Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei
STEAUA DE LA RASARIT, CALAUZITOARE LA NASTEREA LUI HRISTOS
Motto: Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod imparatul, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, zicand: Unde este imparatul Iudeilor, Care s-a nascut? Ca am vazut steaua Lui din Rasarit si am venit sa ne inchinam Lui. (Matei 2,1-2)
Iubiti fii intru Domnul,
Sfantul Ioan Gura de Aur interpretand acest text scris de Sfantul Evanghelist Matei despre venirea magilor calauziti de stea spune ca "avem nevoie de multe privegheri, de multe rugaciuni, ca sa putem interpreta textul acesta, sa aflam cine erau acesti magi, de unde au venit, din ce pricina, ce i-a facut sa vina si in sfarsit ce e cu steaua aceasta” .
In troparul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos se spune: "Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei, ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se inchine tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava tie”! Reiese din aceste cuvinte ca magii erau cunoscatori ai astrelor ceresti. Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune despre ei ca erau astrologi, cunosteau din stele pe cei care veneau pe lume si incercau sa prezica, dupa ceasul in care se nastea cineva, care-i va fi viitorul. Aceasta era preocuparea lor. Erau o clasa aparte de oameni culti si, totodata, sacerdoti. Magii sunt amintiti prima data de Herodot; potrivit acestuia magii erau unul din cele sase triburi din Media. Par a fi fost o casta de preoti care avea mare influenta la curtea imparatilor mezi.
La plinirea vremii, acestia au observat in tara lor o stea deosebita de celelalte, prezenta pe bolta cereasca. Cu toata priceperea lor nu si-au putut da seama, din miscarea ei, care va fi viitorul Pruncului. Acesta este motivul pentru care ei au cautat sa-L cunoasca pe acest nou nascut despre care erau convinsi ca va fi un mare imparat. in cultura lor era prezenta traditia, de la Daniil si ceilalti profeti ai Vechiului Testament luati in robie de Nabucodonosor, ca se va naste un imparat mare, Mesia, Cel mult asteptat.
Daca ar fi sa analizam dupa o judecata omeneasca aparitia acestei stele calauzitoare pentru magi, descoperim o multime de intrebari: De ce a trebuit sa lase tara lor, sa plece la atata distanta ca sa se inchine imparatului? Asa se intreba Sfantul Ioan Gura de Aur. "Nadejdea caror bunatati i-a facut sa plece de la atata distanta ca sa se inchine imparatului? Chiar daca avea sa fie imparatul lor, nici asa plecarea lor n-ar fi fost motivata. Iar daca Pruncul s-ar fi nascut in palatele imparatesti si daca tatal Lui, imparatul, ar fi fost de fata, atunci de buna seama ca ai fi putut spune ca au venit sa se inchine Pruncului nascut, cu gandul de a cinsti pe tatal Lui, iar prin asta sa atraga asupra lor bunavointa imparatului. Dar asa, nici nu se gandeau ca este imparatul lor, ci imparatul unui popor strain si al unei tari tare departe de tara lor si nici nu se asteptau sa vada un barbat in puterea varstei! (...) daca ar fi fost barbat in puterea varstei s-ar putea spune ca se asteptau la vreun ajutor din partea lui de venea peste ei primejdie. Dar si asta ar fi fost cea mai mare prostie, ca un persan, un barbar, care nu avea nici o legatura cu poporul iudeu, sa vrea sa plece de acasa, sa-si paraseasca tara, rudele si cunoscutii, ca sa se duca si sa se supuna unei imparatii straine” .
Ei si-au asumat riscuri, mai ales atunci cand au aflat ca Irod s-a tulburat si poporul s-a nelinistit afland ca niste straini vin sa se inchine imparatului iudeilor care s-a nascut.
Ajunsi la pestera din Betleem, acesti magi, dupa ce tulbura locuitorii Ierusalimului, gasesc "o iesle, un Copil in scutece si o Mama saraca. Cui i-au dus darurile? se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur. Pentru ce? Oare era pentru ei lege si obicei sa cinsteasca asa pe imparatii nou nascuti de pe fata intregului pamant? Aveau, oare, datoria sa colinde mereu toata lumea si sa se inchine, inainte de urcarea lor pe tronul imparatesc, celor despre care stiau ca vor ajunge imparati, chiar daca sunt de origine joasa si neinsemnata? Asta n-o poate sustine nimeni. Asadar, pentru ce I s-au inchinat? Daca s-au inchinat pentru niste castiguri imediate, atunci ce se asteptau sa primeasca de la un Copil si de la o Mama nevoiasa? Iar daca s-au inchinat pentru niste castiguri viitoare, de unde puteau sti ca-si va aminti, de tot ce au facut ei, Copilul Caruia I s-au inchinat pe cand era in scutece? si daca si-ar fi spus ca Mama are sa-i aduca aminte de toate, apoi nici asa nu erau vrednici de lauda, ci de pedeapsa, ca L-au aruncat pentru atata lucru intr-o primejdie atat de mare. De altfel se vede din Evanghelie ca Irod tulburandu-se, il cauta, se interesa de El si incerca sa-L omoare. Cel care vesteste peste tot locul ca va ajunge imparat cineva care in copilarie nu-i decat un simplu muritor, nu face altceva decat sa se arunce in ascutisul sabiei si sa aprinda nenumarate razboaie impotriva lui” .
Iata cate intrebari ridica Sfantul Ioan Gura de Aur legat de venirea acestor magi. Tot el ne arata ca putem gasi dezlegare la aceste nedumeriri din cuvintele Evangheliei, incepand cu aratarea stelei pe cer in partile Persiei odata cu nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Iubiti frati crestini,
Fiind preocupat de aceasta problema a stelei care i-a calauzit pe magii de la Rasarit, Sfantul Ioan Gura de Aur precizeaza ca steaua a fost o putere nevazuta: "n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, n-a fost nici stea, ci o putere nevazuta, care a luat chip de stea, se vede in primul loc din mersul ei. Nu este, nu este vreo stea care sa mearga pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem ca si soarele si luna si toate celelalte stele merg de la rasarit la apus; steaua aceasta, insa, mergea de la miazanoapte la miazazi, ca asa se afla Palestina fata de Persia” .
Retinem o prima caracteristica: steaua facea exceptie, mergea pe bolta cereasca de la nord spre sud. Aceasta stea mai avea inca o caracteristica: se deosebea de celelalte pentru ca ea nu putea fi observata numai noaptea, ci, spre deosebire de celelalte stele, putea fi observata ziua in amiaza mare , iar razele ei erau mai puternice decat soarele . Nici celelalte stele, nici luceferii, nici luna nu o puteau depasi in stralucire. O a treia caracteristica este ca razele ei erau mai puternice si aveau o stralucire mai mare decat razele soarelui, lumina mai puternic, desi soarele da atata lumina. Avea aceasta putere pentru ca aceasta stea vestea pe Soarele dreptatii despre care vorbeste profetul Maleahi in capitolul 3, versetul 20, cand profeteste despre venirea lui Hristos si il numeste Soarele dreptatii, asa dupa cum am auzit in troparul Nasterii si in celelalte cantari.
O alta caracteristica a acestei stele este aceea ca aparea si se ascundea. in momentul in care magii au ajuns in Ierusalim si au fost primiti de catre Irod, steaua aceea s-a ascuns, iar dupa ce au plecat de la el, steaua iarasi s-a aratat " Iar ei ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra unde era Pruncul” (Mt. 2,9) si "acest lucru nu poate fi miscarea fireasca a unei stele, ci a unei puteri inzestrate cu o ratiune deosebita” . Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca steaua s-a ascuns pentru ca sa fie siliti sa intrebe pe iudei si sa faca tuturor cunoscuta nasterea lui Hristos. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "ca pentru asta s-a ascuns si steaua, ca magii, pierzandu-si calauza, sa fie siliti sa intrebe pe iudei si sa se faca tuturora cunoscuta nasterea lui Hristos. Dupa ce au intrebat si dupa ce au avut dascali pe dusmanii lui Hristos, steaua iar s-a aratat. Uita-te cat de minunat se desfasoara lucrurile! Din mana stelei ii ia de mana pe magi poporul si imparatul; iar acestia il aduc pe profet ca sa-i invete cele ce se petreceau in Betleem. Iar mai tarziu din mana profetului ii ia ingerul, care-i invata totul. (...) si s-a facut aceasta ca sa afle si de aici ca steaua nu era o stea ca toate celelalte, ca nici o stea nu merge cum a mers aceasta stea. si nu numai ca merge, dar mergea inaintea lor, ii tragea dupa ea si-i calauzea in miezul zilei”.
O alta caracteristica a acestei stele a fost aceea ca mergea si statea, "nu avea un drum propriu, zice Sfantul Ioan Gura de Aur, ci mergea cand magii trebuiau sa mearga; cand stateau ei, statea si ea; slujea tuturor celor de trebuinta” . insusi Sfantul Evanghelist Matei spune ca steaua mergea inaintea lor si a venit si a stat deasupra unde era Pruncul (Mt. 2, 9). Se pare ca steaua s-a aratat cu mult inainte de nasterea lui Iisus Hristos, pentru a le atrage atentia, nu s-a aratat in momentul nasterii, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "steaua trebuie sa se fi aratat cu multa vreme inainte de nasterea Pruncului, pentru ca magii au trebuit sa faca multa vreme pe drum ca sa ajunga in Palestina chiar in momentul nasterii; ca trebuia sa I se inchine Lui inca pe cand era in scutece. Deci steaua li s-a aratat cu mult mai inainte, pentru a arata ca nasterea Lui este minunata si neobisnuita. Daca li s-ar fi aratat in rasarit chiar in momentul in care S-a nascut Pruncul in Palestina, magii n-ar mai fi ajuns sa-L vada infasat in scutece, deoarece calatoria le lua mult timp. Sa nu ne minunam deloc, deci, daca Irod a poruncit sa fie ucisi pruncii de doi ani si mai mici; mania si teama il fac sa mareasca timpul, pentru mai multa siguranta, ca sa nu-i scape nimeni.
De asemeni, aceasta stea este asemanata de Sfantul Ioan Gura de Aur cu stalpul cel de nor, din pustie, care a calauzit tabara evreilor (Iesire 13, 21-22). O alta caracteristica a acestei stele a fost aceea ca se deosebea de celelalte datorita felului in care a aratat locul in care s-a nascut Pruncul. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "ca n-a aratat locul ramanand sus pe cer - de altfel nici nu putea sa le arate locul de ramanea sus -, ci l-a aratat pogorandu-se jos. stiti doar ca locul era atat de mic cat putea incapea o coliba, dar mai bine spus, cat putea incapea trupul unui prunc; iar o stea obisnuita nu putea sa arate un astfel de loc pentru ca o stea sta la inaltime foarte mare si nu poate sa arate un loc atat de mic, nici sa-l faca cunoscut celor care vor sa-l gaseasca. De lucrul acesta poti sa te incredintezi uitandu-te la luna; desi este cu mult mai mare decat stelele, totusi pare ca este aproape de toti locuitorii lumii raspanditi pe o intindere atat de mare de pamant. Spune-mi, te rog, cum ar fi putut steaua sa arate locul asa de ingust al ieslei si al colibei de n-ar fi parasit inaltimea aceea, de nu s-ar fi pogorat jos si n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului?” .
In momentul in care au aflat despre loc, totusi au avut nevoie de stea, ca ea sa se coboare. "De aceea, indata ce au iesit din Ierusalim s-a aratat steaua si nu s-a oprit inainte de a ajunge la ieslea nasterii. Minunea a urmat minunii. Amandoua erau pline de minune: si inchinarea magilor si mergerea stelei inaintea lor; erau indestulatoare sa atraga chiar pe cei cu totul impietriti la suflet. Daca magii ar fi spus ca au auzit de nasterea Pruncului din gura profetilor sau ca ingerii au vorbit cu ei indeosebi, n-ar fi fost crezuti; dar asa, steaua aratata pe cer a inchis gura tuturor, chiar a celor mai nerusinati. Mai mult: cand steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o stea, cand sa se ascunda, cand sa se arate si in sfarsit sa se opreasca dupa ce iar s-a aratat, inseamna ca era o stea cu o putere mai mare decat a unei stele obisnuite. Asta a intarit si mai mult credinta magilor. De aceea s-au si bucurat. S-au bucurat ca au gasit ce cautau; s-au bucurat ca au ajuns vestitorii adevarului; s-au bucurat ca n-au facut in zadar atata cale. Atat de mare le era dorul de Hristos! si venind steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, aratand ca dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua i-a facut sa se inchine Pruncului, nu ca niste simpli barbari, ci ca unii dintre cei mai intelepti dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? in afara de profetie si de interpretarea arhiereilor si carturarilor magii au dat atentie si stelei” .
Dupa ce steaua a aratat locul Nasterii lui Iisus, dupa ce s-au bucurat mult magii, aducandu-i Pruncului daruri, magilor li se adreseaza ingerul Domnului, care li se arata si le spune sa paraseasca locul acela si sa nu mai treaca pe la Irod. Luand instiintare prin vis sa nu se mai intoarca la Irod s-au dus in tara lor pe alta cale (Mt. 2,12). Iata cum comenteaza Sfantul Ioan Gura de Aur acest amanunt: "Vezi si de aici credinta magilor! Nu s-au revoltat, ci sunt supusi si de buna credinta; nu s-au tulburat si nici n-au spus in ei insisi: Daca Pruncul Acesta este mare si are vreo putere, pentru ce sa fugim si sa plecam pe ascuns? Pentru ce ne trimite ingerul din oras ca pe niste fugari si surghiuniti, cand noi am venit aici in vazul tuturora cu indraznire si am infruntat atat popor si furia imparatului? Magii n-au spus si nici n-au gandit asta! Da, atunci mai cu seama crezi, cand nu cauti sa afli pricina celor ce ti se poruncesc, ci simplu implinesti poruncile” .
Sfantul Ioan Gura de Aur precizeaza, spre folosul nostru sufletesc: "Ca si magii n-ar fi scapat de primejdia ce le venea din partea imparatului, daca n-ar fi vazut Pruncul. inainte de a-L vedea, erau inconjurati din toate partile de frica, de primejdii, de tulburari; dupa ce I s-au inchinat, liniste si siguranta! Acum nu-i mai primeste steaua, ci ingerul, ca, prin inchinare ajungand preoti, I-au adus si daruri” .
Tot Sfantul Ioan Gura de Aur este acela care i-a numit pe acesti magi stramosi ai Bisericii, pentru ca ei l-au propovaduit pe Hristos si nu I s-au inchinat ca unui simplu om, fapt aratat din darurile atat de bogate aduse lui Hristos pe cand era inca prunc. Trebuie sa precizam ca magii, afland o Mama saraca si un Prunc nascut in iesle in pestera din Betleem, constatam ca ei n-au venit ca la un simplu om, ci au venit ca la Dumnezeu. Ei nu i-au adus pruncului Iisus daruri asa dupa cum era obiceiul in legea iudaica, nu i-au adus spre jertfa vitei sau miei, ci i-au adus daruri despre care Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca se apropie de filosofia Bisericii noastre - aur, smirna si tamaie ce inseamna credinta, ascultare si dragoste.
Iubiti frati crestini,
Asa dupa cum magii au fost calauziti de stea, si noi sa ne lasam calauziti de catre Hristos Soarele dreptatii, care ne-a adus noua rascumpararea. Hristos S-a nascut si a venit ca sa cheme pe pacatosi la pocainta. El a zis: n-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta (Mt. 9,13).
Iisus Hristos nascut smerit din Fecioara Maria a venit ca un Rascumparator pentru neamul omenesc. Rascumpararea Lui inseamna mantuirea. Tuturor celor care s-au nascut inainte de a veni Iisus Hristos le-a randuit ca mantuirea sa le vina prin credinta pe care au aratat-o fata de Mesia Cel fagaduit, insa aceasta mantuire nu a fost posibila decat dupa venirea Lui. Iar celor care s-au nascut in legea harului le este randuit a se mantui prin credinta in Rascumparatorul.
Sa urmam pe Domnul Hristos, implinind cuvantul Evangheliei Sale, poruncile si ascultandu-L, dupa cum a spus Dumnezeu Tatal "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”(Matei 17,5).
Prin aceasta ascultare fata de Dumnezeu-Tatal, a Fiului, s-a realizat impacarea noastra cu Dumnezeu. Iisus Hristos "s-a smerit pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte si inca moarte pe cruce. Pentru aceea Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume” (Fil. 2,9-10).
Nu numai de Dumnezeu Tatal a aratat Iisus Hristos o ascultare desavarsita (Ioan 16,28; Evrei 10,7), ci si fata de parintii Sai, Fecioara Maria si Dreptul Iosif: "si a coborat cu ei si a venit in Nazaret si le era supus” (Lc. 2,51).
Model de ascultare gasim si la Sfanta Fecioara Maria, care a spus: "Iata roaba Domnului, Fie mie dupa cuvantul Tau” (Lc. 1,38).
Din cele aratate mai sus ne dam seama ca avem de-a face cu o ascultare necesara, o ascultare in sens de porunca, care este o indatorire a tuturor crestinilor.
In "Talcuirea evangheliilor si cazaniilor de peste an” citim: "Cand ascultarea a lipsit, s-a clatinat cerul; cand ea a fugit, s-a inchis raiul; cand s-a ascuns omul, a intrat in adancul ticalosiilor; cand ea imparateste atunci sporesc tarile, orasele, satele, casele si multimea oamenilor. Pazind oamenii legile lui Dumnezeu, se fac prieteni si fii ai Lui si se inalta in slava din care au cazut. Neascultarea lui Adam a facut pe toti oamenii pacatosi. Ascultarea lui Iisus Hristos a facut pe toti cei care-L asculta si cred in El drepti si sfinti. Mandria insa ne scoate din asezarea noastra, din randurile de ascultatori si ne face judecatori celor mai mari ai nostri. Mandria este mama nesupunerii, iar smerenia este izvorul ascultarii ” .
De asemenea Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna: "Sa ascultam cu o vie atentie divinele invataturi si ne vom scapa, daca nu dintr-o data, cel putin incetul cu incetul de preocuparile veacului ”.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa implinim cuvantul descoperit si revelat noua, pentru a avea parte de viata vesnica.
