Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Eftimie - Pastorale - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Saturday, 2016-12-10, 9:34 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Pastorale

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Eftimie
PASTORALA LA SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

ROMAN - 2011
 
Iubitului nostru cler, cinului monahal si tuturor dreptmaritorilor crestini din aceasta de Dumnezeu pazita si binecuvintata eparhie, har mila si pace de la induratul Dumnezeu, iar de la noi parinteasca dragoste!
 
Sarbatorim astazi cel mai minunat eveniment care a avut loc de la zidirea lumii pina astazi: intrarea in timpul nostru intunecat a Cuvintului lui Dumnezeu, Fiul omului, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat!

Fiul cel vesnic, Care era dintru inceput cu Tatal, Se face om, ca pe om sa-l indumnezeiasca. Sfinta Biserica, de doua mii de ani, cauta si cheama pe oameni sa cinsteasca asa cum se cuvine acest eveniment unic in istorie: "Hristos Se naste, slaviti-L, Hristos din ceruri, intimpinati-L; Hristos, pe pamint, inaltati-va!". Aceasta splendida cintare, imn de slava, este desprinsa din ceea ce a sesizat Sfintul Ioan Evanghelistul care spune ca "Logosul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi, si noi am vazut slava Lui, slava ca a unui Fiu, plin de har si de adevar"(Ioan 1, 14). Asadar, Cuvintul lui Dumnezeu, Logosul intrupat in istorie, la plinirea vremii, este Cuvintul restaurator prin care Dumnezeu creeaza, dar si salveaza lumea.

La inceputul Evangheliei sale, in Prolog, dumnezeiescul Ioan, inspirat de Duhul Sfint, spune ca acest Cuvint restaurator al lui Dumnezeu exista din veci si a participat la crearea lumii: "La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (Ioan 1,1-3). Din aceste propozitii intelegem cita forta are Cuvintul ziditor si cit dinamism imprima prin enuntarea lui. Mai intelegem si faptul ca Logosul era atit forma de manifestare a iubirii intre Persoanele Treimice, cit si cea de comunicare. Cuvintul este unitatea profunda existenta intre Persoanele Sfintei Treimi, unitate care in plan uman trebuie sa exprime coerenta implicita care e necesar sa existe totdeauna intre gind si exprimarea verbala a omului. Nu s-a gasit si nu se va gasi vreodata o forma conventionala de masurare a fortei Cuvintului care zideste, cum nici a celui care distruge, asa cum s-au gasit forme conventionale pentru a se masura creatia lui Dumnezeu in largimea, inaltimea, greutatea ei etc. De fapt, este imposibil ca omul sa poata masura aceasta putere, pentru ca ar insemna sa cuantifice forta de exprimare a lui Dumnezeu, Care Se manifesta ca Verb, Logos, Cuvint.

Cind Dumnezeu a voit sa restaureze lumea cazuta in pacat, a trimis Cuvintul Sau sa o recreeze. De aceea, cu intrarea Logosului in istorie la plinirea vremii s-a produs reinnoirea lumii. De la nasterea lui Hristos incoace Cuvintul este iarasi ziditor si defineste pe om in lumina. Desi lumina aceasta s-a aprins intr-o pestera saracacioasa, ea a reusit sa fie vazuta de miliarde de oameni care au aprins si ei lumina sufletului lor din lumina Lui. Nasterea unui imparat pamintean era anuntata de o multitudine de crainici, care porneau cu repeziciune in tot imperiul. Nasterea imparatului cerului a fost anuntata de ingeri si receptata de inimile care s-au deschis ca o pestera pentru a primi lumina innoitoare.

Nu putem spune ca Iisus-Mesia nu era asteptat, dar El a venit fara sa anunte ziua si locul, asa cum noi stim din Scripturi cu certitudine ca va veni sfirsitul lumii, dar nu putem cunoaste nici ziua, nici ceasul cind se va intimpla aceasta. A coborit in pestera saraca din Betleem in liniste si modestie - interesanta intilnire intre infinitul incomensurabil si micul infinit! Trebuie sa vedem aici suprema manifestare a dragostei chenotice si rastignite a lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne surprinde permanent cu misterele Sale!
 
Iubiti fii duhovnicesti,
Daca de doua mii de ani s-a trimis Cuvintul lui Dumnezeu in lume, suntem chemati fiecare dintre cei ce am ascultat glasul Lui sa vedem cit ne mai raportam la mesajul lui Dumnezeu, cit mai rasuna cuvintul Evangheliei in inimile noastre, cit il mai punem in practica sau daca el mai este normativ pentru viata noastra. in mergerea timpului toate s-au schimbat, si cetati, si oameni, si popoare, dar Cuvintul divin a ramas acelasi.

Dumnezeu vegheaza asupra lumii in atotprezenta si atemporalitatea Sa. El nu este o entitate intangibila ascunsa in ceruri, un Mare Anonim Care a parasit lumea oamenilor lasind-o prada propriilor ei legi. Dumnezeu si omul sunt persoane aflate in dialogul comuniunii vesnice. Dumnezeu comunica energiile Sale, iar omul se deschide intru primirea lor, intr-o ascendenta indumnezeitoare. Acesta este firescul existentei umane. Oricit ne-am adapta tendintei de tehnicizare a vietii contemporane si oricite valuri secularizante ar incerca uniformizarea mediului uman si tocirea sensibilitatii religiosului ca parte constitutiva a fiintei umane, tot Cuvintul dumnezeiesc este cel ce ne anima, deoarece il purtam in noi prin nastere si apoi prin convietuire cu el. Noi nu ne invecinam cu Dumnezeu, El nu este alaturi de noi, ci inauntrul nostru prin Sfintele Taine, ca act religios, dar si prin insusi statutul de om cu care ne nastem. De aceea schimbarile prin care trece omenirea, indiferent de natura lor, nu pot eradica vocatia filiala a omului si puterea transfiguratoare a Cuvintului divin, Care chiar daca este circumscris unui timp istoric trecut, El este la fel de prezent in viata noastra, nascindu-Se, nascindu-ne, vindecindu-ne, inviindu-ne, povatuindu-ne, mergind cu noi pe cale si usurindu-ne povara crucii.

"Cuvintul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decit orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pina la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii" spune Sfintul Apostol Pavel (Evr. 4, 12), adica este prezent in intimitatea cea mai profunda a tainei persoanei umane. si de aici, acest glas al lui Dumnezeu, atunci cind simturile noastre se induhovnicesc deschizindu-se spre El, se aude, isi gaseste ecoul in fiinta noastra. Este chemarea Ziditorului adresata zidirii, a Tatalui adresata copilului, caci noi suntem copiii lui Dumnezeu. Omul este numit microcosmos, deoarece cuprinde in fiinta sa vazutul si nevazutul, este inel al creatiei pe care trebuie sa o transfigureze si sa o infatiseze ca pe o ofranda lui Dumnezeu, iar de aici decurge necesitatea constientizarii prezentei lui Dumnezeu in noi, nu in sensul tendintei actuale de intoarcere la natura, ca reactie la tehnicizare, intr-o acceptiune naturalista, ci intr-o aplecare intelegatoare asupra valorilor crestine autentice care au intretinut spiritul mereu treaz al omului dintotdeauna.

Revenind la sarbatoarea de astazi, putem spune ca evenimentul consemnat de istorie ca act, acum 2000 de ani, s-a perpetuat anual ca realitate religioasa in fiecare biserica si in sufletul fiecaruia dintre noi, deoarece "Hristos ieri si azi" ramine acelasi. Hristos nu Se naste doar in fiecare an la sfirsitul postului Craciunului, ci in fiecare clipa, asa cum in fiecare clipa Se jertfeste; Dumnezeu Tatal creeaza, iar Duhul Se pogoara, deoarece la Dumnezeu nu exista succesiune temporala, ci un continuu prezent. Tot in aceasta perioada a Craciunului spunem ca Hristos Se naste in fiecare suflet crestin, prin innoirea euharistica, fiecare devenind un Betleem uman, o casa a Piinii devenita Trupul lui Hristos. in acelasi timp, vazind duhul secularizant al timpului in care traim, putem spune ca sufletul omului contemporan si-a impropriat atributele pesterii din Betleem; locul rece, neprimitor, dincolo de compasiunea si ospitalitatea umana, instrainarea, au devenit ambientul in care Se naste, smerindu-Se parca din ce in ce mai mult, Fiul lui Dumnezeu. Nimic nu-L indeparteaza pe Dumnezeu de noi mai mult decit ura, ne-iertarea, indiferenta. De aceea sufletul lumii a devenit o pestera neprimitoare, in care totusi Pruncul Iisus continua sa Se nasca.
 
Iubiti fii in Hristos,
Auzim mai des decit oricind cuvintul criza legat de toate palierele vietii si activitatii omului de astazi, ca si cum am fi singura generatie condamnata sa treaca prin calvarul a tot ce poate sa insemne aceasta plaga moderna. Nicidecum. si generatiile anterioare au avut incercarile lor, de asemenea si cele viitoare le vor avea. Poate ca aceste incercari sunt semnul ca aroganta si rapacitatea omului au atins un nivel maxim, sau este poate rezultatul indepartarii noastre de Dumnezeu. Cu siguranta instrainarea de Dumnezeu atrage dupa sine lipsa de coerenta si de firesc in viata noastra chiar si in cele mai cotidiene aspecte ale ei, ea duce la lipsa de sens al vietuirii noastre si ne proiecteaza intr-un impas din care nimeni nu ne mai poate ajuta sa iesim, decit tot Dumnezeu, insa nu fara voia noastra.

Cind auditoriul a parasit pe Iisus, El a intrebat pe ucenici de ce nu au plecat si ei. Raspunsul lor dat lui Iisus ar putea fi si raspunsul nostru : "Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice..." (Ioan 6, 68). Acest cuvint Se naste astazi, innoitor, in fiecare suflet ce se deschide Lui, El are puterea de a da viata, de a aduce speranta acolo unde este deznadejde, de a semana bucurie in sufletele parasite si iubire acolo unde saracia pustieste viata si dorul de mintuire.

Crestinul este definit ca fiind un soldat in lupta cu raul de orice natura, un pelerin care foloseste darul vietii sale pentru a-si cistiga un loc in comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii, de aceea aceasta perspectiva a fragilitatii si efemeritatii vietii da maretie omului crestin si-i vindeca nelinistile cotidiene. Mediul in care aceste daruri isi afla plenitudinea este familia care are ca model Sfinta Treime si este parte integranta a marii familii care este Biserica lui Hristos. Pruncul Iisus nu vine de nicaieri; Hristos, desi putea, nu apare ca Mesia deodata, la maturitatea virstei biologice, in fata poporului ales, ci Se naste dintr-o fecioara, intr-o familie si creste ca om urmind cu fidelitate toate etapele virstelor, aratindu-ne faptul ca si-a asumat in mod deplin firea noastra, dar si faptul ca familia este institutia in care Dumnezeu lucreaza desavirsirea fiilor Bisericii Sale.

Chiar daca valurile vietii sunt din ce in ce mai mari, iar vintul care le inteteste se numeste secularizare sau inechitate sociala, va indemnam sa fiti statornici in credinta, sa aparati valorile crestine autentice, sa sprijiniti Biserica in efortul ei de constientizare si sfintire a lumii, sa fiti mina intinsa a lui Dumnezeu in semanarea dragostei si pacii intre oameni.

Craciunul este timpul colindului sfint si bun, anuntat fiecarei inimi deschise de vocile candide  ale copiilor; este simfonia in care vocile ingerilor si ale oamenilor se armonizeaza intr-un alt fel de limbaj, al timpului sacru, in dimensiunea caruia suntem invitati sa intram cu toata fiinta noastra. Va indemn parinteste sa fiti marturisitori si propovaduitori ai acestei bucurii a Nasterii, in duhul invataturii autentice crestine. Amin.
 
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfintului Duh sa fie cu voi cu toti! Amin!
 
Al vostru pastor si pururea catre Domnul rugator,
Eftimie - Arhiepiscop al Romanului si Bacaului
Category: Pastorale | Added by: PortalOrtodox (2011-12-25)
Views: 202 | Tags: pastorale Invierea Domnului, pastorale Nasterea Domnului, Pastorale, ierarhi, pastorale patriarh | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016