Monday, 2017-12-18, 7:49 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istorie Bisericeasca

Mitropolitul Teoctist

ORTODOXIA DE LIMBA SLAVONA
IN
EPOCA LUI STEFAN-CEL-MARE.
CAP. I.
Mitropolitul Teoctist.
In 1451 Patriarhul Grigorie Mammas, care tinea la Unirea cu Roma, pleca din
Constantinopol, unde stapaniau patimile poporului, atatate, supt slabul Imparat
Constantin, de Megaducele Luca Notara, adevaratul stapan al Capitalei bizantine. A se
numi alt Patriarh in locul lui, era insa cu neputinta. Sultanul Mohammed al II-lea isi
incepuse Domnia taind, prin cetati noua la Bosfor, veniturile ca si legaturile
Constantinopolului, care-si astepta ceasul. In sfarsit, pentru a inrai si mai mult crisa
religioasa si politica, Mitropolitul unit al Chievului, cardinalul Isidor, veni, din partea
Papei, de la Roma chiar, pentru a proclama din nou Unirea, pomenind pe Prea Sfantul
Parinte in liturghie si inviersunand si mai tare plebea mandra a Bizantului impotriva
dusmanilor si a pangaritorilor ortodoxiei strabune. Multi chemau in gura mare, ca
liberatori, pe Turci, cari si intrara, dupa un asediu mai lung, in orasul imparatesc la 28
Maiu 1453.
Prin 1449-55, Mitropolitul Moldovei, Ioachim, care ramasese in traditia Unirii,
parasia Scaunul, refugiindu-se la Sandomir si apoi la Roma. Respect pentru drepturile
constantinopolitane, in halul in care se afla Imparatia greceasca, nu exista. La aceasta din
urma data Patriarh bizantin nu statea la indamana pentru a da "gramatele” de intarire unui
nou Mitropolit. Domnul care era atunci, Alexandru cel Tanar de la Cetatea-Alba (pana in
primavara anului 1455) ori Petru Aron, se sprijinia contra Turcilor pe Poloni sau pe
Unguri. Consacratorul va fi deci cautat in Serbia lui Gheorghe Brancovici, Despotul care
putea fi considerat ca mostenitor al Bizantului cazut. Pe noul ierarh stapanitorul
moldovean nici nu se gandia de altfel a-l lua din mijlocul "ucenicilor” de prin "chiliile”
Bizantului, ci alese pe un Roman, - am crede chiar pe un fiu de boier, o ruda de Voevod,
caci prea mare e inraurirea lui in toate afacerile, supt Domnii cari urmeaza. Teoctist era
un om invatat, care a dat un mare avant culturii slavone in Moldova; trebuie sa fi fost
pregatit deci intr’una din manastirile care pastrau datinile acestei culturi, gonite acum din
vetrele ei balcanice. Astfel de manastire era insa in Moldova numai Neamtul, al carui
egumen avea, de la oranduirea Mitropolitului Iosif, si grija Bistritei: Iosif se gandise
totdeauna cu iubire la acest lacas "al sau”, si batranetele-i din urma le si petrecu aici, cum
spune si numele de "chilia Vladicai Iosif”, pastrat pana tarziu. Dintre parintii nemteni, al
caror egumen va fi fost chiar, se ridica si Teoctist, el insusi un "episcop sarbesc”.
Pentru a-l sfinti, era in apropiere si Mitropolitul muntean. Acesta n’avea, de mult,
legaturi cu Patriarhia de Constantinopol; el nu iea parte nici intr’un chip la sinodul din
Florenta. Daca ne gandim la inchinarea lui Alexandru-Voda Aldea catre Turci, la politica
de supunere a lui Vlad Dracul fata de dansii, la pacea Domniei slabului Voevod
Vladislav, care tocmai stapania atunci in Tara-Romaneasca, o ideie se impune. Scaunul
muntean fusese deslipit de Bizantul dusman al suzeranului turc; el putea sa lege relatii de
supunere ierarhica noua cu Scaunul sarbesc din Pee, de si, in vremea cand din Tarul de
odinioara se facuse un cneaz si un Despot, rostul efectiv al Patriarhului de glorioasa
stapanire imparateasca fusese luat, de la un timp, de simplul Mitropolit al Belgradului,
care statea inca pe atunci langa Despotul Gheorghe Brancovici. Peeul decazut fu supus,
in adevar, dupa cererea Sultanului, de catre Constantinopolitani, altei Patriarhii slave din
Balcani, dar mai tarziu numai. In muntii macedoneni, pe pamantul stapanit de celalt
"Imparat”, Sultanul, va fi numai atunci, la Ohrida, un Patriarh in locul episcopatului
recunoscut de Bizant inca de la 1410, intr’un timp cand se putea crede in sfaramarea
apropiata a puterii turcesti prin luptele dintre fiii lui Baiezid.
Un Patriarh Nicodim se intalneste la Ohrida in 1452 numai intr’un singur izvor
dubios, o inscriptie, pe cand e cunoscut intre 1445 si 1453 din altele, vrednice de
credinta, Nicodim de Pee, Patriarh a toata Serbia. Interpolarea la cronica lui Ureche care
vorbeste de Ohrida stramuta in veacul al XV-lea inca situatii care existau doar in al
XVII-lea.
Teoctist a pastorit Moldova timp de aproape un sfert de veac, incheindu-si zilele
numai la 1477, in 18 Novembre, cand trupul fostului calugar de la Neamt se cobora in
pamantul manastirii celei noua, facuta de Stefan-cel-Mare, a Putnei, ceia ce ar fi inca o
dovada ca Teoctist, ca si Iosif, facea parte din dinastia domnitoare. In aceasta indelungata
arhipastorie a lui, el a luat parte la o suma de acte politice ca inchinarea Moldovei catre
Turci supt Petru-Voda Aron, pe care-l recunoscu, in 1455, catva timp dupa ce el si
calugarii de la Neamt fusesera partenitorii Domnului legiuit, ai lui Alexandrel, fiul lui
Ilie-Voda, acel Alexandrel in numele caruia savarsise Petru-Voda cel nou, inainte de a-si
arata scopurile personale, omorul de la Reuseni impotriva fratelui sau Bogdan. Pe Stefan
insa, fiul acelui Bogdan, jertfit fara stiinta lui, Teoctist il primi cu cea mai mare bucurie,
in fruntea boierilor terii, la locul zis Direptate, - unde se ucideau osanditii -, atunci cand
el veni cu ceata sa biruitoare sa-si iea in stapanire Suceava, ca o mostenire parinteasca.
Juramantul lui Stefan fata de regele Poloniei, in 1462, nu e facut numai inaintea lui
Teoctist, care si acuma -, o inoire fata de trecut, care nu incuviintase amestecul Vladicilor
in afacerile de Stat si nu-i putuse pomeni ca marturi ai juramintelor, - isi pastreaza rangul,
indata dupa Domn, dar e si intarit, prin juramantul sau, de catre puternicul Mitropolit. Era
asa de puternic si respectat incat, atunci, in 1462, cand clericii si boierii moldoveni fura
indemnati sa jure si ei ca vor pastra credinta Poloniei, ca si Domnul pe care-l luau in
chezasie, Teoctist da singur actul in numele tuturora, fara a gasi cu cale macar sa
aminteasca numele celorlalti "duhovnici, si domni mireni ai Moldovei, si bogati si saraci,
cu tot Sfatul Domnului nostru Stefan Voevod, si batrani si tineri, si cu toata obstea”.
Category: Istorie Bisericeasca | Added by: PortalOrtodox (2010-08-04)
Views: 266 | Tags: Mitropolitul Teoctist | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2017