"Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze” (Marcu 8, 34).
Iubiti credinciosi,
Noi, oamenii, suntem ziditi de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Adica buni, credinciosi, smeriti, iubitori de Dumnezeu, iubitori de aproapele si de tot ce este frumos. De aceea ne rugam Lui, vorbim cu El seara si dimineata si oricand rostim Tatal Nostru si facem Sfanta Cruce.
Iar cand nu ascultam de Tatal Ceresc, nici de preot, nici de tata si mama care ne-au nascut, atunci Domnul se departeaza de noi, parintii si prietenii incep sa ne dispretuiasca, toate parca ne sunt impotriva, nu ne putem ruga si nu avem ajutor si multumire in viata. Atunci diavolul ne lupta cu ganduri de tristete, de razbunare, de necredinta, de indoiala si deznadejde. Este semn ca ne-am departat de Dumnezeu, ca vrem sa ne rezolvam greutatile vietii singuri, ca nu mai stim de unde ne poate venii salvarea, pacea inimii, fericirea si mantuirea. La cine sa alergam?!! Decat numai la unul si adevaratul Dumnezeu Care ne-a zidit, si "Care atat de mult a iubit lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul nascut, L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica” (In. III, 16).
Sfanta Cruce este prefigurata inca din vremea Veciului Testament, faptele reale din acea vreme au si o semnificatie simbolica pe care oamenii le-au inteles mai tarziu. Moise despartind marea Rosie ca sa treaca cu poporul Israelit, ca sa se deschida apele a ridicat toiagul vertical, apoi sa se inchida l-a ridicat orizontal. Tot Moise a inaltat sarpele de arama in pustiu, pe doi pari, formand astfel semnul Sfintei Cruci, sarpele de arama a fost inaltat ca oricine era muscat de vreun sarpe veninos si se uita la el, se vindeca.
Crucea, in antichitate era un obiect de ocara, de batjocura, un semn de dispret, deoarece pe ea erau rastigniti cei ce faceau rele, talhari, ucigasi, s.a. Aceasta pedeapsa prin rastignire, era cea mai grea dintre toate, era mai grea decat aceea in care erau aruncati in campie, prada vulturilor cerului care sa ii sfasie de vii.
Crucea era o bucata de lemn, care avea o alta incrucisata, perpendiculara, uneori in forma de T, dar si mai jos de capatul de sus pentru ca la capatul de sus sa poata fi scrisa vina osanditului. Crucea era intinsa jos, iar osanditului i se bateau piroane in maini, strabungand oasele ca sa nu se poata desprinde cand se zvarcoleau, iar la picioare piroane mai mari strapungand talpa piciorului. Imaginativa ca numai faptul pironirii in sine era un chin extraordinar, nu era vorba de un tesut oarecare ci era vorba de oase. Dar inainte de asta osanditul era obligat ca sa isi duca singur crucea pe care urma sa fie rastignit, de la locul de unde i se da sentinta pana la locul de executie.
Pe un astfel de obiect de tortura a fost rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos, El a stiut de dinainte ca va fi crucificat, dar de cate ori a vorbit despre rastignirea Sa a folosit un alt cuvant "inaltare”, "cand Fiul omului va fi innaltat” citind in Sfanta Sciptura am putea intelege ca S-a referit la inaltarea Lui la cer, nu!, Prin aceasta inaltare se referea la rastignirea Lui, la inaltarea Lui pe cruce. Acesta este obiectul de tortura, dar obiectul acesta a devenit foarte curand un semn al crestinilor, tocmai pentru ca Mantiutorul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa moara si anume cu moarte de cruce, de aceea semnul Sfintei Cruci a devenit inca de la inceput semnul distinctiv al crestinilor, pe langa semn de recunoastere si de expresie a credintei crucea este si un smbol, si anume simbolul jertfei, invierea Lui Hristos nu ar fi fost posibila daca nu ar fi trecut mai intai prin cruce, din clipa in care sangele lui Hristos a inceput sa ude lemnul crucii, crucea a devenit Altar, nu a mai fost element de tortura,ci altar pe care se aducea jertfa, Iisus insusi fiind si jertfa si cel care aducea aceasta jertfa. Jertfa pentru ce?! Pentru rascumpararea noastra a celor multi si pacatosi.
Asa cum Moise a inaltat sarpele de arama in pustiu, ca sa nu piara nimeni din popor, asa si Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a inaltat pe cruce, ca oricine va crede sa nu piara ci sa aiba viata vesnica, indemnandu-ne sa-L si urmam: "Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze”(Mc. VIII, 34). Bineinteles ca toti vrem sa-L urmam, dar trebuie mai intai sa ne lepadam; a ne lepada, inseamna sa lasam la o parte tot ce-i rau si ce am facut rau pana acum, sa ne lepadam de firea inselatoare care s-a salasluit in noi, sa ne lepadam de cele pamantesti care au luat locul duhovniciei din launtrul nostru.
Frati crestini,
Ce inseamna, sa-ti iei crucea?! A-ti lua crucea inseamna sa facem Voia lui Hristos, Domnul vrea rastignirea omului celui vechi, a omului alcatuit din obiceiurile cele rele si din slujirea pacatului. Prin aceasta rastignire, omul vechi, este trimis la moarte, iar omul cel nou, alcatuit dupa asemanarea si nemurirea Lui, se inalta la viata. Iar apostolul ne si lamureste de ce: "Pentru a nu mai fi robi ai pacatului”.
Crucea este grea pentru omul vechi incarcat cu patimi si pofte, dar nu este grea pentru omul duhovnicesc, deoarece "Crucea este nebunie pentru cei ce pier, iar pentru noi este puterea lui Dumnezeu”(I Cor. I, 18). Sa luam ca exemplu cuvintele apostolului, "Mie sa nu-mi fie a ma lauda fara numai in crucea Domnului”(I Cor. I, 18) pentru ca Domnul nu cauta ca noi sa luam crucea Lui, ci pe a noastra, Crucea lui este cea mai grea. El nu a fost rastignit pentru pacatele Lui, ci pentru ale noastre si de aceea crucea Lui este cea mai grea. Noi suntem rastigniti pentru pacatele noastre, pentru aceasta crucea noastra este mai usoara.
Chiar si atunci cand avem o suferinta mai mare, nu trebuie sa ne vaitam pentru ca Dumnezeu nu ne lasa sa suferim mai mult decat putem rabda.
De ce le spune Domnul celor care isi iau cucea: "Sa vina dupa Mine”? Mantuitorul ii indeamna sa mearga dupa El, ca sa nu cada si sa fie striviti sub ea, sub cruce. Oamenii sunt atat de slabi, incat crucea cea mai usoara este grea pentru cel mai puternic om, daca acesta nu o cara cu ajutor din cer. Vedem foarte multi oameni cum se deznadajduiesc si cum striga impotriva cerului si a pamantului la cel mai mic necaz. Din aceasta cauza Domnul ne cheama sa-L urmam, pentru ca numai urmandu-L pe El putem rabda greutatea crucii. In El aflam putere, curaj si mangaiere, El este pentru noi lumina pe calea cea intunecata, tovaras in singuratate, bucurii in suferinta si bogatii in lipsuri.
Iubiti credinciosi, dupa cum vedeti, astazi in duminica a treia din post se scoate Sfanta Cruce in mijlocul bisericii. Cu siguranta ne intrebam de ce se scoate Sfanta Cruce la jumatatea postului?! Ei bine, se scoate pentru a ne intarii si a ne imbarbata in nevointa postului, ca sa putem merge mai departe cu usurinta si cu folos pana la sfarsit. Caci privind la Sfanta Cruce ne aducem aminte de patimile Mantuitorului pentru noi si uitam de toate necazurile care ne apasa dandu-ne putere pentru a merge mai departe pe calea mantuirii.
Sfanta Cruce este forta spirituala a crestinismului care innobileaza sufletele credinciosilor, umplandu-le de iubire fata de Cel ce s-a rastignit pentru noi caci prin cruce a fost biruita moartea. Sfanta Cruce strajuieste Sfantul Altar, iconostasul, turla bisericilor si casele crestinilor.
Sfanta Cruce trebuie sa o purtam cu noi in orice timp, in orice ceas si in orice loc, este bine sa purtam o crucuilita la gat, dar nu scoasa pe dinafara ca semn de fala. Ea nu trebuie sa lipseasca din casele noastre si orice lucru incepem sau terminam este bine sa fie insotit de semnul Sintei Cruci si cel mai important lucru este sa facem semnul Sfintei Cruci corect: Impreunam primele trei degete iar celelalte doua le tinem strans in palma, apoi ducem la frunte si rostim: In numele Tatalui apoi in jos: si al Fiului, la umarul drept si stang, si al Sfantului duh si lasand mana in jos, Amin.
Asadar, sa lucram zi si noapte prin practica virtutilor la mantuirea sufletelor noastre si ingenunchind in fata Sfintei Cruci sa zicem: Crucii tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim!” Amin.
