In
continuare, sa vedem in ce masura sunt primite Darurile de catre
Dumnezeu. Ce inseamna, omeneste vorbind, a primi un dar? Cand zicem ca
darurile sunt primite? Oare atunci cand le luam in maini si le strangem
la piept? - Nicidecum! Caci pe multe din ele nici nu le-am putea purta
sau lua in brate, ca de pilda atunci cand darul e o casa, o bucata de
pamant, sau altceva de acestea. Atunci ce inseamna, in general, a primi
daruri? - A le aseza intre ale tale, a ti le insusi: atunci se numesc
ele primite. Dar Dumnezeu isi insuseste darurile noastre in asa fel
incat le preface chiar in Trupul si Sangele Fiului Sau Unul-Nascut. Si
cum noi nu putem afla cu mintea nimic care sa fie deopotriva acestei
improprieri, nu se poate masura nici cat de mult sunt primite sfintele
Daruri de catre Dumnezeu.
Cat de mult pretuieste primitorul ceea
ce i s-a dat, se vede si din valoarea contradarului pe care il da in
schimb. Si care este darul pe care-l primim noi in schimb? - Este tot
Trupul si Sangele lui Hristos Insusi. Caci Dumnezeu, primind painea si
vinul nostru, ne da in schimb chiar pe Fiul Sau. Si de unde se vede ca
sfantul Trup si Sange ni se dau de catre Dumnezeu, ca daruri, in
schimbul celor aduse de noi? - Din cele ce ne spune chiar Acela care a
fost imbracat cu acest Trup si Sange: "Luati..." a zis El. Asa se arata
darul; cu acest cuvant se exprima si cine da si cine primeste si ceea ce
se da. Caci mai exista un alt chip de a primi ceva si anume atunci cand
primim, pentru pastrare un lucru de care navem voie sa ne folosim. Dar
pentru ca sa nu credem ca e vorba de asa ceva, ci ca sa fim siguri ca
darul e chiar al nostru, Domnul ne-a poruncit sa ne si folosim de el,
zicand: "Mancati...". Iata cat de bine si de mult sunt primite Darurile
noastre de catre ale viilor si ale mortilor care sunt nedesavarsiti si
mai au inca nevoie de sfintire. Caci Sfintii, adica cei desavarsiti, cu
ingerii impreuna-sezatori si trecuti de mult in randul ierarhiei
ceresti, nu mai au nevoie de ajutorul ierahiei pamantesti.
