l. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a
împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său,
buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de
mândrie.
4. Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci
buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum
Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi
pe faţă.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc,
curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în
veac.
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii
mişună pretutindeni.
