Pentru ce la sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul?
CAPITOLUL XXXI
Pentru ce la sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul?
Daca,
precum am spus, Preotul si Sfintitorul (jertfei) este Fiul, atunci de
ce preotul liturghisitor nu invoca pe Fiul ca sa sfinteasca darurile ci
pe Tatal? - Ca sa stii, ca Mantuitorul are puterea de a sfinti nu ca om,
ci ca Dumnezeu: (El sfinteste, adica) prin puterea dumnezeiasca pe care
o are comuna cu Tatal. Tocmai aceasta voia El sa arate la Cina cea de
Taina, cand si-a inaltat ochii spre cer si a inchinat Tatalui painea. De
aceea, il si vedem facand unele din minunile Sale tot asa, in
atitudinea de rugaciune catre Dumnezeu, ca sa arate ca asemenea puteri
nu sunt date firii omenesti, dupa care El a avut Maica pe pamant, ci
firii Sale dumnezeiesti, prin care a avut ca tata pe Dumnezeu. De
asemenea, cand se apropiase vremea sa fie rastignit pe cruce, voind sa
arate cele doua vointe ale Sale, adica pe cea dumnezeiasca si pe cea
omeneasca, iar Siesi pe cea omeneasca, zicand: "Fie nu cum voiesc eu, ci
cum voiesti Tu!" si "Faca-se nu voia mea, ci a Ta!". Dar chiar din
aceste cuvinte, din care s-ar parea ca voia Lui se deosebeste de a
Tatalui, se vede ca voia Tatalui era si a Lui, caci pe ea a implinit-o.
Intr-adevar, cuvintele; "faca-se nu voia mea, ci a Ta" sunt ale Celui ce
incuviinta si voia acelasi lucru (ca si Tatal). Acest lucru l-a dovedit
lamurit cand a mustrat pe Petru, care-L conjura sa nu primeasca crucea si
moartea, precum si atunci cand spunea ucenicilor Sai: "Cu dor am dorit
sa mananc Pastele acesta impreuna cu voi, inainte de patima mea!". Am
dorit Pastele, inainte de patima, zice. Ca si cum ar fi spus: "Cu dor am
dorit sa vad aceasta usa de intrare a patimirii mele!".