Monday, 2017-12-18, 11:05 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istorie Bisericeasca

Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821-1919

         Revolutia cu caracter national-social din 1821, care a dus la crearea statului roman modern, a deschis o epoca noua si pentru Biserica Ortodoxa Romana. Regulamentele Organice au pregatit, intr-o prima faza, unificarea organizatiei Bisericii din Tara Romaneasca si Moldova. In ianuarie 1859 a avut loc o prima etapa a procesului de unificare politica romaneasca, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, sub conducerea unui singur domn, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). La 3 decembrie 1864, printr-un decret semnat de acesta, s-a proclamat „autocefalia” sau „independenta” Bisericii din noul stat si constituirea unui Sinod general al acestei Biserici, masura absolut necesara pentru realizarea unificarii bisericesti. In acelasi scop, la 11 ianuarie 1865 s-a acordat mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei titlul de „mitropolit primat”.

          In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au luat o serie de masuri care au dus la schimbari profunde in viata bisericeasca, cerute de insasi transformarile petrecute in viata statului (de pilda, secularizarea averilor manastiresti in 1863). Cativa ani mai tarziu, in 1872, s-a elaborat Legea Organica, prin care s-a constituit Sfantul Sinod, cea mai inalta autoritate in Biserica Ortodoxa Romana. Era alcatuit din mitropolitul primat ca presedinte, din mitropolitul Moldovei, cu sufraganii lor, episcopii de Ramnic, Buzau, Arges si respectiv Roman, Husi si Dunarea de Jos (Galati) - infiintata in 1864 - si cate un arhiereu-vicar la fiecare eparhie.

          Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), au urmat noi tratative cu Patriarhia, in vederea recunoasterii autocefaliei, care era un act pur formal, caci Biserica romaneasca s-a bucurat si pana atunci de o situatie speciala, in comparatie cu alte Biserici ortodoxe, de o autocefalie relativa fata de Patriarhia Ecumenica. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim IV a dat obisnuitul „tomos”, pentru recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Romania.

          Biserica romaneasca din Bucovina (Episcopia de Cernauti) a fost ridicata la treapta de Mitropolie, in 1873, autoritatile habsburgice impiedicand orice legatura ale ei cu celelalte eparhii romanesti. Cel mai de seama mitropolit a fost Silvestru Moraru Andrevici (1880-1895). Biserica din Moldova de dincolo de Prut (Basarabia, trecuta in stapanirea ruseasca in 1812), s-a constituit intr-o Arhiepiscopie, cu sediul la Chisinau, dependenta de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Petersburg. Primul e carmuitor a fost romanul Gavriil Banulescu Bodini (1812-1821) (fost o vreme mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului), sub care s-a infiintat un Seminar teologic la Chisinau si s-a tiparit o noua editie romaneasca a Bibliei la Petersburg; el a organizat eparhia in forme tipic rusesti. Urmasii sai au fost toti rusi, numiti de Sinodul Bisericii Ruse, pana in 1918.

          Multi ierarhi din aceasta perioada, au contribuit la promovarea invatamantului si culturii romanesti. Astfel, la staruintele mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1808 si 1912-1842, +1846), s-au infiintat: seminarul de la Socola (1803), scoala elementara, scoala normala si gimnaiul de la Trei Ierarhi, cursul de inginerie condus de Gheorghe Asachi, Academia Mihaileana, scoala „de arte si mestesuguri”, toate in Iasi, si cateva scoli elementare „tinutale” in marile orase ale Moldovei. A tradus un numar insemnat de lucrari teologice din limba greaca si a indrumat tiparirea a peste 130 de carti. O activitate asemanatoare a desfasurat contemporanul sau din Tara Romaneasca, mitropolitul Grigorie IV Dascalul (1823-1834) – un alt traducator de seama din literatura patristica.

          In a doua jumatate a secolului consemnam pe mitropolitii primati Nifon (1850-1875), sprijinitor al Unirii Principatelor, intemeietorul unui Seminar in Bucuresti, care-i va purta numele, intretinut din fonduri lasate de el, Calinic Miclescu (1875-1886), sub care s-a recunoscut oficial autocefalia Bisericii noastre si s-a infiintat Facultatea de Teologie din Bucuresti (1881), Iosif Gheorghian (1886-1893 si 1896-1908), Atanasie Mironescu (1909-1911), Canon Aramescu (1912-1918), sub care s-a tiparit prima editie „sinodala” a Bibliei romanesti, in 1914.

          La Iasi consemnam pe mitropolitii Sofronie Miclescu (1851-1860), sprijinitor al Unirii, Calinic Miclescu (1875-1902), sub care s-a ridicat monumentala catedrala mitropolitana.

          O seama de episcopi din aceasta perioada si-au inscris numele cu vrednicie in randul marilor carturari ai poporului roman. Mentionam la Buzau pe Chesarie (1825-1846), care infiinteaza seminarul de acolo (1836) si o scoala de zugravi-iconari, tipareste aproximativ 60 de carti, Filotei (1850-1850), care i-a continuat activitatea, tiparind Biblia, in 5 volume, in 1851-1856, Dionisie Romano (1859-1873), un transilvanean, sprijinitor al invatamantului si al tipariturilor; el insusi a tiparit o serie de carti, a fost profesor „national”, director de seminar si a infiintat cateva scoli in eparhie. La Ramnic s-au remarcat episcopii Calinic cel Sfant (1850-1868), fost staret la Cernica timp de 32 de ani, unul din reprezentantii de frunte ai spiritualitatii romanesti, canonizat in 1955, Grigorie Ramniceanu (1823-1828), un ales carturar, Gherasim Timus (1893-1911), fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, traducator din literatura teologica rusa si autor de lucrari teologice originale.

          In Moldova ne retine atentia episcopul Melchisedec Stefanescu al Dunarii de Jos (1864-1879), apoi al Romanului 1879-1892), autor a numeroase manuscrise didactice si mai ales lucrari de istorie, pe baza carora a fost ales membru activ al Academiei Romane: la Husi Silvestru Balanescu (1886-1900), fost profesor de teologie, traducator de lucrari teologice din ruseste.

*

          Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost carmuita, in aceasta perioada, de marele ierarh Andrei Saguna, un aroman (vicar in 1846, episcop in 1848, mitropolit intre 1864-1873). El a reusit sa restaureze vechea Mitropolie a Transilvaniei, in 1864, de data aceasta, cu sediul la Sibiu, avand doua eparhii sufragane: la Arad si Caransebes (ultima infiintata in 1865). Saguna a dat o noua organizare mitropoliei, prin cunoscutul Statut Organic din 1868, dupa care s-a condus Biserica din Transilvania pana dupa 1918 si ale carui principii au stat si la baza legiuirilor bisericesti ulterioare din intreaga Biserica Ortodoxa din Romania intregita. Doua sunt principiile de baza ale acestui Statut: autonomia (fata de stat) si sinodalitatea, adica participarea laicilor (in proportie de 2/3 alaturi de mireni(1/3) la conducerea vietii bisericesti la toate nivelele ei: Adunarea parohiala si Consiliul parohial, Adunarea si Consiliul eparhial si Congresul National Bisericesc (pentru intreaga Mitropolie). A acordat o atentie deosebita invatamantului romanesc: Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (infiintat in 1811, dar reorganizat de el, cu doua sectii, de teologie – cu 3 ani, cu absolventi de liceu – si pedagogie – cu 1, 3, apoi 4 ani, cu absolventi de patru clase medii), gimnaziul ortodox roman din Brasov (infiintat in 1850), ramas sub indrumarea Bisericii pana in 1948 si aproape 800 de scoli elementare „confesionale”, numai in Arhiepiscopia Sibiului (in toata Transilvania si in Banat existau peste 2700 de astfel de scoli). Tot Saguna a infiintat o tipografie eparhiala la Sibiu (1850), existenta si azi, in care a tiparit aproape toate cartile de slujba, manuale didactice, lucrari istorice si de alt gen, precum ziarul Telegraful Roman, care apare fara intrerupere din 1853 pana azi. In 1861 s-a numarat printre cei care au infiintat Asociatia transilvana pentru cultura si literatura poporului roman din Transilvania (Astra), fiind primul ei presedinte.

          Urmasii sai, Miron Romanul (1874-1898) si Ioan Metianu (l899-1919), s-au straduit sa-i continue stradaniile, sub cel din urma ridicandu-se si actuala catedrala mitropolitana din Sibiu.

          La Arad consemnam pe episcopii: Gherasim Rat (1835-1850), Procopie Ivascovici (l853-1873), Ioan Metianu (1875-1898) si Ioan Papp (1903-1925), iar la Caransebes pe Ioan Popasu (1865-1889), organizatorul eparhiei, Nicolae Popea (1889-1908), fostul vicar al lui Saguna, autor de lucrari istorice, pe baza carora a fost ales membru activ al Academiei Romane si Miron Cristea (1910-1919), viitorul patriarh al Romaniei intregite.

          Pe taram cultural, in afara de ierarhii mentionati aci, o serie de preoti de mir si calugari au lucrat pentru luminarea neamului lor. Astfel, la inceputul secolului numerosi preoti transilvaneni si banateni au publicat diferite lucrari literare: fabulistul Dimitrie Tichindeal, Ioan Teodorovici, preot la Budapesta, Nicolae Horga-Popovici din Seleus-Arad, protopopul Nicolae Stoica din Mehadia, cu lucrari istorice in limbile germana, sarba si romana, protopopul Ioan Tomici din Caransebes, cu lucrari de popularizare a cunostintelor agricole.

          In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au activat marii invatati de la Blaj: Timotei Cipariu (1805-1885), istoric, filolog, teolog, pedagog, orientalist si om politic, Ioan Micu Moldovan (1838-1915), autor de manuale didactice si lucrari istorice-filologice, Augustin Bunea (1857-1909), cu diferite studii istorice, episcopul Nicolae Popea al Caransebesului (1826-1909), autor de monografii istorice, arhimandritul bihorean Vasile Mangra (1850-1918), pentru scurt timp mitropolit al Ardealului, cu studii istorice, toti membri activi ai Academiei Romane; preotul rasinarean Sava Popovici-Barcianu, cu numeroase manuale didactice si dictionare, profesorii de teologie Zaharia Boiu, cu manuale didactice si volume de predici si Ioan Popescu, cu valoroase studii de pedagogie, toti trei membri corespondenti ai Academiei Romane, arhimandritul sibian Ilarion Puscariu, spre sfarsitul vietii arhiereu, cu lucrari istorice, preotul Grigorie Silasi, cu lucrari istorice-filologice, amandoi membri onorari ai aceleiasi Academii; banateanul Ioan Sarbu, preot in Rudaria, cu lucrari temeinice despre Matei Basarab (in limba germana) si protopopul Gheorghe Popovici din Lugoj, cu alte lucrari de istorie, Ioan Lupas, ales membru titular al Academiei in 1916, pe cand era protopop in Saliste si multi altii.

          In aceasta perioada s-a dezvoltat si presa bisericeasca: Telegraful Roman la Sibiu (1853 - pana azi), Biserica si Scoala la Arad (1877-1948), Foaia Diecezana la Caransebes (1886-1948), Biserica Ortodoxa Romana la Bucuresti (1874 pana azi), Candela la Cernauti (1881-1946), Revista Teologica de la Sibiu (1907-1947); o serie de alte foi din Transilvania si Banat  cu caracter politic, literar, scolar, economic erau redactate tot de preoti.

          S-a dezvoltat invatamantul teologic, prin Seminariile de la Socola-Iasi (1803), Bucuresti, Buzau, Arges (l836), Ramnic (1837), Husi (l852), Roman (1858), Ismail-Galati (l864), prin Facultatile de Teologie din Iasi, cu o existenta scurta (1860-1864), apoi prin cele din Cernauti (1875, in locul vechiului Institut Teologic, infiintat in 1827) si Bucuresti (1881). In Transilvania se infiinteaza Seminarii si Institute teologice la Blaj (1754), Sibiu (1811), Arad (1822) si Caransebes (1865).

          Aratam mai sus ca in Transilvania Biserica indruma si invatamantul romanesc de toate gradele, infiintand gimnazii la Blaj, Beius (1828), Brasov (1850), scoli pedagogice, de meserii, de fete, apoi scoli elementare, aproape in fiecare parohie (de pilda in 1879 existau in Transilvania si Banat 2773 de asemenea scoli romanesti, iar in 1915 erau 1672, cu un efectiv de zeci de mii de elevi). Scolile romanesti  au indeplinit un rol insemnat in pastrarea constiintei nationale romanesti si a limbii materne. Biserica din Ardeal si Banat a pus bazele a peste o suta de fonduri si fundatiuni, din care se acordau burse si ajutoare elevilor, studentilor si tinerilor meseriasi saraci.

          In aceeasi perioada, numerosi slujitori ai Bisericii au sprijinit toate luptele poporului roman pentru dreptate sociala, independenta nationala si unitate statala. Multi preoti si calugari au sprijinit pe Tudor Vladimirescu (1821) si revolutia din 1848 (preotul Radu Sapca, Ieromonahul Ambrozie, numit popa Tun, arhimandritul Iosafat Snagoveanu in Tara Romaneasca, preotii Simion Balint, Simion Groza, Simion Prodan etc., care au luptat in oastea lui Avram Iancu. Andrei Saguna a fost considerat „diplomatul” revolutiei romanesti din Transilvania prin misiunile ce i-au fost incredintate la Curtea imperiala din Viena. Mai multi ierarhi au fost membri in Divanurile Ad-Hoc si au sprijinit alegerea lui Aalexandru Ioan Cuza ca domn in ambele Principate Romane (fratii Neofit si Filaret Scriban, arhimandritul Melchisedec Stefanescu, Filotei al Buzaului, Sfantul Calinic de la Ramnic). Multi calugari si calugarite s-au angajat voluntar in serviciile sanitare in cursul Razboiului de independenta (1877), o serie de preoti - inclusiv din Transilvania - au organizat colecte pentru razboi, cativa preoti si profesori de teologie s-au numarat intre memorandisti (1892), altii au insotit trupele pe campurile de lupta in primul razboi mondial ca „preoti militari”. Altii au contribuit la realizarea actului unirii de la 1 Decembrie 1918 (Vasile Lucaciu, Miron Cristea, Nicolae Balan s. a.). Tot in Transilvania, o serie de profesori de teologie sau preoti parohi si-au adus contributia la indrumarea poporului in probleme economice-agricole sau mestesugaresti, fie prin publicarea de lucrari de popularizare a cunostintelor agricole, asociatii de meseriasi, scoli de meserii s. a.

                    Din toate acestea, se desprinde constatarea ca Biserica - prin slujitorii ei - si-a facut datoria fata de neam si in perioada „moderna” a istoriei sale.

Category: Istorie Bisericeasca | Added by: PortalOrtodox (2010-08-04)
Views: 306 | Tags: Biserica Ortodoxa Romana intre anii | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2017