Dupa
impartasirea credinciosilor, sfanta slujba e indeplinita in intregime
si slavirea dumnezeiestii Euharistii ia sfarsit. Acum Darurile s-au
sfintit; (la randul lor), ele au sfintit pe preot si toata ceata
slujitorilor, iar prin acestia au desavarsit si au sfintit si pe
ceilalti membri ai Bisericii. De aceea, nu numai preotul insusi, ci si
credinciosii care sunt de fata, incheie multumind lui Dumnezeu si
slavindu- L; glasuieste preotul "Binecuvantat este Dumnezeul nostru
totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor". Iar poporul canta
inceputul cantarii, laudandu-L din cuvintele proorocesti: "Sa se umple
gurile noastre de lauda, Doamne, ca sa laudam slava Ta...". Cu alte
cuvinte: noi nu suntem in stare, Stapane, nici sa-Ti aducem cantare de
multumita pentru toate bunatatile de care ne-ai invrednicit, ci Tu da-ne
putere pentru aceasta. Si cum sa ne-o dai? - Umpland gurile noastre de
lauda. Adica asa precum celor ce se roaga le insufli ce anume si cum
trebuie sa ceara, tot asa da si buzelor noastre putere pentru cantarea
ce Ti se cuvine. Mai departe, credinciosii se roaga ca, ajutati de mana
Lui, sa pastreze sfintirea pe care au primit-o, sa nu le lepede Harul
sau sa piarda darul: "Intareste-ne pre noi intru sfintenia Ta!". Iar cum
pentru aceasta e nevoie si de conlucrarea noastra, ce trebuie sa facem?
- "Toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta!". Prin dreptate intelegem
intelepciunea si iubirea de oameni pe care Dumnezeu ni le-a aratat prin
Sfintele Taine, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: "Nu ma rusinez de
Evanghelia lui Hristos, caci printr-insa se descopera dreptatea, lui
Dumnezeu tuturor celor ce cred.... Invatandu-ne aceasta vom putea sa
pastram in noi sfintenia. Caci ea sporeste credinta in Dumnezeu, aprinde
iubirea fata de El si nu lasa sa se furiseze in suflet nimic rau. Iata
deci pentru ce spuneam mai-nainte ca, fara gandurile cuvenite Sfintelor
Taine, nu e cu putinta ca sfintenia sa se salasluiasca sau sa ramana in
noi.
