CAPITOLUL IV
De ce se cuvine ca darurile sa fie o parga a vietii omenesti?
Dar
din ce pricina si pentru care motiv trebuie sa aducem lui Dumnezeu
darurile acestea tocmai ca pe o parga a vietii noastre? Pentru ca
Dumnezeu ne da viata in schimbul lor. Se cuvine deci ca darul nostru sa
nu fie de tot nepotrivit cu darul care ni se da in schimb, ci sa fie
macar in parte inrudit cu el. Prin urmare, darul ce ni se da in schimb
fiind viata, atunci si darul nostru trebuie sa fie oarecum viata, mai
ales ca Cel ce a stabilit darul si imparte contradarul, este Unul si
Acelasi: Dreptul Judecator, Care pe toate le pune in cumpana si in
cantar. El Insusi ne-a poruncit sa aducem ca dar paine si vin si tot El
ne daruieste, in schimbul acestora, Painea cea vie si Paharul vietii
celei vesnice. In locul menirii de pescari, Domnul le-a dat Apostolilor
pe aceea de a fi pescari de oameni, iar bogatului care-l intrebase
despre imparatia cerurilor, i-a recomandat bogatia cereasca in locul
celei pamantesti. Tot asa si aici, in schimbul vietii celei vesnice,
adica al sfantului Sau Trup si Sange de viata facator pe care ni-l da,
El ne-a poruncit sa-I aducem hrana producatoare a vietii celei
trecatoare, ca sa primim viata pentru viata: sa dobandim pe cea vesnica
in schimbul celei vremelnice, iar Harul pe care ni-l daruieste sa para o
rasplata, pentru ca astfel milostivirea cea nemasurata a lui Dumnezeu
sa satisfaca intrucatva si dreptatea si sa se implineasca cuvantul
Scripturii: "Punevoi milostivirea mea in cumpana".
Lucrul
acesta se intampla nu numai in Sfanta Liturghie ci si la botez unde
schimbam o viata cu alta: pe una o dam, pe cealalta o dobandim in
schimb. Insa, daruirea vietii noastre este o moarte numai in simbol si
in intruchipare, pe cand renasterea (prin botez) este o viata adevarata.
Caci murind si inviind din morti, Mantuitorul a binevoit sa ne faca si
pe noi partasi la viata lui cea noua, cu conditia sa-I aducem si noi
ceva in schimbul acestui nepretuit dar.
Si
ce anume? - Sa imitam moartea Lui. Cum? - Afundandu-ne trupul in apa,
ca intr-un mormant si scotandu-l, de trei ori. Pentru ca, primindu-ne
astfel ca partasi ai mortii si ai ingroparii Sale, sa ne faca vrednici
de viata Lui cea noua.
|