Dezacorduri" între Sfintii Părinti, învătătura Bisericii si Sfânta Scriptură
Titlul de mai sus apartine unui material cu pretentii academice, publicat pe unele situri neoprotestante. Materialul nu este semnat, autorul fiind inspirat si punându-se la adăpost de hazul pe care-l stârneste scriitura lui persoanelor care cunosc cât de cât lucrurile abordate de el aici. Voi prezenta acest material paragraf cu paragraf, trecând apoi cu caractere italice observatiile mele la cele scrise de autor. Am ales sa pastrez ortografia si punctuatia folosita de autorul/traducatorul articolului.
Unii sustin că "si învătăturile prin viu grai ale Domnului Iisus, ale Apostolilor si traditiile Bisericii au fost păstrate în scris. Pentru aceasta avem scrierile Sfintilor Părinti ai Bisericii, scrierile Sfintilor, ale patriarhilor, papilor si ale conciliilor Bisericii. Acestea fiind scrise acum, noi credem că ele sunt folosite de Duhul Sfânt pentru a ne vorbi" (o parafraza extinsa).
Acesta este punctul de pornire al autorului: nu un citat exact, ci o parafrază. Nu ni se spune nici de unde provine si nici cine a formulat asa ceva. Autorul crede că întelege despre ce este vorba în citatul respectiv si se aventurează să-l parafrazeze. Citatul autorului aduce pe undeva cu un adevăr al Bisericii: învătăturile prin viu grai ale Domnului Iisus si ale Apostolilor au fost păstrate în scris si de aceea ele sunt utile pentru călăuzire în viata crestinească.
Parafraza făcută de autor trădează predispozitiile lui religioase si aversiunea lui fată de Biserică si de conducătorii acesteia. Aceasta se poate vedea din însiruirea „sfintilor, papilor si conciliilor Bisericii”, pentru el acestia si acestea fiind „tot o apă si-un pământ”.
La suprafata, o asemenea afirmatie poate parea un argument puternic. Insa studiind istoria Bisericii, vedem că multe din invataturile parintilor bisericii si ale sfintilor se contrazic profund. De exemplu, parintele Origen (185-254 d.H.) a sustinut idei contrare conceptului biblic trinitarian, prilej folosit astazi de Martorii lui Iehova pentru a afirma că doctrina Trinitatii a fost ilegitim introdusa abia la un conciliu ulterior, în timp ce alti parinti ai bisericii sustineau că Trinitatea este negresit o doctrina biblica. Unul dintre acestia a fost Tertulian (160-220 d.H.), care la randul lui sprijinea invataturile eretice ale montanistilor.
Autorul nu stă mult pe gânduri si începe să treacă în revistă diferiti autori din primele secole crestine, toti reprezentând pentru el „Părinti ai Bisericii”. Astfel, aflăm cu surprindere că Origen a fost un Părinte al Bisericii! E interesant că autorul vorbeste despre studierea istoriei Bisericii, însă se dă de gol că nici nu s-a apropiat de asa ceva. Ar fi putut afla că Origen, după ce initial a scris o lucrare împotriva ereticului Celsus, a ajuns să sustină învătături contrare Scripturii, motiv pentru care a fost anatemizat. Mai mult, Origen nu a fost nici măcar preot, întrucât s-a scopit după ce a interpretat gresit versetul din Scriptură care spune că „unii s-au făcut fameni pentru Împărătia Cerurilor.”
Un alt lucru interesant este că autorul îl face pe Origen vinovat de aparitia sectei iehovistilor în secolul 19. Problema este că, asemenea sectei din care face parte autorul, nici iehovistii nu acceptă vreo altă scriere în afară de Biblie, ei neavând deci cum să se inspire pentru învătăturile lor tocmai din scrierile lui Origen.
Următorul vizat de autor este Tertulian, un alt „Părinte” (pentru autor). Tertulian este criticat că sustinea învătăturile montanistilor. În realitate, Tertulian a fost un istoric si un apologet crestin, care doar spre sfârsitul vietii a fost atras de secta montanistilor. El nu a fost niciodată considerat Părinte al Bisericii, dar unele din scrierile lui reprezintă adevărate tratate de apologetică crestină. Pe de altă parte, din cartea pastorului baptist J. M. Carroll, Cărarea de sânge, aflăm că montanistii au fost de fapt precursori ai neoprotestantilor de astăzi, adevărati crestini prigoniti de Biserica oficială pentru credinta lor. J. M. Carroll este frate bun de credintă cu autorul articolului de fată. Se pune întrebarea: pentru neoprotestanti, montanistii au fost eretici sau au fost chiar strămosii lor?
Parintele sf. Iustin Martirul (a murit în 165 d.H.) a exprimat o admiratie deosebita pentru multi dintre filozofii pagani ai Greciei. Astfel el a afirmat că, filozofii pagani greci, Socrate si Heraclit, au fost în realitate niste "crestini mai dinainte de Hristos". Sf. Iustin a spus: "Noi am fost invatati că Hristos este intaiul nascut al lui Dumnezeu, si am aratat mai sus că El este logosul la care toata rasa umana este partasa, iar aceia care traiesc dupa el sunt crestini, chiar daca acestia sunt considerati atei. Dintre greci, acestia au fost Socrate si Heraclit, si multi asemenea lor…"
Parintele bisericii sf. Clement din Alexandria (150-aprox.215 d.H.) a avut si el o opinie exceptionala despre filozofia greaca. Astfel el a spus că, "Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor bune, mai ales a unora din testamentele vechi si nou, dar si prin urmare, a filozofiei. Se poate ca intr-adevar filozofia sa le fi fost data grecilor pana ce Domnul urma sa-i cheme. Caci filozofia le-a fost un ‘indrumator’ pentru a aduce gandirea greaca la Hristos la fel cum Legea i-a adus pe evrei. Astfel, filozofia a fost o introducere, pregatind calea desavarsirii în Hristos."
Probabil ideile exprimate de Sf. Iustin Martirul si de Sf. Clement din Alexandria sunt prea înalte pentru autorul articolului sau exprimă un lucru prea duhovnicesc pentru el. Îi sugerăm să facă exercitii cu cuvintele Sf. Apostol Pavel referitoare la „cei fără Lege, dar care fac cele ale Legii din fire.” Cine întelege cuvintele lui Pavel va întelege desigur si cuvintele Sfintilor citati.
Autorul e constant în a-si exprima antipatia fată de Sfinti si fată de Părintii Bisericii, scriind „părintele sf. ” în fata fiecărui nume. O exprimare ciudată si pur personală, fără a mai vorbi de „Sfântul” scris cu literă mică.
Ideea că unii Părinti ai Bisericii ar fi avut „o admiratie deosebită” fată de filosofii greci e fortată. Acesti Părinti nu au făcut altceva decât să aplice tactica Sf. Apostol Pavel, aceea de a le arăta necrestinilor că însisi învătatii lor preferati aveau unele lucruri inspirate de Dumnezeu. Să nu uităm că Sf. Apostol Pavel chiar citează în acest sens un poet păgân. Autorul articolului vrea însă să-i zugrăvească pe Părintii Bisericii ca fiind preocupati mai mult de filosofia păgână decât de învătătura lui Hristos.
Insa parintele bisericii sf. Tertulian s-a aflat intr-un dezacord puternic cu parintii mai sus mentionati, ce au simpatizat pagana filozofie greaca. El a spus: "Aceasta filozofie constituie de fapt (centrul) subiectul de discutie al intelepciunii lumii acesteia. Ea este interpretul nelegitim al ordinii si naturii divine. De fapt, insasi ereziile sunt nascute de aceasta filozofie…" (Tertulian, "De praescriptione haereticorum"). In aceeasi scriere, acest parinte al bisericii a atacat pe unii dintre cei mai faimosi filozofi greci ai antichitatii, pe Plato, Zeno, Heraclit (omul despre care sf. Iustin Martirul a spus că era un crestin mai inainte de Hristos!) si pe Aristotel. In acelasi fel, Tertulian a mai criticat aspru amestecul invataturilor crestine cu cele ale filozofilor pagani greci. El este cel ce a spus, "sa piara orice perspectiva a unui crestinism stoic, platonic sau dialectic." Cuvantul "dialectic" se refera la metoda prin care se invata în scolile filozofice grecesti din antichitate, si anume aceea de a pune intrebari în clase si de a se raspunde pe baza logicii umane.
Iată-l citat aici pe „părintele bisericii sf. Tertulian”. De fapt, lucrurile spuse aici de Tertulian sunt perfect adevărate, însă se referă la întreaga filosofie a grecilor, pe când Părintii citati anterior vorbeau numai de unele aspecte din filosofia grecilor. Citatul din Tertulian nu contravine cu nimic citatelor anterioare. Pentru o mai bună întelegere, poetul păgân citat de Sf. Pavel în Scriptură avea si el unele aspecte bune în scrierile lui, însă asta nu făcea că tot ce scrisese el să fie acceptabil din punct de vedere crestin.
Iarăsi, cine întelege „fără Lege, dar făcând cele ale Legii din fire” va întelege si „crestin înainte de Hristos".
Parintele bisericii, sf. Grigorie de Nazianz (330-390 d.H.) a spus că nu era recomandabil sa se boteze copii mici inainte de varsta de 3 ani, când, spune el, "ei sunt capabili sa asculte si sa raspunda la unele cuvinte sfinte". Sf. Grigorie este acum considerat de catre bisericile ortodoxe unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii, iar de catre Biserica Romano-Catolica, unul dintre cei mai "mari" invatatori ai acesteia. Cu toate acestea, în mod contrar parintele bisericii sf. Origen a sustinut că botezul copiilor era un obicei pe care bisericile l-au primit de la Apostoli si care era necesar pentru eliberarea copilului de pacatul originar.
E o problemă pentru neoprotestanti să înteleagă cine si ce au fost acei oameni pe care Biserica îi numeste azi „Sfinti” sau „Părinti ai Bisericii”. Neoprotestantii au o părere exaltată despre ei si cred, în mod eronat, că acestia reprezintă un fel de mici dumnezei în Biserica Ortodoxă. În realitate, Biserica a atribuit aceste titulaturi unor oameni care prin viata lor reprezintă modele de urmat pentru crestinii de azi. Acesti Sfinti si Părinti ai Bisericii au formulat uneori păreri personale care nu au coincis cu învătătura Bisericii, însă nu au făcut din ele dogme si nici nu le-au răspândit ca fiind neapărat adevărate. Există unele învătături gresite formulate de unii Părinti ai Bisericii, însă Biserica le-a trecut cu vederea întrucât autorii lor le-au prezentat doar ca păreri personale.
Învătătura oficială a Bisericii nu a fost formulată de persoane individuale. Biserica este numită „sobornicească”, în sensul că ea nu este condusă de o persoană, ci în mod colectiv. Învătătura ei a fost stabilită de comun acord de Părintii Bisericii în cadrul sinoadelor ecumenice. Numai acele puncte de vedere personale care erau în spiritul învătăturii ale Bisericii au ajuns să facă parte din învătătura Bisericii, fiind folosite pentru explicarea si detalierea unor adevăruri fundamentale. În concluzie, învătătura Bisericii e un lucru, iar opiniile separate ale unor Părinti alt lucru. Acestea nu sunt necesarmente identice.
Alegoria "Păstorul lui Hermas" a fost scrisa în jurul anului 150 D.H. de catre un om pe nume Hermas. El a invatat ideea ridicola că credinciosii drepti care au murit fara a fi botezati în apa, urmau a fi botezati în apa, în iad (!!) de catre Apostoli. Dar, aceasta conceptie nu avea girul restului parintilor bisericii.
„Păstorul lui Hermas” este o carte necanonică. Despre toate cărtile necanonice Biserica afirmă că nu pot fi folosite pentru învătătura publică, dar pot fi citite în particular deoarece contin unele îndemnuri utile. Cartea mentionată aici vorbeste despre necesitatea pocăintei de păcate, despre urmările pe care le pot avea păcatele personale. În plus, contine o minunată alegorie a Bisericii, de la început până la sfârsitul veacurilor.
De ce această carte a fost declarată necanonică de Biserică, chiar autorul articolului dă răspunsul: ea contine lucruri neacceptate de Biserică.
Sf. Tertulian afirma că prin botezul în apa omul primeste iertarea pacatelor, devine o noua faptura în Hristos Iisus si un copil al lui Dumnezeu. Cuvintele lui asupra acestui subiect sunt frecvent citate de catre teologii catolici, ortodocsi, si chiar de unii protestanti, ca fiind chipurile, inspirate de Dumnezeu. Dar tot Tertulian este acelasi care a spus că botezul în apa al noilor nascuti este gresit si că este daunator atat copilului, cat si nasilor lui. Asupra acestui din urma punct multi parinti ai bisericii s-au aflat în dezacord.
Sf. Augustin si sf. Origen au invatat amândoi că Maria nu a avut relatii cu Iosif dupa ce l-a nascut pe Iisus, iar Augustin a sustinut că nici macar nasterea lui Iisus nu i-a deschis Mariei pantecele (punct asupra caruia medicina are mai multa autoritate decat el!), ramanand "pururea fecioara", pe când Origen nu a fost de acord cu el. Tertulian a sustinut idei contrare lui Augustin si Origen, în chestiunea virginitatii Mariei dupa nasterea lui Iisus, invatand că ea a avut relatii cu Iosif.
Cine a avut dreptate în aceasta chestiune? Nu se cade atunci sa ne intrebam, "dar ce spune Biblia despre acest lucru?"
Liderii de biserica care sustin că traditia, asa cum este transmisa prin scrierile parintilor Bisericii, ale conciliilor Bisericii s.a.m.d., reflecta voia lui Dumnezeu chiar daca se contrazic cu marturia scrisa a Scripturilor, nu fac altceva decat sa selecteze parti din aceste scrieri si sa nu le prezinte în intregime. De ce? Este aceasta o dovada de obiectivitate? Sau este de fapt o slabiciune si o recunoastere a faptului că acestea nu sunt consecvente ci prezinta contradictii? Ei nu iau fiecare cuvant scris sau rostit de acestia ca fiind voia lui Dumnezeu, ci doar preiau acele parti ale scrierilor parintilor sfinti (ai Bisericii) sau ale conciliilor care par sa sprijine propriile lor ideii, teorii si interese ecleziastice.
Autorul atribuie niste false afirmatii „liderilor de biserică”. Niciodată Biserica nu a afirmat că tot ce au scris Sfintii Părinti e infailibil. Sfintii Părinti au avut fiecare, unii mai mult, altii mai putin, contributii la învătătura Bisericii. Autorul creează false probleme ca apoi să formuleze întrebări retorice pe baza lor. „E usor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu)
În ceea ce priveste medicina si autoritatea ei, însăsi nasterea Fiului lui Dumnezeu e un non-sens din punct de vedere medical. Însă Hristos chiar s-a născut dintr-o fecioară.
Intrebarea care trebuie sa se puna este, "Care parte a scrierilor sfintilor parinti, ale conciliilor bisericii, ale papilor, sfintilor si patriarhilor sunt considerate voia lui Dumnezeu, daca nu tot ce au spus si au scris este inspirat de Dumnezeu? Cum putem stii că ceea ce spun intr-un loc reveleaza voia lui Dumnezeu mai mult decat ceea ce au spus în alt loc (din scrierile lor)? Cum putem fi siguri că nu citim o pagina a scrierilor lor care sustine lucruri contrare voii lui Dumnezeu?"
Pentru a-si rezolva dilema si a întelege rostul scrierilor persoanelor citate, îi recomandăm autorului să citească cele scrise mai sus despre învătătura oficială a Bisericii. Referitor la „ce spune Biblia despre acest lucru”, un studiu atent al Scripturii arată că „fratii Domnului” – expresie din Scriptură – se referă la niste veri ai Domnului Iisus Hristos. A se vedea articolul De ce este considerată Maria 'pururea fecioară’?
Sf. Ioan Gura de Aur - De exemplu, în unele din scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur (Patriarh al Constantinopolelui intre anii 397-403 d.H.), acesta afirma multe lucruri cu care sunt de acord multi lideri catolici si ortodocsi, dar cu toate acestea atat catolicii cat si ortodocsii spun că Ioan Gură de Aur a gresit invatand că mama lui Iisus nu a fost desavarsita, deoarece ei sustin acum că Maria s-a nascut fara pacat si a ramas fara pacat. Aceasta doctrina este cunoscuta sub numele de "Conceptia imaculata a Mariei" la catolici si "vesnica feciorie a Mariei" la ortodocsi. Iata cum astfel nu sunt ascultati sfintii parinti pe care-i venereaza atat de mult!!
Asa cum am arătat mai sus, nu tot ce au scris Sfintii e adevărat. Autoritatea care a decis care părti sunt corecte si care nu a fost Biserica prin sinoadele ecumenice.
Autorul face o afirmatie ciudată: motivul pentru care ortodocsii si catolicii afirmă că Ioan Gură de Aur s-a înselat cu privire la Fecioara Maria e... faptul că ei sustin acum că Maria s-a născut fără păcat! Interesant „motiv”...
În plus, doctrina catolică privind „conceptia imaculată a Fecioarei Maria” a fost formulată foarte târziu si nu a fost nicidecum bazată pe învătăturile Sf. Ioan Gură de Aur. Autorul îsi trădează încă o dată ignoranta si pseudo-cultura în acest domeniu.
Sf. Grigore de Nisa - Unele din scrierile părintelui bisericii sf. Grigore de Nisa (335-394 d.H.) sunt considerate de multi episcopi ortodocsi si catolici, cat si de unii protestanti, ca fiind inspirate de Dumnezeu. In ciuda acestui fapt, ei sunt în dezacord cu invatatura afirmata de el că în cele din urma toti oamenii vor fi impacati cu Dumnezeu si că nimeni nu va fi despartit de Dumnezeu pe vesnicie - doctrina mantuirii universale sau eroarea universalismului.
Sf. Chiril din Alexandria - In scrierile parintelui bisericii, sf. Ciril din Alexandria (a murit în 444 d.H.) a afirmat corect că Iisus nu are doua personalitati, una de om si una de Dumnezeu, sustinand separarea celor doua naturi în Persoana lui Hristos, si punand la indoiala unitatea Persoanei Lui. Multe din cuvintele lui Chiril privitoare la acest subiect (combatand "nestorianismul") sunt socotite de catre patriarhii ortodocsi, de episcopii catolici, cat si de unii lideri protestanti, a fi exprimari inspirate ale asa-numitei "traditii apostolice", insa se opun afirmatiei sale că Iisus ar avea o singura natura (monofizismul si eutichianismul) si sustin corect că Domnul Iisus a avut doua naturi ce au fost unite "hipostatic" intr-o singura persoana. Acesti patriarhi ortodocsi si episcopi catolici spun că aceasta conceptie a sf. Ciril nu este o exprimare a "traditiei apostolice", în timp ce episcopii Bisericilor Ortodoxe Copte (coptice) (tipii cu tuguiul ala negru în cap, un fel de Klu-Klux-Klan, pe negru!!!) spun că aceasta opinie este o exprimare a "traditiei apostolice".
Autorul are o exprimare deficitară. Nu se întelege din relatarea lui ce anume a sustinut Sf. Chiril din Alexandria. Dincolo de formularea încâlcită, relevantă pentru tinuta autorului este viziunea pe care o are fată de crestinii copti si de portul traditional al acestora. Oare cum ar descrie vesmântul traditional al musulmanilor sau de kippa purtată de evrei când se roagă? O persoană care descrie în astfel de cuvinte ceva ce nu întelege e putin probabil să poată pricepe învătăturile mai duhovnicesti ale credintei crestine.
Dupa care standard obiectiv putem noi sa determinam care dintre invataturile Sfantului Ioan Gura de Aur, Sfantului Gregoriu din Nisa, sf. Ciril din Alexandria, sf. Ireneu, sf. Hipolitus, etc., sunt corecte, daca nu acceptam tot ce spun acestia ca fiind inspirat de Duhul Sfant? Daca nu tot ce au spus si scris noi recunoastem că este insuflat de Dumnezeu? Pe ce baza facem selectia invataturilor lor?
O cale usoara de iesire din aceasta dilema este cea aleasa de multime: "sa decida liderii bisericii în locul nostru!" "Sa spuna ei care parti din aceste scrieri contin adevarul lui Dumnezeu!" Dar cine poate sa ne spuna daca acesti lideri de biserici care nu accepta Sfintele Scripturi ca autoritate suprema în Biserica si criteriu final determinarea adevarului, nu vor fi influentati de erorile ce au fost amestecate cu adevarurile inspirate de Dumnezeu pe care le-au citit în scrierile Parintilor Bisericii, Consiliilor Bisericii, Patriarhilor, Sfintilor, teologilor, papilor, etc.?
Autorul nu întelege, dar nici nu vrea să înteleagă. El are problema lui cu „sfintii părintii bisericii, cu patriarhii, cu teologii si cu papii.”
Autoritatea de care trebuie să asculte orice crestin este Biserica. „Dacă nu te ascultă, spune-l Bisericii, si dacă nu ascultă nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân si ca un vames.” Nici un cuvânt în plus despre asta.
Pe de altă parte, în timp ce Biserica are de la începuturile ei o învătătură oficială unitară, afirmată si sustinută în mod ecumenic si sobornicesc de către toti conducătorii ei de-a lungul vremii, în sectele neoprotestante fiecare predicator are învătătura lui pe care o propagă de la amvon. Nu este un lucru rar să întâlnesti în aceeasi adunare neoprotestantă doi sau mai multi predicatori care să sustină puncte de vedere diferite. Cine decide în aceste adunări care e opinia corectă? Practic fiecare membru este lăsat să aleagă ce vrea si ce-i place din predicile auzite. „Si-au făcut învătături plăcute urechilor lor si (...) de aceea Dumnezeu i-a lăsat în voia poftelor lor.” Autorul articolului nu are nici o problemă cu puzderia de interpretări ale Scripturii din adunările neoprotestante. El este însă muncit de contradictiile din scrierile „sfintilor” Tertulian si Origen.
Insa aceasta atitudine nu este conforma responsabilitatii pe care Dumnezeu a dat-o fiecarui individ de a cunoaste adevarul Sau si de a-l separa de eroare! Dealtfel, aceasta responsabilitate revine personal fiecarui credincios crestin care calca, fie pragul acestei biserici, fie al alteia, deoarece Dumnezeu este direct interesat ca acesta sa pastreze "credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3), sa "cerceteze toate lucrurile, sa pastreze ce este bun si sa fereasca de orice se pare rau" (1Tes.5:21-22) si sa cerceteze Scripturile în fiecare zi pentru a vedea daca ce i se spune este asa (Fapte 17:11).
În timp ce este adevărat că fiecare crestin trebuie să cunoască adevărul Său, „credinta care a fost dată odată pentru totdeauna sfintilor” este credinta... Sfintilor, nu a sectelor apărute în ultimele sute de ani.
Noi nu suntem liberi să interpretăm Sf. Scripturi după cum ne place, ci trebuie să le interpretăm asa cum ne-au învătat Sf. Părinti. Multi au căzut usor în cursa acceptării propriei "întelepciuni” în locul învătăturii Sf. Părinti. Dacă vom asculta de învătăturile lor, în loc de a gândi că suntem suficient de întelepti pentru a-i învăta pe altii din propria noastră "întelepciune”, atunci nu ne vom rătăci. Trebuie să lăsăm la o parte preconceptiile noastre despre interpretări "alegorice” sau "literare” si să vedem cum ne învată Sf. Părinti să citim Sf. Scriptura.
Singura cale de iesire din aceasta dilema în care ne-au lasat parintii Bisericii, …este de a face ceea ce vedem că a facut Domnul Iisus în Marcu 7:1-13. El a verificat daca invataturile traditionale ale liderilor religiosi a vremii Sale, ale teologilor si asa-numitilor sfinti, se afla în acord cu Sfintele Scripturi.
Fariseii si cativa carturari, veniti din Ierusalim, s-au adunat la Iisus. Ei au vazut pe unii din ucenicii Lui prinzand cu mainile necurate, adica nespalate. Fariseii, insa, si toti Iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina batranilor. Si când se intorc din piata, nu mananca decat dupa ce s-au scaldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei sa le tina, precum: spalarea paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor. Si Fariseii si carturarii L-au intrebat: "Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor, ci pranzesc cu mainile nespalate?" Iisus le-a raspuns: "Fatarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: ,Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci omenesti.` Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea." El le-a mai zis: "Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. Caci Moise a zis: "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta;" si: "Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea." Voi, dimpotriva, ziceti: "Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: ,Ori cu ce te-as putea ajuta, este ,Corban`, adica dat lui Dumnezeu, face bine; si nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa. Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!”
Iisus s-a confruntat cu aceeasi problema cu care se confrunta multi oameni din zilele noastre - aceea de a incerca sa afle care interpretare a Scripturii este cea corecta. Atunci Iudeii au incercat sa stavileasca potopul de interpretari subiective, angajand doua metode diferite. Odata, că (1.) traditiile (datinile) batranilor lor, ale marilor lor invatatori religiosi sau ale teologilor lor, ale asa-numitilor oameni sfinti ai trecutului (în cazul lor, farisei), si apoi, (2.) invataturile actuale ale preotilor (în acest caz, ale saducheilor), indeosebi ale Marelui Preot, ce au fost folosite pentru a determina care era interpretarea corecta a Sfintelor Scripturi.
Marcu 7:6-13 "Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci omenesti.` Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea." El le-a mai zis: "Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. Caci Moise a zis: "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta;" si: "Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea." Voi, dimpotriva, ziceti: "Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: ,Ori cu ce te-as putea ajuta, este ,Corban`, adica dat lui Dumnezeu, face bine; si nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa. Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!"
Matei 15:1-20 "…Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti… Lasati-i: sunt niste calauze oarbe; si când un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi în groapa…"
Domnul Iisus Hristos se referă în Scriptură la unele obiceiuri iudaice care încălcau flagrant Legea scrisă a lui Moise. În cazul învătăturii de ansamblu a Bisericii, aceasta nu contravine în nici un fel Sfintelor Scripturi. Numai persoanele superficiale afirmă că există contradictii, aceste persoane interpretând la literă Scriptura, după principiul „caniche se scrie, caniche se citeste.”
Autorul, afectat si el de închipuirea specifică sectelor neoprotestante, citează versete din Scriptură si le foloseste profetic la adresa Bisericii. Sectele neoprotestante comportă o anumită patologie religioasă.
Insa asa cum Iisus a aratat aceste "metode" la care au recurs iudeii religiosi nu numai că nu au rezolvat problema interpretarilor ci au creat o mai mare si mai grava problema. Si anume, aceea a anularii Cuvantului lui Dumnezeu, a uzurparii autoritatii cu care Dumnezeu a inzestrat Cuvantul scris, cat si a negarii suficientei Lui.
Ideea că "traditia apostolica", "traditia bisericii", sau "sfanta traditie", exprimate prin scrierile parintilor bisericii, invataturile doctorilor bisericii, deciziile consiliilor bisericii, invataturile papilor si ale patriarhilor, opiniile majoritare ale multimilor de membrii, ceremoniile religioase, s.a.m.d., reprezinta interpreti legitimi ai Sfintelor Scripturi poate parea foarte atragatoare unora. Dar aceasta este capcana în care au cazut farisei si saduchei zilelor lui Iisus, pe care Acesta a denuntat-o cu asprime pentru că desfiinta autoritatea Cuvantului.
Atunci când prezintă invatatura Bisericii, Sfintii Parinti nu se contrazic unul pe altul, chiar daca pentru putina noastră putere de intelegere par a exista unele contraziceri intre ei. Rationalismul academic este cel care asaza un Părinte in opozitie cu altul, cauta "influente” ale unuia aspra altuia, ii împarte pe "scoli” si "factiuni” si gaseste "contradictii” intre ei. Toate acestea sunt străine de intelegerea crestin-ortodoxa a Sfintilor Parinti. Pentru noi, invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti este una si, deoarece este evident ca întreaga invatatura ortodoxa nu poate fi găsită la un singur Părinte (toti Parintii fiind oameni si deci limitati), găsim părti din ea la un Părinte si alte parti la un altul, un Părinte explicând ce este mai dificil la un alt Părinte. Nu este foarte important pentru noi cine ce a zis, atâta timp cat este ortodox si in armonie cu întreaga invatatura patristica.
În timp ce Biserica are o învătătură unitară, afirmată pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, nu acelasi lucru se poate spune despre sectele neoprotestante, care sunt cu adevărat în situatia fariseilor si saducheilor din zilele lui Iisus.
Fariseii credeau că "traditiile /datinile batranilor" (Misna, Talmudul, etc.) erau de fapt lucrurile pe care Moise le-a transmis verbal, fara sa le scrie, si că acestea contineau interpretarile corecte ale versetelor Vechiului Testament. Astfel, fariseii erau convinsi că traditiile lor au fost inspirate de Dumnezeu, la fel de mult cum cred astazi liderii Bisericilor Ortodoxe, Romano-Catolice si ai unora Protestante, că traditiile transmise de conciliile bisericii, invataturile sfintilor parinti si patriarhilor sunt inspirate de Dumnezeu, singurele indreptatite sa interpreteze Scriptura, dar mai ales, că ele completeaza Cuvantul. De aceea, la fel cum fariseii, rezervand dreptul traditiei de a interpreta Scriptura, nu au putut sa inteleaga sensul real al cuvintelor Scripturii si ale interpretarilor pe care Iisus le-a adus acestora, astazi multimilor de credinciosi le sunt ascunse sensurile versetelor si ale cuvintelor Domnului. Pentru inchinarea lor, pentru practica lor, acestia trebuie sa recurga la traditie. Prin randuirea "datinile lui Moise" ca adevaratii interpreti ai Scripturilor, mintile fariseilor erau deja modelate dupa diversele interpretari false si nu au putut sa accepte ceea ce Iisus spunea despre alte parti ale Scripturilor.
În privinta rolului Sfintei Scripturi în Biserică, a se vedea articolele Sola Scriptura, Traditia si Biblia si Gânduri cu privire la Biblie si Traditie.
În concluzie, autorul articolului are o tinută academică extrem de îndoielnică, iar analizele pe care încearcă să le facă cu privire la scrierile Sfintilor Părinti denotă ignorantă si incapacitate de a întelege unele lucruri duhovnicesti. El creează false probleme si încearcă apoi să dovedească pe baza lor dilemele în care s-ar zbate Biserica lui Iisus Hristos.
