Dupa
ce s-a rugat pentru cele de trebuinta tuturor, preotul se roaga si
pentru sine insusi sa fie sfintit de catre sfintele Daruri. Si cum sa
fie sfintit? - Sa primeasca, adica iertarea pacatelor; caci acesta este
efectul de capetenie al sfintelor Daruri. De unde se vede acest lucru? -
Din cele ce a spus Domnul catre Apostolii Sai, cand le-a intins painea:
"Acesta este trupul meu, carele pentru voi se frange, spre iertarea
pacatelor". Si tot asa, cand le-a intins paharul. De aceea, preotul se
roaga astfel: "Adu-Ti aminte, Doamne, si de a mea nevrednicie; iartami
toata greseala cea cu voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru
pacatele mele, harul Sfantului Duh de la darurile ce sunt puse inainte".
Iertarea pacatelor o da Sfantul Duh celor ce se impartasesc cu sfintele
Daruri. Sa nu fie oprit Harul de la sfintele Daruri, din pricina
pacatelor mele se roaga preotul. - Pentru ca se spune ca Harul lucreaza
intru indoit chip in cinstitele daruri: intr-unul prin care se sfintesc
ele insele si intr-altul prin care Harul ne sfinteste pe noi,
printr-insele. Cand e vorba de cel dintai chip, adica de lucrarea
darurilor, nimic din slabiciunile omenesti nu o poate impiedica; ci, asa
precum sfintirea lor de catre Domnul nu e opera virtutii omului, tot
asa nu poate fi intru nimic oprita din pricina pacarelor omenesti. Insa,
al doilea chip de lucrare a Harului, adica sfintirea credinciosilor,
cere si neaparat ravna (sau conducerea) noastra insine; de aceea poate
sa fie impiedicata de reaua noastra vointa. Caci Harul ne sfinteste prin
sfintele Daruri, numai daca ne-a gasit pregatiti pentru sfintire; insa
daca ne-a aflat nepregatiti, nu ne aduce nici un castig, ci dimpotriva,
ne pricinuieste o nemasurata paguba. Pentru Harul acesta, - fie ca e
numai iertarea pacatelor, fie ca e si alt dar ce se da, odata cu ea,
celor ce, cu cuget curat, se ospateaza la aceasta Cina sfanta -, se
roaga preotul ca sa nu fie oprit de la sfintele Daruri, deoarece am
vazut ca el ne poate fi refuzat, din pricina rautatii omenesti. El face
aceasta rugaciune, putin dupa aceea, si cu intreg norodul laolalta: se
roaga pentru unirea tuturor, astfel incat cu o gura si cu inima sa
slavim pe Dumnezeu", si invoca pentru credinciosii pregatiti astfel,
milele marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Apoi
(diaconul) porunceste sa se adreseze lui Dumnezeu rugaciunea prescrisa
pe care el insusi a rostit-o, chemand intr-ajutor pe toti Sfintii; caci a
pomeni pe toti Sfintii inseamna a-i invoca, a-i ruga. Si ce zice
preotul? - "Pentru (cinstitele) daruri ce (s-au adus si) s-au sfintit,
Domnului sa ne rugam!". Ne rugam, deci, nu pentru ca darurile sa
primeasca sfintirea, (caci de aceea leam spus: "ce s-au sfintit", ca sa
nu crezi asa ceva) ci ca sa ne impartaseasca si pe noi dintr-insa. Caci
aceasta vor sa spuna cuvintele:"Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru,
Cel ce le-a primit pe dansele... sa ne trimita harul..." etc. Pentru
(cinstitele) Daruri sa ne rugam!" zice diaconul. Adica: sa ne rugam ca
ele sa lucreze asupra noastra si sa nu li se ia puterea Harului, dupa
cum atunci cand Mantuitorul traia printre oameni, erau unele cetati in
care mana Sa cea atotputernica nu putea sa faca minuni din pricina
necredintei lor. Astfel dupa ce a glasuit acestea catre popor, preotul
se roaga si el insusi in taina implorand pe Dumnezeu pentru credinciosi
ca acestia sa se impartaseasca din Sf. Taine cu cugetul curat si sa se
bucure de roadele sfintei mese, dobandind iertarea pacatelor,
impartasirea Sf. Duh si mostenirea imparatiei cerurilor, iar nu sa le
fie spre judecata sau spre osanda.
Dupa aceea, cerand pentru
toti ajutorul si paza lui Dumnezeu, preotul (diaconul) ii indeamna sa
se roage ca sa petreaca ziua toata desavarsita, sfanta, cu pace si fara
de pacate, avand ca pazitor credincios pe ingerul pacii, care sa ne
fereasca de ingerul (cel rau) al minciunii, in care nu trebuie sa ne
incredem. Ne rugam, pentru ingerul pazitor, nu ca sa ni se dea noua
acum, - caci dintru inceput s-a dat fiecarui credincios cate un inger -
ci ca sa vegheze si sa-si indeplineasca menirea lui, adica sa ne
ocroteasca, sa ne indrume pe calea cea dreapta si sa nu ne paraseasca
maniindu-se pentru pacatele noastre. Pe langa acestea, cerem "iertarea
pacatelor" si toate "cele bune si de folos sufletelor noastre, pace
lumii" si apoi siguranta pentru viitor, ca sa petrecem "in pace si in
pocainta restul vietii noastre, pentru ca, astfel, sfarsitul vietii sa
ne fie crestinesc; apoi cerand unitatea credintei si impartasirea
Sfantului Duh, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui
Dumnezeu sa o dam. Iar ce inseamna unitatea credintei si impartasirea
Sfantului Duh si pentru ce cerem astfel de lucruri, am spus-o pe larg
mai inainte.