Thursday, 2024-03-28, 2:19 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Pastorale

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - IPS Irineu
PASTORALA LA NAsTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS
† Dr. IRINEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI sI MITROPOLITUL OLTENIEI
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREAIUBITILOR CREDINCIOSI DIN
ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI,
HAR, MILA sI PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI

"Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis prin proorocul care zice: «Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu»”( Matei 1, 22-23, cf. Isaia 7, 14).

Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti frati si surori in Domnul,

Nasterea Domnului este luminatul praznic care ne umple sufletele de o negraita bucurie duhovniceasca. in aceasta sarbatoare se implinesc fagaduintele si nadejdiile pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la inceput, ca indemn si calauza pe drumul ce duce spre mantuire. Astfel, ascultand istorisirile minunate ale Sfintilor Evanghelisti despre cele petrecute in noaptea sfanta a Nasterii, simtim in inimile noastre o tainica chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Rasarit si, cu ochii atintiti spre steaua calauzitoare, sa ajungem la Betleem, unde S-a nascut Hristos. Aici, cum ne invata Sfantul Efrem Sirul:  "s-a petrecut o minune uimitoare: faptura s-a innoit si Dumnezeu S-a facut om.

Ceea ce a fost El, a ramas, iar ceea ce n-a fost a luat asupra Sa, pentru a suferi fara sa Se confunde cu noi si fara sa Se imparta. Deci, Cel fara de trup fiind, S-a intrupat; Cuvantul S-a pus in trup; Nevazutul este vazut; Cel pe care nicio mana nu-L poate atinge, poate fi pipait si Cel fara de inceput, incepe acum sa fie. Fiul lui Dumnezeu Se face fiul omului: Iisus Hrisos, fiind acelasi ieri, azi si in veac”( Evrei 13, 8).

Dreptmaritori crestini,
Sfintele Scripturi ne vorbesc despre istoria mantuirii prin care Dumnezeu S-a facut om si prin care omul devine dumnezeu dupa har. in Vechiul Testament, Cuvantul lui Dumnezeu si-a facut simtita prezenta si lucrarea Lui personala, pregatind pe oameni pentru venirea Lui mantuitoare prin descoperirile divine si prin proorocii. Prin acestea Dumnezeu a confirmat venirea Lui in trup ca un eveniment in care El isi descoperea prezenta directa a Persoanei Fiului Sau. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca  "inainte de venirea vazuta in trup, Cuvantul lui Dumnezeu venea in mod spiritual la patriarhi si prooroci, preinchipuind tainele venirii Lui”( Capete gnostice II, 28; Filocalia II, p. 177). in felul acesta, "Cuvintele legii si ale proorocilor, care erau inaintemergatoare venirii Lui in trup, calauzind sufletele la Hristos” (Idem, Ibidem II, 29), vesteau ca  "in tot pamantul a iesit vestirea lor, si la marginile lumii cuvintele lor. Domnul in soare isi va pune locasul Sau; si El este ca un mire ce iese din camara Sa”( Psalmul 18, 1-5).

In sensul celor aratate se inscrie si proorocia din cartea Facerii, "Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmuitor din coapsele sale, pana ce va veni impaciuitorul, Caruia se vor supune popoarele. Acela isi va lega de vita asinul Sau, de coarda manzul asinei Sale. Spala-va in vin haina Sa si in sange de strugure vesmantul Sau!”( Geneza 49, 10-11). Aceasta profetie rezuma cele trei aspecte premergatoare venirii lui Mesia. Primul, misiunea istorica a poporului lui Israel, al doilea, incheierea acestei misiuni odata cu venirea Fiului lui Dumnezeu, si al treilea, rolul Mantuitorului ca raspuns divin la nazuintele tuturor neamurilor.

Evident, nu numai proorocii au vestit venirea lui Mesia, ci si filosofii antici, care, potrivit lui Clement Alexandrinul, "au cunoscut o farama din Sfintele Scripturi”, dar, fireste, n-au inteles intregul adevar.

In Noul Testament, Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca Fiul lui Dumnezeu  "S-a facut trup si a locuit printre noi”( Ioan 1, 14), adica S-a facut om, avand o familie, un popor, o cultura si o traditie religioasa. Acest lucru subliniaza faptul  "ca aceia care au murit in Adam, prin Cel nascut in Betleem traiesc in Hristos si invie cu Hristos”( Sf. Grigorie de Nazianz, PG. 36, 312, 316). Deci, inomenirea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment universal, care da o noua dimensiune vietii de comuniune a omului cu Dumnezeu si a legaturii cu realitatea istorica. Datorita acestui fapt, taina Nasterii Domnului devine centrul lumii si al vietii duhovnicesti, al mantuirii si al spiritualitatii noastre ortodoxe.
Astfel, prin Nasterea Sa, Mantuitorul Hristos ne arata atat scopul creatiei, cat si implinirea fiintelor umane, nasterea Lui cinstindu-se si sarbatorindu-se ca  "ziua de nastere a umanitatii si ca sarbatoare comuna a intregii creatii”( Sf. Vasile cel Mare, PG. 31, 1473).Troparul de la Buna-Vestire ne prezinta acest moment ca fiind  "inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face”( Troparul de la Buna-Vestire, 25 martie).

Asadar, Fiul Tatalui ceresc, "la plinirea vremii, S-a intrupat,” facandu-Se om desavarsit. El a luat asupra Sa firea noastra, de la Duhul Sfant si de la Fecioara Maria, ca  "El, singurul iubitor de oameni, sa lucreze pentru noi nu numai ca Ziditor ci si ca Mijlocitor intre Dumnezeu si om” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, III, 1, PG. 94, 984).

Iubiti credinciosi si credincioase,

Din cele aratate intelegem ca Nasterea Mantuitorului Hristos este un bun prilej de a medita asupra vietii noastre, asupra pacatului, asupra mortii si asupra Bisericii. Mai intai sa constatam si sa credem ca intruparea Fiului lui Dumnezeu este cea mai mare taina de sub cer, care cuprinde taina lui Dumnezeu si taina omului. Aceste doua taine sunt unite in Persoana Mantuitorului, fara ca sa aiba cineva pretentia ca le poate intelege. Aceasta nu inseamna ca daca tainele nu le putem patrunde cu mintea nu le putem nici simti. Dimpotriva, Cel ce S-a intrupat si a venit in lume pentru a scoate pe om din robia pacatului si a mortii ne da, prin credinta, puterea de a simti si trai Taina lui Hristos. Datorita acestui fapt, cu cat il cunoastem prin credinta pe Mantuitorul Iisus Hristos, cu atat il iubim mai mult, si cu cat il iubim mai mult, cu atat mai mult ne adancim in cunoasterea tainei Lui.

Evident, in aceasta apropiere de Dumnezeu invatam ca fara El suntem pe de-a dreptul cufundati cu trupul in materie si legati de lumea aceasta fara sa intelegem ceva din vesnicie.

Dar, ca sa ajungem la aceasta intelegere, trebuie sa stim ca lumea fara Dumnezeu, cu toate suferintele si durerile ei, se aseamana unui condamnat la moarte, care, paradoxal, nu moare niciodata. De asemenea, desi suntem fiinte rationale, care gandim asupra vietii noastre si a celorlalte lucruri din jurul nostru, totusi nu putem face nimic prin propriile puteri ca sa depasim viata noastra pamanteasca. Deci, atunci cand ne hotaram sa-L urmam pe Mantuitorul Hristos, viata noastra se regaseste si se implineste in relatie vie cu El.

Fara indoiala, aceasta legatura tainica va ramane permanent in noi si ne va aminti mereu de originea noastra si de scopul nostru in aceasta lume. Daca vom redescoperi si mai mult in noi dorul dupa infinit, ca o sete interioara a sufletului nostru, vom depasi fara indoiala lumea materiala in care ne ducem existenta si vom ajunge sa traim precum sfintii lui Dumnezeu.

Deci, Nasterea Domnului ne trezeste sufletul si ne aduce aminte ca trebuie sa stam in legatura permanenta cu vesnicia ca sa putem sa ne eliberam de povara vietii noastre chinuitoare, ingreunata de lantul pacatului si al mortii. Astfel, cand gasim calea spre Dumnezeu si ne unim cu El, prin Sfanta impartasanie, ne umplem inima de o bucurie negraita si insetam necontenit pentru eternitate. in felul acesta, noi traim adevarata nemurire a lui Dumnezeu, biruind timpul si moartea.

Evident, cele care ne-au indepartat de Dumnezeu au fost pacatul si moartea, care ne-au tulburat viata noastra, deschizand o prapastie ingrozitoare intre noi si Dumnezeu. Daca vom continua sa traim in pacate, ne vom insingura si mai mult de viata cea adevarata. Dar, daca vom trai impreuna cu Mantuitorul Hristos, vom trece negresit din moarte la viata, din timpul acesta pamantesc in vesnicie. Istoria sfanta ne arata ca pana la venirea Mantuitorului in lume tot ceea ce era omenesc era patruns si stapanit de moarte. Pamantul era o inchisoare groaznica a mortii, iar noi, oamenii, eram sclavii ei neputinciosi. Dar, odata ce Fiul lui Dumnezeu a venit in lume si S-a facut om, noi am trecut din moarte la viata, traind deja viata vesnica inca din aceasta lume.

Fara indoiala ca acest lucru il primim chiar de la Nasterea Mantuitorului Hristos, de unde incepe adevarata viata pe pamant, care nu se sfarseste niciodata. Prin urmare, viata noastra cu Dumnezeu are sens numai pentru faptul ca Fiul Tatalui Se face om, ridicand astfel omenirea din pacate si asezand o punte trainica peste prapastia care ne separa de Dumnezeu. Totodata, Fiul lui Dumnezeu inomenit ne-a impartasit viata Sa dumnezeiasca, iar noi am devenit mostenitori ai darurilor dumnezeiesti care s-au unit cu natura noastra omeneasca.

Din cele aratate mai sus, prin intruparea Sa de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si, mai ales, prin Nasterea Sa ca om in Betleem, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intra in umanitate si ramane pentru vesnicie tainic prezent in mijlocul ei. Astfel, Cel ce S-a nascut ca om in Betleem si a copilarit in Nazaret, S-a rastignit si ingropat la Ierusalim, a inviat din morti si S-a inaltat intru slava la ceruri, nu inceteaza de a fi prezent impreuna cu oamenii care cred in El si-L iubesc din tot sufletul lor. El ramane permanent prezent in Biserica, prin Sfintele Taine, dar mai ales in Sfanta Liturghie, in timpul careia noi ascultam Sfanta Evanghelie si primim Trupul si Sangele Sau. Tocmai din acest motiv Biserica Sa este asezamantul sfant intemeiat de El, prin intruparea, moartea si invierea Sa si, apoi, desavarsit, prin Pogorarea Duhului Sfant si prin propovaduirea si jertfa Sfintilor Apostoli si a urmasilor lor – martiri, episcopi, preoti, diaconi si toti sfintii.

Deci, Biserica este locul de vindecare a bolilor si de tamaduire a suferintelor noastre. Ea este obstea tuturor crestinilor care cred in Hristos, care marturisesc aceeasi dreapta credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant si care asculta de slujitorii sfintiti si randuiti de Sfintii Apostoli si de urmasii lor.

Preaiubiti fii si fiice duhovnicesti,
Vazand importanta Nasterii Domnului si descoperind roadele duhovnicesti aduse de Pruncul Iisus, sa ne indepartam de lucrurile rele, ca sa ne bucuram cu adevarat de venirea Lui. Sa parasim, ca si magii, obisnuintele pamantesti; acestia, dupa ce au parasit Persia, au vazut pe Soarele dreptatii. De suntem lucratori ai pamantului si pastori sa mergem la pruncul Hristos, ca sa vedem pe Pastorul cel Mare, nascut in pestera pentru mantuirea noastra. De suntem in functii inalte, sa mergem si sa I ne inchinam, ca El pentru noi a saracit si S-a nascut in pestera. De suntem intelepti, sa venim la Cel intelept, nascut in iesle, si sa I ne inchinam Lui cu smerenie si credinta. De asemenea, sa invatam de la magii care au strabatut un drum lung ca sa vina si sa se inchine Celui nascut din Fecioara Maria, sa venim si noi la biserica mai des, binestiind ca orice osteneala va fi rasplatita de Dumnezeu.

Anul care vine vom avea ocazia sa meditam asupra Tainei Sfantului Maslu si sa reflectam asupra suferintei, pentru a ne ingriji mai mult si mai bine de durerile noastre sufletesti si trupesti. Cum stim, prin puterea Duhului Sfant si prin credinta, Domnul Hristos a dat Sfintilor Apostoli puterea sa scoata duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice neputinta, spunandu-le:  "Tamaduiti pe cei bolnavi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i!” in virtutea acestui har, Sfintii Apostoli tamaduiau pe bolnavi dupa cum ii invatase Domnul, transmitand aceasta putere si urmasilor lor, episcopi si preoti, pana astazi.

Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a nascut in ieslea din Betleem, sa cuprinda sufletele si inimile dumneavoastra, pentru a deveni mai buni, mai iertatori si mai credinciosi. Rugam pe Mantuitorul Hristos sa va daruiasca anul acesta, in care vom intra, sanatate, liniste si iubire in familiile dumneavoastra si pace in lume.
Cu binecuvantare si bucurie sfanta, va imbratisam parinteste, dorindu-va Sarbatori fericite! si La multi ani!

Al vostru rugator si permanent mijlocitor in Duhul Sfant pentru voi catre Domnul
† Dr. IRINEU
Arhiepiscopul Craiovei si
Mitropolitul Olteniei
Category: Pastorale | Added by: PortalOrtodox (2011-12-25)
Views: 567 | Tags: pastorale Invierea Domnului, pastorale Nasterea Domnului, Pastorale, ierarhi, pastorale patriarh | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2024