Cand Dumnezeu te incearca, nu alerga la vrajmasii Lui - Sfaturi duhovnicesti - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Sunday, 2016-12-04, 6:54 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Sfaturi duhovnicesti

Cand Dumnezeu te incearca, nu alerga la vrajmasii Lui
Mai bine moarte decat sa primim vindecare de la demoni

De aceea ne numim si suntem crestini, ca sa facem ascultare lui Hristos si nu sa alergam la dusmani. Daca cineva urmeaza o terapie si iti spune ca demonii il tamaduiesc si ca de aceea alerga la ei, tu descopera-i aceluia vrajile, cuvintele magice, amuletele si farmecele pe care le fac.

Pentru ca nu par sa vindece in alt fel si, de altfel, nici nu vindeca cu adevarat - sa nu fie! Eu merg si mai departe si spun ca, si de-ar vindeca in realitate, mai bine sa mor decat sa alerg la vrasmasii lui Dumnezeu ca sa ma fac bine. Ce folos am daca trupul meu se insanatoseste, dar imi pierd sufletul? Care este castigul daca izbutim sa scapam de suferinta in aceasta viata, daca vom fi trimisi sa ardem in focul vesnic? (…)

Firea celui ce iubeste este sa nu-l paraseasca pe cel iubit, chiar daca cei ce cauta a-l departa de el invie si morti. Daca Domnul a spus aceste lucruri si iudeilor, cu atat mai mult ni le spune noua, pe care ne-a ridicat la o invatatura mai buna, carora le-a deschis poarta invierii si pe care i-a indemnat sa nu se ocupe cu cele prezente, ci sa aiba toata nadejdea indreptata spre viata viitoare.

Esti chinuit de vreo boala a trupului? Aminteste-ti de Iov

Ce spui? Ca te intristeaza si te necajeste o boala trupeasca? Dar n-ai patimit inca tot ce a patimit fericitul Iov, sau, mai bine spus, nici cea mai mica parte din cate a suferit el.

Ia aminte ca, dupa ce a pierdut turmele de oi si de vite si pe toate celelalte, intr-o singura clipa si-a pierdut si toti fiii si fiicele. Toate intr-o singura zi! Aceasta fiindca trebuia ca pe luptator sa-l doboare nu numai firea ispitelor, ci si navala lor, una dupa alta.

Dupa toate acestea, dupa ce trupul i-a fost atins de o plaga necrutatoare, a mai vazut, sezand in baliga, cum din tot trupul ii ieseau viermi, facandu-se priveliste de mare jale pentru cei care-l priveau.

Acest om drept, adevarat, cinstitor de Dumnezeu care statuse departe de orice viclenie! Si nu aici s-au oprit nenorocirile, ci dureri infricosate il incingeau zi si noapte si o foame ciudata il chinuia, caci zice: "… inima mea s-a dezgustat de painea mea” (Iov 6, 7).

In fiecare zi era batjocorit si ocarat si avea de infruntat sudalmi si rasete. Caci spune: "Slugile mele si copiii nascuti din coapsa mea s-au ridicat impotriva - mea. In visele mele domneste frica si tulburate sunt gandurile mele” (traducere interpretata a autorului).

Nevasta il sfatuia sa scape de toate acestea, spunandu-i: "Blesteama pe Dumnezeu si mori” (Iov 2, 9). Blesteama-L pe Dumnezeu, ii zicea, si vei scapa de toate durerile.
De ce oare nu l-a convins acest indemn pe dreptul Iov, ba dimpotriva, mai mult l-a facut sa creada in Dumnezeu? Mai mult l-a intarit, incat si-a certat nevasta.

A preferat sa sufere, sa fie umilit si sa patimeasca rele fara numar, decat sa se izbaveasca de ele blestemandu-L pe Dumnezeu.

Aminteste-ti de paraliticul din Evanghelie si de Lazar

Asa a facut si paraliticul care de 38 de ani isi rabda suferinta in tacere, alergand in fiece an zadarnic la scaldatoare. Ii vedea pe altii cum se tamaduiesc, fiindca veneau cu ajutoare, iar pe sine singur in neputinta lui.

Si n-a alergat la ghicitori, nu s-a dus la magi, nu si-a legat de trup filacterii (nota), ci a asteptat rabdator ajutor de la Domnul. De aceea, la sfarsit, Dumnezeu l-a tamaduit printr-o mare minune.

Iarasi, Lazar, toata viata lui s-a luptat cu foamea, cu boala si cu singuratatea. Nu doar 38 de ani, ci toata viata. Si-a dat sufletul la poarta curtilor bogatului, batjocorit, si umilit de toti, infometat si el insusi hrana cainilor.

Neputinta trupului sau era atat de mare incat nici pe cainii, care veneau sa-i linga ranile, nu-i putea goni. Nu s-a dus la magi, n-a chemat vrajitori si n-a facut nimic din cele oprite, ci a ales sa moara mai bine, suferind toate relele, decat sa-si tradeze, cat putin, dreapta credinta.

Ce iertare vom avea noi de la Domnul cand acestia doi au patimit atatea rele si niciodata nu s-au plans si n-au cartit, iar noi, cum avem putina fierbinteala sau ceva rani, alergam la sinagogi sau ii chemam acasa pe magi si pe vrajitori?

N-ai auzit ce spune Sfanta Scriptura? Spune asa: "Fiule! Cand vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletul tau spre ispita, incordeaza inima ta si fii tare si sa nu te tulburi in timpul incercarii. (…) Tot ce ti se va intampla, primeste cu placere si in necazurile tale fii indelung-rabdator. Ca in foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului, in cuptorul smereniei. Crede in El si-ti va ajuta tie…” (Intelepciunea lui Sirah 2, l-6).

Daca tu iti biciuiesti servitorul si el, dupa ce a primit 30 sau 50 de bice iti cere sa-i redai libertatea sau doreste sa mearga la alt stapan si o si face ducandu-se la altii care te urasc si pe care-i ridica impotriva ta, va mai capata vreodata iertare de la tine. Va putea cineva sa mijloceasca pentru el in fata ta? In nici un chip. De ce oare?

Pentru ca un stapan trebuie sa-l pedepseasca pe robul sau. Dar nu numai atat. Nici o iertare nu poate avea, fiindca, daca tot trebuia sa fuga si sa-si afle undeva adapost, nu la dusmanii stapanului sau trebuia sa mearga si nici la cei ce-l urasc, ci la prietenii lui adevarati.

Cand Dumnezeu te incearca, nu alerga la vrajmasii Lui

Cand vezi ca Dumnezeu te pedepseste, nu alerga la vrajmasii Lui, ca sa nu-L manii mai rau, ci alerga la prietenii Lui, la mucenici, la sfinti, la cei ce l-au bineplacut si au multa indrazneala la Dansul.

De ce vorbesc eu de robi si de stapani? Nici un fiu nu poate face una ca asta parintelui sau, chiar daca l-a biciuit, si nici nu se poate lepada de rudenia cu el (…) Chiar daca plange si se vaieta, toti ii spun acelasi lucru: "Tatal tau te-a biciuit, el este stapanul tau si are dreptul sa faca orice, de aceea rabda-le pe toate de la el fara sa te plangi” .

Atunci, daca robii ii rabda pe stapani si copiii ii rabda pe parintii lor care, de multe ori, nu pe drept ii pedepsesc, tu nu-L poti rabda pe Dumnezeu cand te pedepseste numai ca sa te indrepte?

Dumnezeu Care e mai presus decat toti stapanii, Care te iubeste mai mult decat isi iubeste orice parinte copilul si Care nimic nu face din manie, ci pe toate le randuieste spre binele si folosul tau? Daca te loveste vreo boala neinsemnata, pe data te lepezi de stapanirea Lui, alergi la demoni si dezertezi la sinagogi?

Ce iertare crezi ca mai poti avea? Cum crezi ca-L vei mai putea imblanzi? Nici macar altul, chiar de ar avea indrazneala lui Moise, mijlocind pentru tine, tot nu-L va mai putea imblanzi.

Sau n-ai auzit ce i-a grait Domnul lui Ieremia despre iudei? Asculta: "Si mi-a zis iarasi Domnul: Chiar Moise si Samuel de ar sta inaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar indupleca spre poporul acesta…” (Ieremia 15, 1).

Exista, dar, pacate mai presus de orice iertare si de orice aparare. Sa nu atragem asupra noastra, dar, mania cea mare a lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur
Category: Sfaturi duhovnicesti | Added by: PortalOrtodox (2011-09-03)
Views: 131 | Tags: hristos, duhovnic, staret, duhovnici, sfaturi duhovnicesti, parinte duhovnicesc, sfaturiortodoxe, sfat, fiu duhovnicesc, referat | Rating: 5.0/1
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016