca. Cand
calatorul intampina aici un asezamant monahal de importanta religioasa a
Manastirii "Sf. Maria", avand alaturi si Sanatoriul cu slujitorii sai
plini de bunavointa, completate cu impunatoarea biserica parohiala,
aceasta imagine se imprima adanc in inima si amintirea tuturor. Si,
iata, iubite cititor, eu sunt unul dintre acestia.
Popasul sarbatoresc inchinat Techirghiolului gaseste
localitatea in atmosfera innoitoare, datatoare de nadejde a pastrarii
respectului reciproc intre etnii, prin credinta, cultura, datini si, mai
ales, prin cinstea si demnitatea cetateneasca, cerute de principiile
libertatii si democratiei, de constiinciozitate, dreptate si de morala
in viata sociala. Impartasind pretuirea si dragostea mea tuturor
cititorilor acestei monografii, ii incredintez ca timpul consacrat unei
lecturi ziditoare de suflet reprezinta pentru fiecare dintre noi un mare
castig intru luminarea mintii si intru pastrarea si pretuirea vietii.
TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Text reprodus din lucrarea Aurelia Lapusan, Stefan Lapusan, Techirghiol
pentru Europa, Editura Alma, Galati, 1999.
|