Arhiva ortodoxa

a. Vohodul mic. Vohodul mic descoperă în chip simbolic ieşirea Mântuitorului la propovăduirea Evangheliei. Lumânările purtate înaintea preoţilor sunt chipul Sfântului Ioan Botezătorul, care a pregătit Calea Domnului şi pe proorocii Legii Vechi.

            Vohodul mic sau ieşirea (intrarea) cu Sfânta Evanghelie, adică purtarea solemnă a Sfintei Evanghelii, din Altar prin mijlocul naosului şi pe Sfânta Masă, este o rânduială destul de veche în cadrul Sfintei Liturghii, căci în secolul VIII este menţionat în Comentariul liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului. La baza acestui act ritual stă un act care la început era simplu şi anume: diaconul scotea Evanghelia din schevafilachion - unde se păstra - şi o ducea pe amvonul din naos pentru a se citi din ea la vremea cuvenită pericopa rânduită. Mai târziu, când Sfânta Evanghelie nu s-a mai păstrat în schevofilachion şi a început să stea pe Sfânta Masă, actul ducerii ei la amvon a luat o dezvoltare şi o notă de solemnitate tot mai mare căpătând totodată semnificaţia simbolică a ieşirii Mântuitorului la propovăduire.

            Ieşirea cu Sfânta Evanghelie sau Vohodul mic cum se mai numeşte, înseamnă Epifania Domnului sau arăterea Sa în lume, mai întâi prin botezul Său în  Iordan de către Ioan, când a fost mărturisit de Tatăl, apoi prin începerea activităţii Sale publice, adică prin propovăduirea Evangheliei.

            Apoi înălţarea Evangheliei în faţa Uşilor Împărăteşti, însoţită de cuvintele „Înţelepciune drepţi” înseamnă atenţionarea credincioşilor că iată cuvântul lui Dumnezeu se arată în lume şi credincioşii trebuie să-L primească cu sufletele şi gândurile curate, fără prihană în faţa lui Dumnezeu şi să-L urmeze drept, neabătut de la învăţătura Lui.

            b. Vohodul mare sau ieşirea cu Cinstitele Daruri.