Sfanta Damiana este o sfanta egipteanca,
o fecioara marturisitoare care a mucenicit pentru Hristos candva la
sfarsitul secolului al III-lea si la inceputul celui de-al IV-lea.
Astazi, Sfanta Mucenita Damiana este una dintre cele mai populare sfinte
ale Bisericii Ortodoxe din Egipt. Potrivit mitropolitului ortodox grec
Pantelimon Lambadarios de Pelusium, Sfanta Damiana a fost adaugata si in
Calendarul Bisericii Ortodoxe din Grecia, acesteia intocmindu-se un
scurt sinaxar.
In numele Sfintei Damiana a fost
intemeiata si o manastire de maici, in apropiere de localitatea Belqas,
pe locul unde se afla casa acesteia. In fiecare an, in ziua praznuirii
sfintei, la manastirea de langa Belqas, are loc un mare festival. Multe
biserici din Egipt si de peste granita sunt inchinate acestei sfinte
mucenite. Damiana este unul dintre cele mai populare nume, in randul
femeilor egiptence.
Sfanta Damiana si cele 40 de Fecioare
Damiana era singura fiica a lui Marcu,
guvernatorul din Borolus, regiunea Zaafran, si din Wadi al-Saysaban, o
localitate din partea nordica a Deltei Nilului. Damiana a fost crescuta
inca de mica in credinta crestina, ambii parinti fiind crestini.
La varsta de numai 15 ani, tanara
fecioara si-a inchinat viata lui Hristos, dorind a duce o viata
fecioreasca si nevoitoare. Pentru aceasta, ea a cerut tatalui ei sa ii
construiasca un loc special, unde sa poata vietui izolat, impreuna cu
prietene ei fecioare, in rugaciune neincetata si viata linistita.
In scurt timp, tatal ei i-a zidit o casa
simpla si retrasa, tocmai buna pentru petrecerea unei vieti
sihastresti. In aceasta casa, Sfanta Damiana a petrecut in necetate
rugaciuni si osteneli duhovnicesti, impreuna cu alte 40 de fecioare,
citind Sfanta Scriptura si laudandu-L pe Dumnezeu.
Cand imparatul pagan Diocletian a
ordonat ca toti guvernatorii sa se inchine idolilor si sa le slujeasca,
tatal sfintei , guvernatorul Marcu, spre a bineplacea imparatului, a
implinit porunca cea paganeasca. Afland ca tatal ei a renuntat la
credinta crestina, inchinandu-se idolilor, Sfanta Damiana s-a grabit
spre a-l intalni pe acesta si, aflandu-l, i-a spus: "Preferam sa aud ca
ai murit pentru Hristos, decat ca aud ca, pentru a mai trai o vreme in
trup, ai renuntat la Hristos."
Fiind profund miscat de cuvintele fiicei
sale, Marcu s-a pocait, plangand cu amar. Mai apoi, intorcandu-se la
altarul cel idolesc, el i-a marturisit lui Diocletian faptul ca este si
va ramane crestin. Dupa ce imparatul nu a reusit sa-l insele pe Marcu,
nici prin amenintari, nici prin promisiuni de daruri, el a ordonat sa ii
fie taiat capul, lucru implinit pe data.
Diocletian, afland ca Sfanta Damiana
este cea care l-a facut pe tatal ei, pe guvernatorul Marcu, sa se
pocaiasca pentru slujirea idoleasca si sa moara pentru Hristos, s-a
pornit cu manie impotriva acesteia. Pentru aceasta, imparatul a trimis
la casa sfintei, unde aceasta petrecea in rugaciune, alaturi de cele 40
de Fecioare, un comandant, insotit de doua sute de soldati.
Dupa ce comandantul nu a reusit sa o
faca pe sfanta sa-si lepede credinta cea crestineasca, aceasta preferand
sa moara, decat sa slujeasca idolilor, el a inceput a o tortura pe
sfanta fara de mila; asezand-o intr-o presa, soldatii au strans din
toate partile, pana ce mult sange s-a scurs din trupul sfintei. Cele 40
de Fecioare stateau in apropiere, tanguindu-se pentru Sfanta Damiana.
Fiind intarita de Domnul, sfanta nu a
murit, ci a indurat muceniceste muncile cele crude. Mai apoi, ea a fost
aruncata intr-o inchisoare intunecata, spre a suferi indelungat. Fiind
parasita in temnita, un inger al Domnului s-a aratat sfintei,
tamaduindu-i ranile. Maniindu-se si mai mult, muncitorii cei pagani au
luat-o pe Sfanta Damiana spre a o tortura si mai mult. Insa, nici dupa
jupuirea trupului, nici dupa aruncarea ei intr-un cazan cu apa
fierbinte, sfanta nu s-a lepadat de Hristos, spre a se inchina idolilor
imparatului roman.
In cele din urma, dupa indelungate
suferinte, Sfanta Damiana a fost condamnata la moarte, prin taierea
capului, impreuna cu celelalte 40 de Fecioare. Moartea cea muceniceasca a
fost primita de sfintele fecioare in ziua de 13 Tobi, adica 22
ianuarie.
Teodor Danalache
|