Veşmintele preoţeşti - Teologia Liturgică - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Thursday, 2016-12-08, 1:09 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Teologia Liturgică

Veşmintele preoţeşti

Simeon al Tesalonicului zice că „preotul se îmbracă cu cinci veşminte, fiind şi el desăvârşit ca şi unul care are dar lucrător de sfinţire, căci cinci sunt simţurile desăvârşite ale trupului şi cinci sunt puterile sufletului, pe care şi preotul le sfinţeşte, botezând şi sfinţind pe om”.

Dintre veşmintele preoţeşti, stiharul şi mânecuţele sunt comune cu cele ale treptei diaconiei, specifice slujirii preoţeşti fiind doar epitrahilul, brâul şi felonul.

a.      Epitrahilul.

Picturile bisericeşti din secolele XII – XVII înfăţişează chpuri de preoţi purtând epitrahilul ca un orar pus pentru umeri şi cu capetele aduse pe piept.

Fără epitrahil, preotul nu poate săvârşi nici o rânduială liturgică.

Epitrahilul simbolizează puterea harului dumnezeiesc, care se pogoară asupra preotului şi prin care el slujeşte cele sfinte, şi totodată jugul cel bun al slujirii lui Hristos, luat de bunăvoie de către preot şi episcop, la chemarea Mântuitorului.

Franjurii cu care se termină capătul inferior al eiptrahilului trebuie puşi în relaţie cu sufletele credincioşilor, pentru care preotul dă seama înaintea lui Dumnezeu.

b.      Brâul.

Brâul era întrebuinţat la toate popoarele vechi, îndeosebi la orientali, care purtau în general veşminte lungi şi largi. Îl găsim şi printre veşmintele purtate de preoţi şi arhierei în Vechiul Testament.

Un biograf apusean al Sfântului Grigore cel Mare spune că cei evlavioşi cinsteau, ca pe nişte relicve venerabile, brâul acestui Sfânt Părinte.

La romano-catolici brâul este purtat şi de diaconi, în  vreme ce în Biserica Ortodoxă el  a rămas rezervat numai preoţilor şi arhiereilor.

Patriarhul Gherman al Constantinopolului, spune că brâul însemnează măreţia cu care Hristos, împărăţind, S-a încins cu o putere deosebită a Dumnezeirii. „El închipuieşte puterea ce s-a dat arhiereului de la Dumnezeu pe mijlocul său” şi totodată datoria slujirii, cu care cel ce slujeşte se încinge; brâul aminteşte (ştergarul) cu care s-a încins Mântuitorul în seara Cinei, când a spălat picioarele unecincilor, arătând smerenia Lui.

c.       Felonul.

Nu avem date suficient de precise cu privire la folosirea felonului ca veşmânt liturgic înainte de secolul al VIII-lea. După mărturia arhiepiscopului Simeon al Tesalonicului, felonul episcopilor era împodobit doar cu o cruce, pe când al mitropoliţilor şi patriarhilor se deosebea prin aceea că era împodobit cu multe cruci, primind denumirea de polistavrion.

Culoarea felonului a fost la început, ca şi toate veşmintele liturgice, cea albă.

După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, felonul reprezintă purpura stacojie cu care a fost îmtrăcat Hristos la patimi, în semn de batjocură, precum şi haina lungă a Botezului, purtată odinioară de neofiţi.

 

- Semnificaţia mistico-simbolică a veşmintelor preoteşti

Părintele Alexandre Schmemann, în primul capitol al lucrării sa Euharistia-Taina Împărăţiei (p. 31) explică în chip mistico-simbolic întreaga semnificaţie a veşmintelor preoţeşti, zicând că „haina albă, stiharul este înainte de toate haina albă a Botezului primită de către fiecare din noi la Botez. Această haină a tuturor celor botezaţi este haina Bisericii înseşi, pe care, îmbrăcând-o preotul, descoperă unitatea adunării şi ne uneşte pe noi toţi în sine. Epitrahilul este chipul luării de către Mântuitorul a naturii noastre, pentru a o mântui şi a o îndumnezei, este semnul că această preoţie este a lui Hristos Însuşi. De asemenea şi mânecuţele: mâinile cu care preotul binecuvintează şi lucrează cele sfinte, nu mai sunt mâinile lui, ci mâna lui Hristos. Brâul este totdeauna semnul ascultării, pentru a fi gata de a sluji. Preotul nu înalţă şi nu se aşază „pe cele înalte” de la sine, el este trimis la această slujire, el „nu este mai mare decât Domnul său”, pe Care trebuie să-L urmeze şi prin harul Căruia slujeşte. În sfârşit felonul este slava Bisericii ca o creaţie nouă, este bucurie, adevărul şi frumuseţea vieţii noi, chipul Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Împăratului Care „S-a împărăţit şi în podoabă S-a îmbrăcat…”pentru vecie”.

Category: Teologia Liturgică | Added by: PortalOrtodox (2012-02-21)
Views: 234 | Tags: liturgica referat, liturgica speciala, liturgica online, relige, curs liturgica, referat, manual online liturgica | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016