Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe sfinti, mai ales pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
CAPITOLUL XXXIII
Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe sfinti, mai ales pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
Dupa
ce Jertfa s-a savarsit, preotul are in fata chezasia iubirii de oameni a
lui Dumnezeu, adica pe insusi Mielul cel jertfit; deci, luandu-l de
aici inainte ca pe un mijlocitor si avand cu sine pe Mangaietorul
(Sfantul Duh), da glas cererilor sale catre Dumnezeu cu o mai buna si o
mai sigura nadejde El roaga acum ca darurile primite sa-si faca efectul
asupra celor pe care i-a pomenit la proscomidie si pentru care a facut
rugaciunile pregatitoare si a adus darurile rugandu-se ca ele sa fie
primite. (Si care sunt aceste efecte? Sa se dea, in schimbul Darurilor,
de la Dumnezeu, Cel ce le-a primit pe dansele, harul Sau indeobste celor
vii si celor morti; si aparte (sa se dea) celor adormiti odihna
sufletelor si mostenirea imparatiei dimpreuna cu Sfintii cei
desavarsiti, iar celor vii sa se faca partasi sfintei Mese, sa se
sfinteasca si sa nu cada niciunul sub osanda; (pentru ei), preotul cere
de la Dumnezeu iertarea pacatelor, pace, imbelsugare, dobandirea celor
de trebuinta si, in sfarsit, sa se arate vrednici de imparatia
cerurilor.
Dar jertfa noastra nu este numai de cerere, ci si de
multumire. Am vazut astfel, cum la proscomidie, cand preotul inchina lui
Dumnezeu darurile aduse de credinciosi, exprima si multumirea si
cererea. Tot asa si acum, cand darurile sunt jertfite si sfintite, prin
ele preotul multumeste lui Dumnezeu, dar Il si roaga; el exprima si
motivele multumirii, dar adauga si obiectele cererii. Pentru cine
multumeste? - Pentru Sfinti, precum am spus si mai inainte, caci
intr-insii Biserica si-a ajuns telul ei si a vazut implinita rugaciunea
pentru imparatia cerurilor. Si pentru cine se roaga preotul? - Pentru
cei inca nedesavarsiti, care au nevoie de rugaciune. Despre Sfinti
preotul spune: "Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru cei
adormiti intru credinta: parintii, stramosii, patriarhii, proorocii,
evanghelistii, apostolii, propovaduitorii, marturisitorii, pustnicii si
pentru tot sufletul care s-a savarsit intru buna credinta; mai ales
pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, slavita Stapana noastra de
Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria...", si insira mai
departe toata ceata Sfintilor. Acestia sunt pricinuitorii multumirii pe
care Biserica o aduce lui Dumnezeu. Pentru ei se aduce aceasta "slujba
cuvantatoare", ca multumire lui Dumnezeu si in primul rand pentru Sfanta
Fecioara, ca una ce este mai presus de toata sfintenia. De aceea,
preotul nu cere nimic pentru acestia, ci mai degraba se roaga ca el
insusi sa fie ajutat de dansii in rugaciunile sale; aceasta pentru ca -
precum am spus - jertfa adusa pentru dansii este de multumire, iar nu de
cerere. Dupa acestea, preotul rosteste si cererea, insirand cele pentru
care se roaga. El se roaga pentru mantuirea tuturor si pentru toate
cele bune si de folos fiecaruia. In care spune si acestea: "Inca aducem
Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru toata lumea, pentru sfanta
soborniceasca si apostoleasca Biserica, pentru cei ce in curata viata
deobste petrec, pentru prea credinciosii si iubitorii de Hristos
imparatii nostri...", si asa mai departe. (In Liturghia sa), Sfantul
Ioan Gura de Aur, voind sa arate ca scopul acestei slujbe e indoit,
adica si de multumire si de cerere, aseaza, deosebit, de o parte cele
pentru care multumeste, iar de alta cele pentru care se roaga. Dar
dumnezeiescul Vasile cel Mare, amesteca multumirea cu cererea, lucru pe
care il face peste tot in Liturghia sa, asa ca mai toate rugaciunile lui
cuprind si una si alta. Pomeneste si el aceiasi sfinti ca si Sf. Ioan,
si in acelasi loc al Liturghiei, dar nu in acelasi chip. Anume, dupa ce
se roaga ca toti credinciosii sa se invredniceasca de impartasirea cu
Sfintele Taine "nu spre judecata sau spre osanda, adauga: "Ci sa aflam
har dimpreuna cu toti Sfintii, care din veac ti-au bineplacut Tie: cu
stramosii, parintii, patriarhii..." etc., apoi: "Mai ales cu Prea
sfanta... Nascatoarea de Dumnezeu". Aceste cuvinte cuprind o cerere, dar
exprima si o multumire; prin ele slavim pe Dumnezeu ca binefacator al
neamului omenesc, aducandu-ne aminte de cei ce s-au savarsit si au fost
sfintiti de El, ca si cum am zice: "Ca sa ne daruiesti si noua Harul, pe
care l-ai dat mai intai Sfintilor, ca sa ne sfintesti precum ai sfinti
mai inainte pe altii de aceiasi fire cu noi". Dar ajunga cat am vorbit
despre aceasta.
