Noul an şcolar debutează oarecum paradoxal, îngemănând dimensiuni
contradictorii - atât de bucurie şi speranţă, cât şi de îndoială şi
incertitudine. Perspectiva "luminoasă" este dată de faptul că fiecare
început de an şcolar generează trăiri de neuitat pentru elevi, pentru
părinţi, pentru dascăli, ne predispune pe toţi la gândirea şi vizarea a
noi proiecte, ne mobilizează pentru a atinge noi ţinte. Perspectiva
"ceţoasă" este imprimată de faptul că sistemul de învăţământ nu este
încă "stabilizat", se lucrează sub semnul provizoratului,
indeterminatului, fugitivului - a unui deficit de motivaţie, consens,
încredere. Nu mai vorbim şi de unele elemente contextuale (criza
economică actuală), care depreciază şi mai mult statutul simbolic şi
material al cadrului didactic şi chiar încrederea beneficiarilor în
actul educativ.
Viitorul curriculum va fi mai flexibil decât cel actual
Noua lege a învăţământului vine cu schimbări notabile în ceea ce
priveşte aspectele structurale şi procesuale, impune noi prefigurări ale
ciclurilor de învăţământ, ale curriculumului şcolar, ale sistemului de
evaluare, ale formării profesorilor. Suntem într-o fază când aceste
principii sunt doar anunţate de lege, nu şi specificate prin proceduri,
metodologii sau derivaţii legislative lămuritoare. Ne-am asumat un
proces de schimbare (prin guvernanţii pe care sistemul politic actual îl
permite), dar ne lipsesc ghidajele necesare. Procesul se desenează
simultan cu crearea unor borne, a unor cadraje ale acestuia. După
ştiinţa noastră, echipe de experţi lucrează pe diferite componente,
urmând să propună artefacte procedurale care să fie asimilate sub aspect
formal, legislativ (noi înşine fiind cooptaţi în unele dintre aceste
echipe). Se lucrează sub semnul urgenţei, al presiunii timpului, al
lipsei, uneori, a unei viziuni integraliste şi pe termen lung. Ceea ce
la alţii se decantează în ani, prin reflecţii multiple, experimentări,
validări, reevaluări, la noi trebuie să se producă în câteva luni.
Cadrul legislativ actual ne propune un evantai de schimbări ce merită
toată atenţia noastră. Viitorul curriculum va fi mai flexibil decât cel
actual, se va mula tot mai mult pe particularităţile publicului şcolar,
va fi adaptat în concordanţă cu o serie de competenţe generice revizuite
şi aduse la zi. Procesul evaluativ se va multiplica şi resemnifica atât
la intrarea în sistem, dar, mai ales, pe parcurs, funcţiile evaluării
se vor remodela, trecându-se de la orientarea clasificatorie şi
ierarhizantă spre funcţia prognostică şi formativă, rezultatele
evaluării vor sta la baza construirii unor planuri individualizate de
învăţare pentru fiecare elev, urmărirea evoluţiei progresului elevilor
se va efectua prin intermediul unui portofoliu educaţional individual
(un fel de "carte de identitate educaţională"), formarea cadrelor
didactice se va realiza la nivel postlicenţă prin masterul didactic.
Aceste exigenţe sunt cuprinse în textul legii, urmând să se
concretizeze, să se rafineze în anii ce vin, dacă baza legislativă se va
menţine.
Să nu aşteptăm ca binele să vină numaidecât de "sus", ci să ni-l facem singuri
Invit corpul profesoral la cumpătare şi înţelepciune în a gestiona o
perioadă de prefaceri în care cu toţii vom fi actori. Este adevărat că
nu noi creionăm politicile educaţionale de nivel macro (nu avem cum, nu
avem forţă decizională, nu e treaba noastră). Însă, la nivelul
practicilor curente, al activităţilor didactice de zi cu zi, suntem în
continuare suverani. Trebuie să avem forţa sau curajul de a interveni
responsabili şi creativi, de a administra aceste schimbări spre binele
copiilor, de a le filtra sau adapta în consens cu perimetrul concret de
acţiune. Să facem "binele" şi "mai binele" care ne stau în putinţă…
Dincolo de viitorul încă "vaporos", indeterminat, vă invit să gustăm din
bucuriile "simple" ale începutului, să ne încredem în ceea ce ţine de
fiecare dintre noi, să transformăm şcoala într-un perimetru al
sărbătorii cunoaşterii, al întâlnirii şi conlucrării spirituale, al
credinţei în înaltele şi perenele valori.
Să nu aşteptăm ca binele să vină numaidecât de "sus" (de la minister, de
la autorităţi), ci să ni-l facem singuri - atât cât se poate -,
dimpreună şi alături de elevii noştri!
| 
