Lacomia este un al doilea pacat grav. Omul lacom se dedica cu tot
sufletul si ratiunea strangerii banilor, a averilor, ramanand astfel cu
inima de piatra si nesensibilizata de nevoile altora.
Si se pare ca acest defect a devenit atat de obisnuit si de des
intalnit, incat multi nu mai reusesc sa-i inteleaga seriozitatea si
implicatiile.
Ne corecteaza, din fericire, cuvantul lui Dumnezeu, care numeste
iubirea de argint "radacina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De
asemenea, pentru aceia care alearga dupa bogatii, sfantul apostol Pavel
scrie: "Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in
cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda
pe oameni in ruina si in pierzare." (I Timotei 6, 9).
Intr-un alt text, acelasi apostol, include lacomia printre acele
pacate care ii inchid omului drumul catre imparatia cerurilor. El scrie:
" Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau
lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in
imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alta
parte si Sfantul apostol Petru ii numeste pe cei lacomi "fii
blestemului" (II Petru 2,14).
Intelegeti asadar, ca si voi insiva trebuie sa va paziti de acest
pacat si cu atat mai mult sa ii paziti si pe copiii vostri. Vom incerca
asadar aici, sa raspundem la intrebarea: ce trebuie sa faceti, ca sa nu
dobandeasca fiii vostri pacatul lacomiei si al iubirii de argint?
De foarte multe ori insisi parintii, "cu stiinta sau cu
nestiinta", cultiva in sufletele copiilor lor pacatul lacomiei. In multe
familii, copiii nu aud alte discutii, decat cele care se refera la
salariu, cheltuieli si castiguri. "sa isi gaseasca un post bun cu
salariu mare". Aceasta devine problema principala a vietii lor. Bogatia
este considerata ca fiind cea mai mare fericire, in vreme ce saracia.
este deplansa ca fiind cea mai mare nefericire.
In aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot
vedea in viata de zi cu zi. De la cea mai frageda varsta ei incep sa
observe ca oamenii sunt respectati in functie de situatia lor economica.
Vazand toate acestea, este firesc ca ei sa se obisnuiasca cu
gandul, ca oamenii traiesc avand ca unic scop castigarea banilor, si ca
banii reprezinta lucrul cel mai important din lume.
In anumite enorii, asa dupa cum am aflat, copiii care invata la
scolile parohiale muzica bisericeasca, nu vor sa mai cante fara a fi
platiti in corul bisericii lor, cu toate ca sunt inca elevi, ci, in
conformitate cu sfaturile parintilor lor, cer sa fie platiti pentru
fiecare slujba.
Se pare ca parintii acestor nefericiti copii, ii vad deja, ca pe
niste unitati economice rentabile. Ce se va intampla insa cu acesti
copii cand vor creste mari? Vor face numai acele lucruri care le ofera
castig banesc? In Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce
aceasta nu ii plateste pentru a participa la sfintele slujbe...?
In acest fel parintii se dovedesc a fi principala cauza a
coruperii morale si a indepartarii copiilor lor de Dumnezeu. Constient
sau inconstient, ii invata sa il slujeasca pe mamona si sa fuga departe
de Mantuitorul.
Dansul evreilor in jurul vitelului de aur, in desertul Sinai
(Iesire 32,1 s.a.), ne dovedeste in chip reprezentativ ce influenta are
lacomia asupra vietii religioase. Acolo unde oamenii se inchina
vitelului de aur, adica banilor, nu exista respect si inchinare fata de
adevaratul Dumnezeu!
Lacomia se manifesta in copilarie sub diverse forme. La copiii
mici se manifesta prin dorinta de a pune mana pe tot ceea ce pot si de a
si le insusi. In acelasi timp refuza cu tarie sa imparta ceea ce au
dobandit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat.
Ca sa ii paziti de aceasta patima serioasa, trebuie sa le
cultivati virtutea generozitatii. Aceasta o veti putea reusi invatandu-i
sa imparta cu ceilalti ceea ce au, sa faca milostenie cu cei saraci, sa
ii ajute pe cei aflati in suferinta. Sa ii invatati in acelasi timp, ca
acest gest de generozitate nu trebuie sa aiba ca motivatie doar
sentimentele de mila sau compatimire, care sunt sadite in mod firesc in
fiecare om echilibrat. Trebuie sa aiba si convingerea ca ceea ce
daruiesc celui sarac, daruiesc in acelasi timp lui Hristos. Sa ii
invatati cuvintele Mantuitorului: "Mai fericit este a da decat a lua"
(Fapte 20,35). Manuta copilului trebuie sa se obisnuiasca sa faca
milostenie, sa simta cat de multa bucurie si multumire aduce acest
lucru.
O alta forma de lacomie care se intalneste la copii, se manifesta
prin aceea ca nu se multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie sa fie
invatati sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera, pentru a fi feriti de
acest pacat. Trebuie sa se multumeasca cu mancarea care li se da, cu
imbracamintea, cu jucariile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca sa
reusiti acest lucru trebuie sa urmati urmatoarea zicala: "Cine nu este
multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai da nimic", sau mai popular:
"Nemultumitului i se ia darul!". Daca copilul face nazuri fala de
mancare, imbracaminte sau jucariile oferite, luati-i-le inapoi. Acest
lucru va actiona asupra lui in mod pozitiv, daca rasfatul lui nu a ajuns
prea departe.
Nu este rar fenomenul prin care copiii isi insusesc lucruri
straine, care nu le apartin. Aici trebuie sa fiii foarte atenti. Daca
vedeti in mainile lor ceva pe care nu il are de la voi, intrebati-1 unde
1-a gasit, si daca va dati seama ca 1-a luat de la altii, obligati-1 sa
il inapoieze imediat, fara nici o intarziere.
Din cand in cand aruncati cate o privire si in ghiozdanul sau de
scoala, nu cumva sa se gaseasca acolo anumite lucruri straine. Daca aduc
acasa lucruri pe care sustin ca le-au gasit pe drum sau la scoala,
sfatuiti-i sa intrebe in clasa, sa vada daca nu cumva le-a pierdut
cineva.
Nu le permiteti copiilor sa faca schimb cu lucrurile lor si nici
sa le vanda altora, deoarece acesta este drumul prin care invata sa ii
insele pe altii. Invatati-i cat de curand posibil faptul, ca cele
castigate prin inselaciune nu aduc bunastarea.
Invatati-i de mici sa faca distinctie intre " ce este al meu" si
"ce este al tau". De aceea, nu le permiteti sa foloseasca, fara a cere
permisiunea, lucrurile celorlalti frati. Aceasta duce la slabirea
sentimentului de respect faca de drepturile celorlalti si fata de
dreptul lor de proprietate.
In acelasi timp insa, sfatuiti-i sa se ajute intre ei si sa
imprumute lucrurile lor celorlalti frati, in cazul in care acestia au
nevoie de ele.
In sfarsit, daca doriti sa ii paziti pe copiii vostri de pacatul
lacomiei, sub orice forma ar aparea el, daca vreti ca ei sa nu devina
robi ai lui mamona, aratati-le, prin cuvintele si faptele voastre,
adevarata valoare a bunurilor pamantesti.
Explicati-le ca banii si averea nu reprezinta cel mai important
lucru din lume. Ca mult mai importante sunt virtutea si dreptatea,
singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i sa inteleaga ca nimic nu ii
foloseste omului daca ar castiga chiar lumea intreaga, dar si-ar pierde
sufletul.
Nu neglijati insa, nici viata voastra duhovniceasca, din cauza
lacomiei. Intariti-va prin rugaciune si prin participarea la sfintele
slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot comportamentul de zi cu
zi, ca scopul principal al vietii nu este dobandirea banilor si a
averii, ci mantuirea si pregatirea pentru viata de dincolo!
V-am aratat asadar, cum sa luptati impotriva inclinatiei copiilor
vostri catre lacomie si cum sa ii paziti de aceasta patima periculoasa.
Recapitulez:
Invatati-va copiii sa fie generosi si modesti. Cultivati-le
sentimentul cinstei si inspirati-le dezgustul fata de minciuna.
Invatati-i prin cuvantul si exemplul vostru adevarata valoare a
bunurilor pamantesti.
Pregatiti-i nu doar pentru cele pamantesti, dar si pentru cele
ceresti. Interesati-va nu numai de trupul cel trecator, dar si de
sufletul nemuritor. Inarmati-i nu doar pentru aceasta viata trecatoare,
ci si pentru vesnicie!
|