Pastorala PS Ioan, Episcop al Covasnei si Harghitei, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007
+ IOAN,
Din mila lui Dumnezeu, Episcop al Covasnei si Harghitei
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har, mila si pacede la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,parinteasca binecuvantare.
"Daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus unde Se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu" (Col.3,1)
Hristos a Inviat !
Iubiti frati si surori in Domnul,
Sa multumim mai intai lui Dumnezeu Care ne-a invrednicit sa auzim din nou chemarea sfanta a Bisericii noastre stramosesti: "Veniti de luati lumina, lumina sfanta", care ne va descoperi marea taina a iubirii Domnului nostru Iisus Hristos-arvuna invierii noastre.
Oare este o veste mai buna pe care s-o fi auzit omul vreodata in viata sa?! Ni se descopera asadar taina ridicarii si intoarcerii noastre "acasa" pe bratul Celui rastignit de om, brat cu care a biruit vrajmasul cel mai de temut omului-moartea.
"Cautati cele de sus unde se afla Hristos" spune Sfantul Apostol Pavel colosenilor - acest "de sus" al crestinilor este semnul destinului omului nou care crede in Invierea lui Hristos. Ingerul de la mormant proclama de doua ori "crezul" Bisericii noastre: "A inviat! A inviat din morti!"-iata realitatea Tainei Pascale.
Femeile mironosite mergand spre mormantul Domnului, aveau in minte o intrebare esentiala pentru ele, dar al carei raspuns va fi foarte important pentru credinta noastra in Invierea Domnului:"Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? Dar ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra care era foarte mare, fusese rasturnata si intrand in mormant au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb; si s-au spaimantat. Dar el le-a zis: Nu va-nspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus".(Marcu 16, 3-6) Piatra rasturnata si mormantul gol ne demonstreaza biruinta definitiva a lui Hristos Domnul asupra mortii.Mormantul, in traditia biblica era semnul iadului si al mortii. Celebrul poet german Goethe a spus: "Daca tu vrei sa cunosti duhul omului trebuie sa cunosti tara sa" Cei ce fac pelerinaje la Locurile Sfinte de la Ierusalim nu sunt invitati sa vada mormantul lui Hristos ca pe al unui erou sau profet ci ca un mormant deschis si gol.
Hristos este "sus" in slava Tatalui "sezand de-a dreapta lui Dumnezeu. El este Soarele desavarsit al celei de-a opta zi-a zilei fara de asfintit. Noi nu-L cautam pe Hristos la mormant cu tristetea unei religii a mortilor, ci cu bucuria ca El a inviat si este in mijlocul nostru intru vesnicia iubirii Sale. Mormantul Domnului reprezinta centrul spatial si spiritual al Bisericii, la acest Altar toti crestinii marturisesc credinta pascala - Invierea Domnului. Acesta este semnul fizic si istoric concret al Invierii Domnului, dar vederea lui trebuie sa ne duca mintea la credinta in Invierea lui Hristos. Semn al mortii, mormantul se transforma intr-o manifestare de viata si lumina; trecem de la comemorarea unui defunct la intalnirea cu Viata-Hristos. Femeile mironosite au gasit piatra rasturnata, dar nu au gasit trupul lui Iisus. Hristos Pascal nu poate fi "gasit" ca un obiect, insa este crezut, credinta ce ne conduce intr-un alt plan spiritual. A gasi cu propria ratiune si prin propria experienta- este semnul pietrei rasturnate de pe mormant, insa piatra nu era sigiliul definitiv al trupului lui Iisus Cel Inviat. Dar a trece de la acest semn la realitatea Invierii nu se poate face decat prin credinta.
Nu este usor sa crezi, insa plecand de la experienta si marturia "parintelui credintei noastre"-Avraam cand se indrepta spre munte sa-si aduca jertfa fiul, nu mai avem totusi motive in a nu crede si alte fapte pe care Dumnezeu le-a facut spre a noastra luminare, ci sa credem in "Cel Ce este"- Dumnezeu. In acest moment pascal avem in fata noastra o "Teofanie" adica o aparitie divina, o irumpere a lui Dumnezeu in intunecata istorie a omenirii. Dumnezeu nu mai este undeva departe de noi, nu mai comunica cu noi doar prin ingeri, ci direct si in lumina Sfintei Invieri. Ingerul introduce in dialogul cu femeile mironosite un nou verb: "aduceti-va aminte ce v-a spus". Aducerea-aminte, din punct de vedere biblic, nu este doar o amintire nostalgica a paradisului pierdut, pierderea memoriei propriului trecut poate insemna stergerea unei parti din viata. Aducerea-aminte, in contextul pascal, este diferita si implica prezentul, este vederea ca trecutul unei promisi-uni se face realitate, este descoperirea unui cuvant rostit de Hristos-cuvantul nu este mort in momentul in care l-a pronuntat Hristos, ci el va deveni realitate pentru noi. Este aceeasi experienta pe care o gasim atunci cand Hristos Se afla in fata painii si potirului cu vin zicand:"Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea".(Lc. 22, 19) Femeile in lumea iudaica nu erau considerate ca persoane juridice si totusi ele vor da prima marturie si vor vesti lumii Pastile Domnului. Viata pamanteasca a lui Hristos printre noi a fost un semn al iubirii prin fapte si cuvinte. El nu a combatut persoane, ci pacatul, oprindu-se totusi in fata libertatii omului, care putea refuza darul oferit de El-viata vesnica in Imparatia Cerurilor.
Iubiti fii duhovnicesti,
Calea iubirii lui Iisus Hristos prin lume trece prin Golgota, prin drama care a mantuit lumea prin Jertfa de pe Cruce-adica prin daruirea absoluta. Astfel mormantul nu este locul unde a fost inlantuita Iubirea. El va marca acea parte din calea iubirii din care rezulta ca Hristos a trecut prin moarte si de la moarte la viata:"De ce pe Cel viu Il cautati intre cei morti? Nu este aici, ci a inviat!"(Lc. 24, 5-6) Hristos nu poate trai numai in memoria oamenilor ca toate marile personalitati ale istoriei ramase in mausoleurile lor. Hristos traieste pentru totdeauna in dumnezeirea Sa eterna. Trecutul istoric al lui Hristos devine prezent in actul tainic al Invierii Sale.
Trecutul, prezentul si viitorul se unesc in Vesnicul Dumnezeu, in Care, prin Inviere, iubirea lui Hristos ne aseaza si pe noi. Invierea este deci, bucuria si nadejdea pentru toata faptura. Aceasta este promisiunea facuta de Hristos, scrisa de El in Cartea Vietii cu Sangele varsat pe Cruce. Hristos Insusi pe Cruce S-a aratat pe Sine Mielul de jertfa si de "mancare" al Legii celei Noi. Mielul lui Moise din Vechiul Testament a inchipuit si a vestit mai dinainte pe Mielul Hristos, Cel ce S-a jertfit pe Cruce pentru noi toti. Legea mozaica a slujit drept povatuitor, pedagog catre Hristos-sfarsitul Legii si Implinitorul Scripturilor. Marturisind despre sine ca nu el este Mesia Cel asteptat, Sfantul Ioan Botezatorul, cand a vazut pe Iisus venind spre el, a strigat: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridica pacatul lumii!" (In. 1, 29) Mielul Hristos, pe Care L-a aratat si L-a preamarit Sfantul Ioan Botezatorul, cu Sfant Sangele Sau a izbavit de moartea pacatului si de la vesnica pierzare pe toti fiii lui Adam.
Mielul din legea mozaica trebuia mancat in intregime; tot astfel Hristos, ne-a daruit in Sfanta Impartasanie sa ne hranim cu Prea Curat Trupul Sau si sa ne potolim setea noastra duhovniceasca dupa El cu Prea Cinstitul Sau Sange. "Cu dor mare am dorit sa mananc aceste Pasti cu voi mai inainte ca Eu sa patimesc".( Lc. 22, 15) Cu mare dor Hristos a voit sa-Si verse Sangele Sau pentru rascumpararea neamului omenesc din imparatia intunericului. "Hristos pentru toti a murit ca cei ce viaza sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei".(2 Cor. 5, 15) Sfantul Apostol Pavel nadajduieste cu tarie in ajutorul harului si crede cu tarie ca nimic nu-l va desparti de dragostea lui Hristos.
In temeiul botezului primit inca din pruncie si prin credinta lui, orice crestin este unit cu Hristos Cel Jertfit si Inviat a treia zi. Prin Taina Sfintei Impartasanii credinciosul se naste cu Hristos intr-o praznuire de Pasti ce nu se sfarseste niciodata.
Iubiti credinciosi,
Peste glia noastra romaneasca s-a abatut nu demult un puternic vant care loveste in credinta noastra si a stramosilor nostri. Sa nu ne lasam mintile puse in lanturi din nou, caci nu se pot pune lanturi pe creier, ci doar pe maini si la picioare. Hristos a fost sarutat de Iuda cand L-a vandut, L-a sarutat soarele la asfintit, pe Crucea de pe Golgota, dar noi sa nu ne tradam credinta, ci in aceasta zi sa sarutam cu evlavie icoana Invierii Sale.
Adevarul Invierii lui Hristos nu se supune la vot, el este evident-Adevarul se traieste. Prin credinta noi devenim martori ai "nevazului", ai Invierii lui Hristos. Cand eram copil faceam seara cu mana la stele stiind ca acolo sunt cei care ieri m-au invatat sa ma insemnez cu semnul biruintei lui Hristos- cu Sfanta Cruce. De voim sa ajungem "sus" a lor credinta sa nu o parasim. Unii oameni mai traiesc si astazi agonia marelui raspuns: Ce este dincolo de viata? Raspunsul este astazi pe buzele si in inimile tuturor celor care cred in ziua de astazi-in ziua a opta, in ziua cea fara asfintit, in ziua si bucuria Invierii lui Hristos.Credinta in Inviere ne da identitate si ne identifica in Univers. Noi, crestinii traim intr-o civilizatie a credintei-a credintei in Inviere; acum se "trage" in ceea ce suntem si in ceea ce credem-in Inviere.
Pentru unii, Eminescu este un "cadavru", Hristos este cel mult un personaj istoric; pentru noi, Eminescu este un geniu al binecuvantatului grai romanesc, grai prin care am primit si transmitem mai departe bucuria Invierii, iar Hristos este Fiul lui Dumnezeu, asa cum a marturisit, in fata evidentei, ostasul pagan roman, pe Golgota. Daca si paganii s-au inchinat in fata evidentei divinului, dar voi cei ce nu credeti si doriti sa schimbati "formula chimica a Europei" cui va inchinati? Banului si satanei?! Un intelectual roman a fost rugat inainte de 1989 sa faca parte dintr-o organizatie a drepturilor omului, iar el a raspuns: "Eu nu sunt om, eu sunt crestin ortodox roman".
Cinstiti parinti, iubiti frati si surori,
Taina Bisericii nu poate fi inlocuita, caci varsta de aur a omenirii este cea pe care o traim in Hristos. Poporul roman nu s-a format in jurul unei ideologii, ci in jurul Bisericii Ortodoxe Romane-"dulcea lui Mama". Omul nu este doar o existenta spatiala, ci o fiinta raspandita in timp; prin Invierea Domnului intra in vesnica bucurie a lui Hristos si comuniunea Sfintilor, devine astfel o fiinta, care transcende timpul, intra in eternitate.Hristos a murit pe Cruce incoronat cu spini-a murit ca un Imparat incoronat si tot ca un Imparat va veni.Sa ne luam Crucea, fratilor, ca sa ajungem la Hristos Imparatul Jertfei si al Iubirii.Sa traim fiecare taina bobului de grau pentru a rasari intru bucuria intalnirii cu Hristos Cel Inviat.
Rog pe Cel Atotputernic sa va invredniceasca a petrece Sfintele Sarbatori ale Invierii Domnului cu pace, sanatate si in bucurie deplina.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti.
Al vostru al tuturor de tot binele voitor,
+ IOAN EPISCOPUL COVASNEI SI HARGHITEI
Hristos a Inviat!
Data in resedinta noastra Episcopala din Miercurea Ciuc, 8 aprilie 2007
