Credinţa noastră este dreapta mărturisire a Părinţilor noştri.
Cu ea, noi nădăjduim să ne înfăţişăm înaintea Domnului şi să primim
iertarea păcatelor; iar fără de ea, nu ştiu ce fel de cuvioşie ne-ar
putea izbăvi de chinul cel veşnic. Toţi Dascălii, toate Sinoadele şi
toate dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă în mod diferit şi să ne îndepărtăm de împărtăşirea cu ei.
Învăţăturile dascălilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredinţat fiind că sunt înşelătoare. În materie de credinţă ortodoxă nu există concesie. Distrugerea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Chestiunile credinţei ortodoxe nu admit iconomia.
Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericeşti prin soluţii de mijloc.
Între lumină şi întuneric poate cineva să spună că există ceva de
mijloc, numit inserare sau amurg; dar intermediere între adevăr şi
minciună nu poate nimeni să gîndească, oricît s-ar strădui. Mijloc de împăcare între adevăr şi minciună nu există! În problemele de credinţă nu încape pogoramintul şi iconomia, deoarece pogoramintul provoacă împuţinarea credinţei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ţi capul şi du-te unde vrei.”
Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
| 
