Viaţa Sfântului Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minuni
Sfântul
Spiridon s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, şi a prins zilele
împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului
IV. Numele său vine de la un cuvântul σπυρις, care în greacă înseamnă
"coşuleţ". În tinereţe, a fost păstor de oi şi a avut şi o soţie, care
i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace
schima monahală, devenind ulterior şi păstor de suflete, ca episcop al
Trimitundei, fără a abandona, însă, nici oile necuvântătoare, pe care a
continuat să le ducă la păscut. Persecuţii şi mărturii ale credinţei ortodoxe În
timpul persecuţiilor sub împăratul Maximian (295), sfântul a fost
arestat şi exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de
la Niceea unde a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat
credinţa ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reuşit să
convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie,
uimind pe toţi cei prezenţi la Sinodul de la Niceea. El a explicat
unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi ţinînd în mână o cărămidă şi
spunînd simplu că este formată din trei elemente esenţiale, şi anume
foc, pământ şi apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus
a cărămizii şi a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la
Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a
format o prietenie trainică. Din minunile Sfântului Spiridon Vieţile Sfinţilor abundă în istorisiri despre minunile sale, el făcând parte dintre Sfinţii taumaturgi: * În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. * A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. * A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. * A oprit curgerile râurilor.
* A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care
îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. * A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea.
* O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare
fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a
pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stapânei lor. * A vindecat pe împăratul Constanţie de boala de care suferea. * A dat din nou viaţă copilului unei femei.
* A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să
o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu
sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele
cumpărate. * A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să
spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire
deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată. Aparent
ilogice şi de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus)
trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care
s-a făcut între numele său şi cuvântul latinesc... spiritus. Majoritatea
acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine
despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală şi despre
cumpătare. În privinţa minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra
lui cărămidă, a scos în evidenţă cele trei elemente care o compun
(pământul, apa şi focul), această minune era destinată înţelegerii
consubstanţialităţii celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Plecarea la Domnul şi Sfintele Moaşte Una din perechile de încălţări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, Massachusetts Una din perechile de încălţări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, Massachusetts Sf.
Spiridon şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit
în anul 348 AD fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din
Trimitunda. Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis
mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol.
Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt
venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut
Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după
care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în
insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat. Până în ziua de
azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu
continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru
sfinţii Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de
mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de
praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12
decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce
din 1716 este comemorată în 11 august. În prezent, sfintele moaşte
ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu
aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei
Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie): Spre deosebire de
celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din
raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi
face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au
în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon
vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi
vindecă. Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: -
clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp,
lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul
său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările,
care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul
principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; -
în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în
raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de
peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te,
că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup
săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc
drept dovadă". Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici),
aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul
dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un
veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă
straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta
raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale
arhiereşti smerite. La Ierusalim există o Biserică cu hramul
Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică,
l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul
Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său.
Această minune se poate vedea şi astăzi. Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile: - în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu; - în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi; - în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul; - în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.