Originea şi vechimea lor - Teologia Liturgică - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Thursday, 2016-12-08, 1:05 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Teologia Liturgică

Originea şi vechimea lor

Liturgiştii răsăriteni cred că ele îşi au originea în epoca apostolică, fiind o continuare a veşmintelor din cultul Vechiului Testament, pe care le purtau arhiereii, preoţii şi leviţii în cadrul slujbelor de la Cortul Mărturiei, şi apoi al templului.

Liturgiştii şi istoricii apuseni, caută originea veşintelor liturgice din Biserica Veche în îmbrăcămintea civilă a lumii greco-romane, în cadrul căreia a apărut şi s-a întins creştinismul. Potrivit acestei păreri, cei dintâi clerici creştini săvârşeau diferitele acte de cult cu haine obişnuite, din viaţa de toate zilele; abia mai târziu luându-se obiceiul de a se îmbrăca pentru rânduielile liturgice veşminte speciale de culoare albă.

Cea mai veche dovadă despre existenţa unor veşminte liturgice ar fi Epistola a II-a a Sfântului Apostol Pavel către Timotei, cap. IV, vers. 13, unde este vorba de felon, deşi după cei mai autorizaţi interpreţi ai Sfintei Scripturi, felonul acesta nu era un veşmânt liturgic, ci o haină exterioară (un fel de pelerină), care făcea parte din îmbrăcămintea obişnuită pe atunci în uzul zilnic.

Cele dintâi documente sigure despre întrebuinţarea unor veşminte speciale pentru cult provin din secolul al III-lea. În picturile din catacombe întâlnim chipuri de creştini rugându-se (orantes, oranţi), care aveau pe cap şi pe umere un fel de acoperământ ca un ştergar lat şi lung. Din acesta ar fi derivat, după unii, orarul de mai târziu, folosit de diaconi.

În veacul al IV-lea mărturiile despre folosirea unor veşminte pentru cult devin mai numeroase, dovedind că erau deja în uz veşmintele liturgice principale, întrebuinţate şi azi. În cuvântarea ţinută de el la sfinţirea bisericii din Tir, episcopul Eusebiu al Cezareei zice că preoţii cărora se adresa erau îmbrăcaţi în tunică, împodobiţi cu coroană şi cu haină sacerdotală. Fericitul Ieronim zicea: „Dumnezeiasca religie are o anumită îmbrăcăminte în timpul slujirii şi alta în uzul şi viaţa obişnuită...”. Sfântul Grigore de Nazianz spunea: „Acum mă ungi Părinte Sfinte, mă îmbraci în haină lungă şi pui pe capul meu cunună”.

Istoricul Sozomen ne spune că vrăşmaşii Sfântului Ioan Gură de Aur, după ce acesta fusese depus din scaun, au intrat în noaptea de Paşti în biserică şi au maltratat pe preoţi şi pe diaconi, deşi aceştia erau îmbrăcaţi în veşminte sacerdotale. Sf. Ioan Gură de Aur cerea ca la moartea sa să fie îmbrăcat în veşminte sacerdotale albe, iar hainele lui de toate zilele să fie dăruite săracilor. DE asemenea, Împăratul Constantin cel Mare a cumpărat veşminte scumpe pentru biserica zidită de el la Ierusalim şi a impus episcopului Macarie să le poarte la sărbătoarea Botezului Domnului.

În primele secole, preoţii creştini săvârşeau slujba numai în hainele lor obişnuite, dar acestea erau curate, fiind haine de sărbătoare, în genral de culoare albă. De la o vreme, acestea au fost întrebuinţate numai pentru slujbă, deşi ele păstrează de obicei forma şi culoarea hainelor din uzul zilnic. Ele se destingeau de hainele purtate curent în viaţa de toate zilele prin aceea că au început de timpuriu să fie împodobite cu semnul Sfintei Cruci. Din sec. IV înainte, când veşmintele liturgice devin din ce în ce mai necesare, mai numeroase şi mai luxoase, pentru a atrage, prin frumuseţea lor pe cei încă neconvertiţi la creştinism. Treptat, s-au fixat veşminte liturgice speciale pentru fiecare treaptă a clerului.

 

3. Culoarea veşmintelor liturgice

 

Culoarea veşmintelor, la început (cel puţin până în secolele V-VI) era era de regulă cea albă pentru toate veşmintele, simbolizând puritatea şi sfinţenia slujitorilor şi totodată cinstea cu care erau investiţi, precum şi bucuria resimţită de ei pentru aceasta. Abia după secolul al VI-lea se pare că s-au adoptat şi alte culori: cea roşie, folosită pentru sărbătorile sfinţilor martiri, simbolizând sângele vărsat de Mântuitorul şi de sfinţii Săi pentru credinţă, şi cea stacojie sau vişinie închisă pentru zilele de post şi pentu slujbele funebre.

Category: Teologia Liturgică | Added by: PortalOrtodox (2012-02-21)
Views: 138 | Tags: liturgica referat, liturgica speciala, liturgica online, relige, curs liturgica, referat, manual online liturgica | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016