Antifonul
al treilea este ca o intampinare a lui Hristos, Care Se apropie si Se
arata; tocmai de aceea este asezat si se canta inainte de iesirea si
intrarea cu Sfanta Evanghelie, prin care e inchipuit Hristos. Cand a
cantat acest psalm, Proorocul a avut in fata ochilor sufletesti
privelistea sosirii lui Hristos; o dovedeste mai ales bucuria si
veselia de care se vede ca e cuprins si la care cheama si pe altii sa ia
parte: "Veniti sa ne bucuram de Domnul (si sa strigam lui Dumnezeu,
Mantuitorul nostru. Sa intampinam fata lui intru marturisire si in
psalmi sa cantam Lui, ca Dumnezeu mare este Domnul si imparat mare peste
tot pamantul)...". Omul n-ar fi avut parte de bucurie daca n-ar fi
venit Domnul, caci bucuria cea adevarata numai Hristos ne-a adus-o; iar
daca sunt si unii care s-au bucurat inainte de venirea Lui pe pamant,
acestia s-au bucurat numai pentru ca li s-a descoperit de sus despre
Hristos, precum zice Mantuitorul: "Avraam a saltat de bucurie ca va
vedea ziua mea si a vazut-o si s-a bucurat". Sau cum spunea David
insusi: "Da-mi mie bucuria mantuirii Tale"..., cand se ruga lui Dumnezeu
sa dobandeasca iarasi bucuria, pe care o avea intru Hristos inainte de a
fi pacatuit si pe care o pierduse prin pacat. Si dupa cum daca ar fi
zis: "Veniti sa ne luminam..." ar fi vestit sosirea luminii, tot asa,
atunci cand zice: "Veniti sa ne bucuram de Domnul...", Psalmistul arata
ca se va ivi insusi Pricinuitorul bucuriei.
Dupa aceea Il numeste
si "Mantuitor" si "Domn". Mantuitor si mantuire Il numeste Scriptura pe
Hristos, pentru ca dintre persoanele Treimii dumnezeiesti numai Fiul
S-a facut pe Sine savarsitor al mantuirii noastre, si toate le-a facut
prin Sine Insusi, dupa cum zice sfantul apostol Pavel: "... prin Sine
insusi savarsind curatirea pacatelor noastre". Acest lucru l-a si
dovedit El Insusi, ca un bun pastor, care nu a trimis sa caute oaia cea
pierduta, ci a cautat-o El singur, a gasit-o si a adus-o pe umerii Sai.
De aceea a si primit un nume care arata aceasta, fiind numit Iisus (care
pe evreieste insemneaza mantuitor). "...Sa intampinam fata lui intru
marturisire..." Prin "fata" intelegem venirea Lui in lume. Adica sa nu
asteptam sa-L vedem sosit acasa, ci sa-L intampinam, de departe, intru
marturisire, adica in cantari de slava. "Si in psalmi sa cantam Lui...",
adica sa-I dam cinstea cuvenita lui Dumnezeu. El, intr-adevar, a
binevoit sa se arate in chip de rob; noi insa sa nu uitam ca El e
Stapanul nostru, sa nu-L nesocotim din pricina trupului omenesc, sa nu
fim ispititi a gandi despre Cel Prea-Inalt ceva nevrednic, din pricina
infatisarii. Caci Cel ce Se ascunde sub valul acestui trup, este Domnul:
"mare este Domnul si imparat mare peste tot pamantul". Celelalte
versete ale psalmului adauga toate cele ce se cuvin lui Dumnezeu. Iata
deci care sunt cantarile profetice si in chipul acesta ele se canta la
timpul cuvenit.