Pastorala IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007
+ P I M E N, DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SUCEVEI SI RADAUTILOR
Iubitului nostru cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal, iar de la noi, arhiereasca binecuvantare.
IUBITI CREDINCIOSI,
In aceasta sfanta noapte, praznuind Invierea Domnului, marturisim cu toata taria sufletului nostru credinta in Domnul nostru Iisus Hristos Cel inviat din morti. In aceasta sfanta noapte, bucuria Invierii o unim cu faptele petrecute cu putin timp inainte: patimile, rastignirea si ingroparea Celui ce a inviat din morti. In aceasta noapte sfanta, traim bucuria innoirii noastre launtrice pe care ne-a adus-o Dumnezeu-Tatal prin moartea si invierea Fiului Sau si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, innoire ce ne este impartasita in Sfanta Taina a Spovedaniei si plinita in cea a Sfintei Impartasanii. Aceasta bucurie nu este alta decat cea a mantuirii, pe care nu ne-o poate lua nimeni (Ioan 16, 22) atata vreme cat ramanem statornici in dreapta noastra credinta ortodoxa. Aceasta credinta a rodit si rodeste frumosul care inalta sufletul, curateste inima de toata intinaciunea, pastreaza pe om in vrednicia de fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1, 12), fiu al luminii, pastreaza in curatie chipul lui Dumnezeu din om. Frumosul ajuta pe om sa dobandeasca asemanarea cu Dumnezeu, adica viata de sfintenie randuita omului odata cu crearea lui (Fac. 1, 26; Lev. 11, 44; I Petru 1, 16); frumosul veacului ce va sa fie, adica al Imparatiei lui Dumnezeu, frumosul pe care ni-l infatiseaza icoana noastra ortodoxa, zugravita de pictorul ce este calauzit permanent de invatatura Bisericii si de nevointele vietii duhovnicesti; frumosul in trairea noastra ca popor pe pamantul stramosesc, in duhul dragostei,al fratietatii si al unirii, cum spune Psalmistul David (Ps. 132, 1).
Moto: "...acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti" (I Cor. 15, 20)
IUBITI FII DUHOVNICESTI,
Dumnezeu ne incredinteaza de invierea trupurilor noastre atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Astfel, in vedenia Prorocului Iezechiel, Dumnezeu a facut ca "oasele celor morti sa se apropie, fiecare os la incheietura sa [...] Si iata, erau pe ele vine si crescuse carne si pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era in ele ... Si a intrat in ei duhul si au inviat si multime multa foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor" (Iez. 37, 7-10). Sfantul Proroc Ilie inviaza pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 20-23); Mantuitorul inviaza pe fiica lui Iair (Luca 8, 55), pe fiul vaduvei din Nain (Luca 7, 11-15), pe Lazar, mort de patru zile (Ioan 11, 43-44). Toti acestia, inviati, raman neschimbati cu trupurile, in timp ce, prin Inviere, trupul Domnului nostru Iisus Hristos a imbracat haina slavei celei dumnezeiesti.
Inviind, nu a stricat pecetile mormantului, a intrat prin usile incuiate la Sfintii Apostoli si, pentru incredintare (de Invierea Sa), a mancat "o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere" (Luca 24, 42). Trupul Mantuitorului, dupa Inviere, este trupul cu care si noi vom invia la invierea cea de obste. Despre infatisarea trupului cu care si noi vom invia, ne lamureste Sfantul Apostol Pavel in epistolele sale: "... Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie [...] Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau [...] Sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti, dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti [...] Asa este si invierea mortilor: se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; se seamana intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc [...] Dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc [...] Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace intru nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace intru nemurire" (I Cor. 15, 36-44, 53). Asadar haina in care se vor imbraca trupurile noastre la obsteasca inviere va fi haina nestricaciunii si a nemuririi, care nu este alta decat haina slavei ceresti, a luminii dumnezeiesti cu care Mantuitorul S-a aratat pe Muntele Taborului cand S-a schimbat la fata: "Fata Lui stralucea ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina" (Mat. 17, 2). Putem spune, impreuna cu Sfantul Evanghelist Ioan: "Vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este" (I Ioan 3, 2), "Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava" (Col. 3, 4). De aceasta slava, care ni se da in dar, se aminteste si la Sfanta Taina a Botezului, atunci cand primim haina alba, panza numita crisma: "Da-mi mie haina luminoasa, Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina" (Ps. 103, 2). Este haina luminii dumnezeiesti, cu care este imbracat Dumnezeu, El, Care este lumina insasi (I Ioan 1, 5).
Haina nestricaciunii si a slavei, cu care ne vom imbraca la obsteasca inviere, ne este infatisata de chipurile sfintilor din sfintele noastre icoane ortodoxe.
Astfel, vesmintele sfintilor, prin iscusinta mesterului iconar, calauzit de invatatura Bisericii, ne fac sa intelegem, sa simtim, ca ele imbraca nu trupuri pamantesti, ci duhovnicesti, ascetice; vesmintele, prin culorile si liniile croielii lor, sunt dematerializate, adica materialul din care sunt facute arata ca ele sunt acoperite si patrunse de o lumina tainica, de o frumusete data nu de materie, ci de starea de sfintenie, de prezenta si lucrarea harului Sfantului Duh. Astfel, in icoana, ni se arata, ni "se sugereaza", cum spun Sfintii Parinti, chipul omului induhovnicit, "indumnezeit", pe care il vom avea in Imparatia cerurilor. Icoana ni-l arata pe omul care a trait intru asteptarea invierii mortilor si a vietii veacului ce va sa fie. Icoana ne arata prezenta Duhului Sfant in omul care a dobandit asemanarea cu Dumnezeu. Prin icoana, Il cunoastem si-L simtim pe Dumnezeu, "Cel ce lucreaza in noi si face ca sa voim si sa savarsim" (Filip. 2, 13) "mantuirea noastra" (Filip. 2, 12), "voia lui Dumnezeu, care este sfintirea vietii noastre" (I Tes. 4, 3). Trupurile sfintilor din icoana ortodoxa sunt infatisate ca "temple ale Duhului Sfant" (I Cor. 6,19), trupuri in care "s-a desavarsit sfintenia in frica lui Dumnezeu" (II Cor. 7, 1). Privind trupurile sfintilor, infatisate in sfintele noastre icoane "privim ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului" (II Cor. 3, 18). Astfel, icoana si lucrarea ei duhovniceasca sunt roade ale Intruparii si Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, o cinstim si o aparam cu pretul vietii noastre pana la mucenicie. Fara Invierea lui Hristos, credinta noastra este zadarnica, scrie Sfantul
Apostol Pavel (I Cor. 15, 14); fara icoana, ne ratacim de la adevarul de credinta; lepadand icoanele, tagaduim roadele duhovnicesti ale Intruparii si Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos: "Cine nu se inchina icoanei, nu se inchina nici Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana vie a nevazutului Dumnezeu", scrie Sfantul Ioan Damaschin. Cei instrainati de adevarata credinta crestina semanifesta cu nemarginita potrivnicie fata de sfintele noastre icoane. Pentru acestia, "viata pamanteasca este doar mancare si bautura" (I Cor. 15, 32).
Viata, pentru astfel de oameni, se termina la marginea mormantului; de aceea,atunci cand mor, ei spun ca "trec in nefiinta", pentru ca nu cred nici in Invierea Mantuitorului, nici in invierea mortilor si nici in viata veacului ce va sa fie, adica in Imparatia lui Dumnezeu.
DREPTMARITORI CRESTINI,
Sa ne traim vremelnicia vietii noastre pamantesti incredintati permanent de cuvintele Mantuitorului: "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai; si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac" (Ioan 11, 25-26).
Sa luam aminte la cele spuse de Mantuitorul: "... Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6, 53-54).
Trupul si Sangele Mantuitorului le primim in Sfanta Taina a Impartasaniei. Toti vom invia, "cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii" (Ioan 5, 29). Judecata lui Hristos va fi dreapta si aspra: "... Pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii" (Mat. 12, 36). De aceea, permanent, sa punem la inima si cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat; deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii" (Rom. 6, 3-4).
"Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos [...] cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant, caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu [...] Drept aceea, omorati madularele voastre cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, poftirea si lacomia, care este inchinare la idoli, pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii... Acum deci lepadati si voi toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste spre deplina cunostinta dupa chipul Celui ce l-a zidit" (Col. 3, 1-3; 5-10).
Rog pe Bunul Dumnezeu sa va daruiasca sanatate, pace, liniste sufleteasca si bucuria mantuirii!
In ziua luminata a Sfintelor Pasti, va intampin cu salutul pascal
HRISTOS A INVIAT!
Al vostru de tot binele voitor si catre Domnul statornic rugator,
