Thursday, 2024-03-28, 6:25 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Predici - Predica

Predica la Sfanta Cuvioasa Parascheva
Frati crestini,

Cine-si alege pe Hristos Domnul de temei al vietii sale, cu jertfe chiar, nazuieste sa-i implineasca voia Sa si astfel sa fie cu El si numai cu El. De aceea cine-si are aprinsa flacara iubirii de Dumnezeu in inima, totul pretuieste in legatura cu dragostea cea mare pe care trebuie sa o arate fata de Parintele din ceruri. Unii ca acestia si in singuratate si in cea mai mare pustie de se poate, se simt fericiti din clipa in care ei sunt aproape si cat mai aproape de Mantuitorul. Ei nu se uita nici la salbaticia firii, nici la vrajmasia fiarelor, nici la ger, nici la arsita, nici la foamete, si postesc si privegheaza, numai sa aiba fericirea de a fi gata oricand sa fie cu Hristos. Si asa sa-i gaseasca si pe ei ca pe cele cinci fecioare intelepte cu candelele aprinse, caci nu stiu in ce timp si in ce ora din zi si noapte va veni Mantuitorul ca un mire scump dragostei lor. De aceea ei mereu se pregatesc sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si cat mai departe de tot ceea ce desparte pe om de Domnul. Acolo, in singuratatea firii, oamenii cuviosi traiesc in prezenta lui Dumnezeu, simtindu-I atotputernicia si bunatatea Sa...

Si cine a gustat odata din acest bun al singuratatii, apoi nu numai ca nu-l paraseste, dar si pe altii ii indeamna, graindu-le numai prin pilda vietii lor: ”Gustati si vedeti ca bun este Domnul”. (Psalm 33, 8).

Frati crestini,
De ne vom arunca privirile noastre peste veacuri, vom vedea ca o aslfel de viata a avut si Sf. Cuvioasa Maica noastra Parascheva. Desi nascuta dintr-o familie de neam mare, cu multe si intinse avutii, ea totusi daruita fiind in suflet cu flacara iubirii de Dumnezeu, nu privea la toate bogatiile acestei lumi, decat ca la niste vistierii cu care sa-si arate dragostea de oameni si de Dumnezeu. Si asa inca de mica a incercat sa urmeze lui Hristos Domnul: hainele ei cele bune si le dadea foarte adesea la saraci, iar cu bunatatile hranei sale ospata pe cei flamanzi. Dar pentru acestea era mustrata si batuta chiar de parinti, care o doreau pe ea si numai pe ea ca pe o printesa. Ei o pregateau pentru slava lumii acesteia, iar ea se ingrijea pentru slava cea vesnica a lui Dumnezeu. De aceea ea, din dragoste de Dumnezeu, implinea si cu mai multa ravna, cuvantul cel sfant: ”Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa ta pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atuncea lumina ta va rasari ca zorile, si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu... Atuncea lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta fi-va ca miezul zilei!... (Isaia 58. 7 10).

Si iata ca cele graite de Dumnezeu s-au implinit intocmai si cu ea! Pe cand era mustrata mai mult ca face milostenie, pe cand era oprita de a mai imparti painea cea calda a bunatatii celor flamanzi, si pe cand bataia parintilor ii intunecase viata si judecata ei, atuncea ”o lumina ii straluci in intuneric” (I Petru 1, 9), iar ea potrivit aceluiasi sfat sfant, ”si-a indreptat ochii intr-acolo” (Psalm 119, 105). Si asa a ajuns ca ea sa vada lumina, caldura si bunatate in singuratatea pustiei, acolo unde omeneste judecand, noi vedem intuneric, frig si vrajmasie... Era glasul profetului de demult, care-i graise in chip tainic fecioarei din Epivatul Traciei: ”Vino sa ne suim in muntele Domnului, ca in casa lui Dumnezeu si El ne va invata caile Lui si vom merge pe cararile Lui". (Isaia 2, 3). Si asa se si intampla, caci la muntele faptelor bune alergand Parascheva si nourul vedeniilor plecandu-se a vazut pe Insusi Dumnezeu”. (Pesna III la canon). Aici ea invata cele ale cuviosiei: smerenia, cugetul cumpatat, curatenia inimii, nevinovatia intregii ei fiinte, si ascultarea intru totul de Dumnezeu. Si asa trai ani multi in sihastriile Traciei, apoi in manastirile Iracliei din Asia Mica, iar in cele din urma, in pustiile Iordanulul. ”Bautura intrebuinta apa din izvor..., iar trebuinta asternutului o implinea o rogojina, cat priveste de imbracaminte avea o haina saracacioasa... Peste toate acestea insa, inflorea dragostea de Dumnezeu pe care mereu Il lauda cu buze nevinovate, iar varful imbunatatirilor, smerita cugetare, le cuprindea pe toate”.

Dupa ani si ani de zile, apropiindu-se sfarsitul acestei vieti pamantesti, Cuvioasa Maica a fost vestita printr-o vedenie ca sa se intoarca in tinutul Epivatului, unde adormind in Domnul ca si proorocul de demult in munte, de-acolo si-a trimis sufletul in imparatia de peste veac, iar trupul i-a fost pus sub brazda pamantului...

Frati crestini,
Din clipa in care omul isi arata dragostea sa de Dumnezeu, imediat vine sa se reverse si dragostea lui Dumnezeu fata de om. Si aceasta a simtit-o mai ales Sf. Cuvioasa Parascheva in aceasta viata, dar o vedem si noi care traim la opt sute si ceva de ani dupa moartea ei. Caci nu la mult timp dupa adormirea intru Domnul a Sfintei, au fost descoperite in chip minunat Sfintele ei Moaste, implinindu-se si prin aceasta spusele psalmistului: ”Ca scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Sai”.

In acele pustietati ale Epivatului, murind un marinar si ramanand neingropat, umplu vazduhul de miros greu. Si atuncea pustnicul din acele parti nemaiputand trai in sihastria lui din pricina aceasta, ruga pe niste oameni sa ingroape acel trup. Dar iata ca sapand, descoperira un trup neputrezit, iar ei nepricepand ce e cu el, tot acolo ingropara si pe marinar.

Peste noapte insa, groparul a avut o vedenie a insasi Prea Cuvioasei Parascheva, care acuma era pe un tron imparatesc, inconjurata de osti ceresti. Iar unul din acesti ostasi ii porunci sa dezgroape trupul Cuvioasei cel neputrezit. Si in aceeasi noapte, aceeasi vedenie a avut-o si o femeie Eftimia, necunoscuta de groparul Gheorghe. A doua zi, amandoi s-au intalnit la mormantul Cuvioasei si si-au marturisit unul altuia porunca ce-au primit. Iar ei dezgropand Moastele Sf. Prea Cuvioasei Parascheva, multe si nenumarate minuni au facut ele: pe bolnavi tamaduindu-i si duhuri rele alungand, iar ganduri sfinte aprinzand in sufletele celor ce se inchinau lor. De aceea cu cinste le-au asezat in biserica Sf. Apostoli din satul Epivat. Nu mult timp insa, auzind de toate acestea imparatul Ioan Asan, le-a luat pe aceste Sf. Moaste si le-a asezat cu mare alai duhovnicesc in capitala imperiului romano-bulgar la Tarnova, unde toti se incredintara de minunile ce se faceau la racla acestor Sfinte Moaste. Dupa ani si ani de zile apoi, navalind turcii si auzind si ei de aceste Sf. Moaste, le-au dat mereu ca pe un semn al atentiei lor, cand lui Mircea cel Mare al Munteniei, cand despotilor sarbi, pana cand luandu-le si de la ei le-au dat Patriarhului de Constantinopole.

De aceste sfinte si nepretuite Moaste, auzind si Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei, plati toate datoriile ce le avea Patriarhia fata de paganul sultan, iar el primi in schimb darul cel nepretuit al Sfintelor Moaste ale Sf. Parascheva. Si cu alai mare imparatesc le primi in anul 1641, in Capitala Moldovei si le aseza in biserica Sfintilor Trei Ierarhi. Si asa in cea mai stralucita ctitorie a lui, cum in Moldova toata nu este alta mai frumoasa de atuncea si pana astazi, aseza acest dar ceresc pentru tot neamul crestinesc de atunci si de oricand. Caci precum in cer asa si pe pamant, sfintii isi au locasuri imparatesti in care li se aduc laude si inchinaciuni...

Si, Doamne, multe si nenumarate sunt minunile pe care credinciosii din Moldova si de pretutindenea le-au vazut si le-au auzit de la cei care le-au simtit, langa racla cu Sfintele Moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva! Boli cumplite s-au tamaduit, ciume s-au curmat, secete au contenit, vrajmasii s-au potolit, adevaruri tainuite s-au descoperit si rauri de mangaieri si puteri sufletesti s-au revarsat asupra tuturor celor ce cu credinta s-au rugat Sfintei Parascheva. Preotii nu contenesc a aduce tot pe atatea multamiri de impliniri de cereri, pe cate rugaciuni inalta catre cea grabnica izbavitoare de tot necazul si durerea. Sa-mi fie ingaduit insa, ca din multimea cea mare de minuni savarsite de Sf. Moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, sa pomenesc mai pe larg doua.

Era in iarna anului 1888, in 27 ale lui Decembrie, a treia zi de Craciun, cand, dupa cum ne spune cronicarul, ”toata lumea ieseana s-a desteptat in vuietul trompetei de incendiu. Ca o scanteie electrica a strabatut in toate partile vestea ca moastele Sfintei Prea Cuvioasei Parascheva sunt in foc... Toata lumea alearga catre ruinele din monastirea Trei lerarhi. Aici focul care se aprinsese de la o lumanare dintr-un sfesnic, se vedea in sala gotica a lui Vasile Lupu... Si tocmai acolo se pastrau Sfintele Moaste, fiindca biserica Trei Ierarhilor se restaura. Durerea tuturor era de nedescris... Tocmai unde se aflau Sf. Moaste, focul era mai mare. Sicriui nu se mai vedea din flacari si jaratec. Totul era o gramada mare de jaratec, fiindca se topise toata lemnaria si deasupra pe jaratec sta racla sfanta, arsa pana intr-atata incat se topise argintul ce o imbraca, asa cum se poate vedea in bucati; arsese si partea lemnoasa a sicriului de la pereti pana la hainele Sfintei... Si focul mistuind peretii raclei, capacul s-a lasat pe corpul Sfintei si flacarile au cuprins capacul care se vedea foarte ars...

Mare e insa minunea lui Dumnezeu! Caci o bucurie nespusa a cuprins pe toti, cand imprastiindu-se jeratecul si desfacandu-se acel trunchi de scrum si de material arzand, au aparut din mijloc Moastele Sf. Prea Cuvioasei Parascheva cu totul intregi si nevatamate de puterea foculul, neatinse fiind de foc nici stofele cu care sunt infasurate. Si asa luandu-se Sfintele Moaste de catre preoti, astfel infasurate cum erau cu o stofa de matase cu flori aurii si cu multe peceti din vechime aplicate pe la cusaturi, au fost depuse in insusi sicriul cel vechi”. Si mai adauga inca un credincios de seama al Iasului: ”Iar din aceasta intamplare grea, Moastele au ramas fara sa miroase hainele a fum”. (Vezi Episcop Melchisedec, Viata si minunile Cuv. Maicii noastre Parascheva, 1889, passm 11-16; si Diac. Vasile Vasilachi, Lauda Moldovei, 1936, pag. 26-32).

La aceasta mare minune ar mai fi sa adaugam si alte minuni mari, savarsite de Sfintele Moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, chiar in zilele noastre. Asa in timpul razboiului din urma, in luptele aeriene de deasupra Iasului, multe si inca foarte multe bombe au cazut in jurul foarte apropiat al Catedralei Mitropolitane. Unele numai la cativa metri, in cerdacurile cancelarilor, altele in strada, iar altele si mai aproape, in gradina Sf. Altar, ori langa turlele din fata ale bisericii, dar niciuna in plinul cladirii bisericii, sau pe zidurile ei, caci o mana proteguitoare le indeparta de la distrugerea acelui sfant locas... Erau Sfintele Moaste pavaza, care si mai inainte si acum, sunt neatinse de foc! Cu totii au simtit aceasta minune ocrotitoare a Sfintei Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru care au si sapat in piatra amintirea acestei minuni din zilele noastre.

Iata, fratilor, care sunt minunile cele mari pe care le savarseste puterea Dumnezeiasca prin Moastele Sfintilor! Iata taria cea mai presus de fire pe care o au de la Dumnezeu Sfintii cei placuti Lui! Iata ocrotirea cea mare pe care au simtit-o credinciosii ieseni in razboiul de acum! Si iata de ce Moldova toata si Romania intreaga, se simte ocrotita de Sfanta Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva! Caci avem credinta adeverita de atatea ori, ca avand aceeasi comoara cereasca in mijlocul nostru, chiar daca focul urii ar cauta sa topeasca fiinta Neamului, in veci nu se va putea asa ceva, caci in casa sufleteasca a acestei Patrii, se afla Ocrotitori mai tari decat orice foc si mai puternici decat orice dusmanie!

De aceea romanimea toata, inchinare aducand Sfintei Parascheva, si atingandu-si fruntea ei de Racla Sfintelor Moaste, sopteste ca intr-un cor de rugaciune, unele ca acestea:

”Bucura-te, inteleapta fecioara.
Bucura-te, nadejdea oamenilor.
Bucura-te, a vaduvelor milostiva povatuitoare.
Bucura-te, a dusmanilor invingatoare.
Bucura-te, leacul durerii;
Bucura-te, lumina vindecarii.
Bucura-te, casa ocrotirii;
Bucura-te, feritoare de rautati.
Bucura-te, aducatoare de bunatati;
Bucura-te, a Moldovei luminatoare.
Bucura-te, a noastra a tuturor miluitoare.
Bucura-te, Sfanta noastra Maica Paraschevo, mult folositoare”.
Amin.

Protosinghel Dr. Vasile Vasilache

(Predica rostita la Radio Romania, in 14 octombrie 1943, de catre Parintele Vasile Vasilache care era predicatorul Sfintei Patriarhii)
Category: Predici - Predica | Added by: PortalOrtodox (2011-10-13)
Views: 964 | Tags: parascheva, sfanta, cuvioasa | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2024