l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi
cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici
nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam
toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am
căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă
împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am
ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului";
şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme
potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea;
izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care
vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu
zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se
apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce
nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi,
drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la
inimă.
