Sfintirea se efectueaza indeosebi in sufletul celui ce se impartaseste
CAPITOLUIL XLIII
Sfintirea se efectueaza indeosebi in sufletul celui ce se impartaseste
Sfintele
Daruri se dau, intr-adevar, prin trup, celor ce inca vietuiesc in trup,
dar ele patrund mai intai in substanta sufletului si prin suflet trec
in trup. De aceea zice apostol Pavel: "Cel ce se lipeste de Domnul, e un
singur duh cu El", ca sa arate ca unirea si contopirea aceasta au loc
indeosebi in suflet. Caci sufletul alcatuieste fiinta prin excelenta a
omului; aici isi are sfintenia dobandita prin virtuti si prin sarguinta
omeneasca, aici se afla inceputul pacatului si deci tot se simte mai
intai nevoia de vindecare prin sfintele Daruri. Toate ii vin trupului
din suflet; si cum prin gandurile cele rele, care vin din inima, se
spurca trupul tot de acolo i se trage sfintenia, atat cea din virtute,
cat si cea din Sfintele Taine. Unor oameni li se intampla boli trupesti
care au la obarsie ticalosia sufletului; tocmai aceasta voia sa arate
Mantuitorul, cand pentru a vindeca pe unul care era bolnav sufleteste,
adica pentru a-i libera sufletul de pacate, i-a tamaduit trupul de
neputinta. Prin urmare, sufletul n-are nevoie de trup pentru primirea
sfintirii, ci mai de graba trupul are nevoie de suflet. Atunci, ce
castiga in plus, din sfanta Jertfa, sufletele care sunt in trup, fata de
cele care s-au eliberat de el? - Dar si sufletele mortilor au pe
Preotul Cel Vesnic, care le da lor toate acestea si care Se imparte si
acelora dintre vii cati se impartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei
carora le da preotul liturghisitor se impartasesc cu adevarat ci numai
aceia carora le da Insusi Hristos. Preotul impartaseste, intr-adevar pe
toti cei ce vin la impartasanie; Hristos insa, numai pe cei vrednici de
partasanie. De aici se vede ca savarsitorul Tainei si sfintitorul
sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor, este unul si acelasi:
Mantuitorul Insusi.
Prin urmare, din cele spuse reiese ca toate
cate tin de savarsirea Sfintei Taine sunt comune si celor vii si celor
morti. Caci mai intai conditiile sfintirii fiind virtutile sufletesti,
stau in putinta si a unora si a altora; al doilea, substanta sufletului -
conditia de capentenie si proprie pentru sfintire - este identica: al
treilea, Preotul sfintitor e unul si acelasi. Un singur lucru e propriu
celor ce vietuiesc in trup si pe care cei adormiti nu-l pot face: anume,
s-ar parea ca se sfintesc si cei nevrednici de Sfintele Taine, cand se
impartasesc cu ele, pe cand in lumea cealalta nimeni nu poate veni la
Cina daca se afla nepregatit, ci acolo impartasirea e ingaduita numai
celor vrednici. Dar aceasta putinta nu adauga deloc celor vii la
sfintire, ci dimpotriva le atrage pedeapsa cea mai grea; de aceea e
departe de a fi un avantaj pentru cei vii. Dealtfel, pentru acelasi
motiv, e vadit ca impartasirea cu sfintele Daruri a sufletelor mortilor
nu numai ca e posibila si ca nimic nu i se impotriveste, dar se si
impune cu necesitate. Caci daca ar exista acolo o alta desfatare si
odihna pentru suflete, ar fi o rasplata pentru cei vrednici de curatire
si atunci acestia n-ar mai avea neaparat nevoie de aceasta Masa. Acum
insa, intreaga si cea mai mare desfatare si fericire pentru cei de
dincolo nu e nimic altceva decat acest potir si aceasta Paine, fie ca
zicem rai ori sanul lui Avram, ori locuri pline de lumina si de
verdeata, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, sau chiar
imparatia cerurilor. Acestea sunt Mijlocitorul si Inainte-mergatorul
nostru in Sfanta Sfintelor, singurul Conducator catre Tatal singurul
soare al sufletelor. Este Acela care acum se arata si se imparte celor
tinuti de legaturile carnii, in felul acesta (sacramental); precum a
voit El Insusi; dar in veacul ce va sa vie va fi vazut si se va imparti
fara val, atunci cand, precum zice Scriptura - Il vom vedea asa cum
este, cand ne va strange ca pe vulturi la starv, cand Se va incinge si,
asezand pe ai Sai la Masa, Se va apropia si va sluji lor, cand va lumina
ca fulgerul pe norii cerului si prin El dreptii vor straluci ca
soarele. Iar cei neuniti cu El asa cum (numai) Sfanta Masa ne poate uni,
e absolut cu neputinta sa dobandeasca odihna pe lumea cealalta sau sa
primeasca acolo vreun bun oricat de mic sau mare.