Despre treptele rugaciunii - Sfaturi duhovnicesti - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Sunday, 2016-12-04, 6:50 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Sfaturi duhovnicesti

Despre treptele rugaciunii
La inceputul ei, rugaciunea este agitata, iar tacerea este doar o vorbarie interiorizata. Dupa cuvantul lui Peguy, nu trebuie sa te rogi ca o gasca care asteapta sa fie indopata! Emotiv, omul isi descarca intreg continutul psihic al fiintei lui; cei induhovniciti ne sfatuiesc ca inainte de a simti oboseala acestui monolog, sa ocupam timpul rugaciunii prin cantari si lecturi religioase.

Sfantul Ioan Scararul condamna prolixitatea: "nu trebuie sa va cautati cuvintele in rugaciunea voastra; de cate ori gangaveala simpla si monotona a copiilor nu inmoaie inima tatalui lor?! Nu va lansati in lungi discursuri pentru ca nu cumva sa va imprastiati duhul in cautarea cuvintelor. Un singur cuvant al vamesului a miscat milostivirea lui Dumnezeu; un singur cuvant plin de credinta a salvat pe talhar. Prolixitatea, vorbaria in rugaciune umple spiritul de imagini si-l imprastie, in timp ce, adesea, un singur cuvant are ca efect adunarea in sine a spiritului".

"Nu este nevoie de cuvinte multe, ajunge sa stai cu mainile ridicate", spune Sfantul Macarie cel Mare. La Capitolul XX din Regulile sale, Sfantul Benedict afirma: "In mod sigur, nu pentru multimea cuvintelor vom fi ascultati, ci pentru zdro­birea inimii."

Rugaciunea domneasca este foarte scurta. Un eremit de la Sfantul Munte Athos incepea aceasta rugaciune la apusul soa­relui si o termina zicand amin, odata cu primele raze ale rasaritului. Nu este nevoie de discursuri, ci de a trai din plin lumile intregi pe care le invie fiecare cuvant din rugaciune. Marii induhovniciti se multumeau sa pronunte numele lui Iisus, dar in acest nume ei contemplau imparatia. Daca omul a inteles bine lectia, el isi corecteaza atitudinea, o acorda cu aspiratia liturgica: "Fa din rugaciunea mea o taina a prezentei Tale." Omul incordeaza auzul la glasul lui Dumnezeu: "Tre­buie sa ne rugam pana ce Duhul coboara peste noi, cand el a venit sa ne viziteze, trebuie sa incetezi rugaciunea", sfatuieste Sfantul Serafim.

Pentru omul modern, greutatea vine de acolo ca inteligen­ta s-a separat de inima, cunoasterea de judecata de valoare. Or, vechea traditie sugereaza: "Dimineata coboara mintea in inima si ramai toata ziua in tovarasia lui Dumnezeu." Fa adica iarasi coerente elementele farimitate ale fiintei tale, regases-te-ti integritatea spiritului. O veche rugaciune cere: "Leaga-mi sufletul prin dragostea ta." Din asamblarea starilor sufletesti sa izvorasca un singur suflu.

O grava deformare se face rugaciunii prin repetarea meca­nica a formulelor, a textelor invatate. Or, adevarata rugaciune se transforma intr-o atitudine constanta, intr-o stare de spirit care structureaza si modeleaza liturgic intreaga noastra fiinta. Aici se afirma acest profund adevar, ca a avea este inca un simbol, realitatea este in a fi. Dupa Sfintii Parinti nu ajunge sa ai rugaciunea, regulile, obiceiul, ci trebuie sa devii, sa fii ru­gaciune intrupata. Caci in chiar structura lui omul se vede ca o fiinta liturgica, ca omul lui Sanctus, ca cel care prin toata viata si fiinta lui se prosterneaza si adora, ca cel care poate sa spuna: "Voi canta Dumnezeului meu atata vreme cat voi fi." A face din viata ta o liturghie, o rugaciune, o doxologie inseam­na a face un sacrament al comuniunii perpetue: "Dumnezeu coboara in sufletul rugator si duhul migreaza in Dumne­zeu."

Inaltarea omului corespunde coborarii lui Dumnezeu. Leon Bloy vorbea de un batran care mergea mereu cu capul descoperit, caci el se simtea mereu in prezenta lui Dumnezeu. Imagine atat de expresiva a atitudinii de rugaciune devenita viata. Sfantul Pavel o apropie de actul de credinta: "Cercetati-va si vedeti daca va aflati in credinta. Incercati-va inimile. Nu-L recunoasteti pe Iisus Hristos in voi?"

Dar pentru a fi act, credinta refuza orice formalism care se instaleaza repede in rugaciunile exterioare, in datorii in care omul este absent, ca si in orice complacere tacita a jocurilor mistice, in care omul este prea prezent. "Rugaciunea nu este desavirsita daca omul are constiinta de sine si daca se observa rugandu-se." Credinta invita la a urma pe Hristos pana in rugaciunea sacerdotala, care este liturghie a mijlocirii universale.

Paul Evdochimov
Category: Sfaturi duhovnicesti | Added by: PortalOrtodox (2011-09-03)
Views: 128 | Tags: hristos, duhovnic, staret, duhovnici, sfaturi duhovnicesti, parinte duhovnicesc, sfaturiortodoxe, sfat, fiu duhovnicesc, referat | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016