Arta Bisericeasca in evul mediu
întemeierea statelor medievale romanesti, ca si organizarea cononica a
Bisericii Ortodoxe din fiecare provincie, a dus la dezvoltarea unei arte
romanesti, de factura bizantina, pe care s-au grefat elemente de arta
populara ori anumite elemente ale artei apusene, ajungandu-se la o
creatie noua, cu trasaturi proprii, la o arta specific romaneasca.
In ce priveste arhitectura, in Tara Romaneasca si Moldova s-au ridicat o
serie de biserici in asa numitul "plan treflat", in varianta
"triconcului", de origine bizantino-sud-dunareana. In mare, bisericile
construite in acest plan urmeaza impartirea traditionala a bisericilor
de rit bizantin ortodox: pronaos - de regula patrat, - naos, cu doua
abside laterale, iar in mijloc se ridica o turla, - si absida altarului,
spre rasarit. Acestui tip ii apartin bisericile manastirilor Vodita,
Tismana si Cozia, din a doua jumatate a secolului XIV, cea din urma
situandu-se printre cele mai de seama creatii arhitectonice din intreg
sud-estul european, servind ca model pentru o buna parte din bisericile
de mai tirziu.
Biserica Sf. Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges - de la mijlocul
secolului XIV - este conceputa dupa planul "in cruce greaca înscrisa",
creatie a arhitecturii bizantine din epoca Comneinilor, un monument
exceptional sub raport artistic.
In Moldova, biserica Sf. Nicolae din Radauti, ctitoria lui Bogdan I (c.
1359-1365), are planul unui edificiu romanic, basilical, unic in
arhitectura moldoveneasca, fara turla. Biserica Sf. Treime din Siret,
din aceeasi perioada, introduce Moldova planul triconc, probabil prin
mijlocirea Tarii Romanesti, având si o bogata decoratie extrerioara.
In timpul lui Stefan cel Mare (1457-1504) traditiile constructive
moldovenesti, ale caror inceputuri se intalnesc in aceste doua biserici,
ca si solutiile noi introduse sub Alexandru cel Bun (1400-1432), au
fost preluate si amplificate. Este adevarat ca unele biserici - mai ales
satesti -urmeaza planul simplu al celei din Radauti. Dar tipul
predomanant este cel ticonc, inaugurat de Sf. Treime din Siret, caruia i
s-au adaugat o serie de elemente noi. De pilda, la biserica manastirii
Putna, prima ctitorie a domnitorului, s-a introdus un spatiu funerar
intre naos si pronaos, numit gropnita (necropola), element neintalnit in
lumea ortodoxa, care va fi preluat la Neamt, Dobrovat si la multe
biserici din secolul al XVI-lea. Naosul, pronaosul si gropnita, - unde
exista -, sunt despartite intre ele prin ziduri groase, strapunse de o
usa. Toate bisericile au o turla zvelta pe naos, cilindrica in interior,
iar in exterior cu 8,12 sau 16 laturi, asezate de regula, pe o baza
dubla, stelata. Aproape toate bisericile lui Stefan au o bogata
decoratie exterioara (firide, arcade, ocnite, discuri smaltuite), având
si unele elemente gotice (contraforti, ferestre in chenare gotice etc).
rezulta ca la fondul arhitectonic bizantino-balcanic, prelucrat in
spirit autohton, s-au adaugat unele elemente din arta gotica sau din cea
populara, ajungandu-se astfel la un stil propriu, cunoscut sub numele
de "stilul moldovenesc". Operele reprezentative ale epocii lui Stefan
cel Mare au exercatat o puternica influenta asupra arhitecturii din
secolele urmatoare.
In secolul al XVI-lea, in Tara Romaneasca se mentin principalele tipuri
de biserici intalnite in perioada precedenta: cel treflat, in forma
triconcului, foarte des intalnit, cel in cruce greceasca inscrisa,
folosit mai rar, de regula la bisericile de mari proportii, si cel
dreptunghiular, fara abside laterale, intalnit izolat, numai la câteva
monumente, azi in ruina. Dar in cadrul acestor trei tipuri variantele
sunt foarte numeroase, mai ales in ce priveste pronaosul, precum si
decoratia fatadelor. Aceste variante au fost create prin imbinarea unor
elemente din secolul al XlV-lea, fie intre ele, fie cu altele venite din
afara, ori prin introducerea de inovatii romanesti.
Intre monumentele reprezentative ale acestui secol se numara biserica
manastirii Dealu, de tip triconc, in fond o prelucrare a celei de la
Cozia, cu o turla pe naos si alte doua pe partea de rasarit a
pronaosului, toate octogonale, cu o bogata decoratie sculptata; intreaga
biserica are un frumos decor exterior, cu arcade oarbe, inguste si
inalte, impartite in doua registre. Mult mai bogata in decoratia
exterioara si mai evoluata in ce priveste planul arhitectural este
biserica manastirii Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab, construita din
marmura, piatra si mozaic. Naosul este in plan triconc, peste care se
inalta o turla octogonala, iar pronaosul este dreptunghiular,
supralargit, cu 12 coloane care sustin o turla si cu doua spatii
laterale cu destinatie funerara, peste care se ridica alte doua turle,
spre vest. întregul exterior, inclusiv turlele, au o bogata decoratie
exterioara, in piatra sculptata, cu motive geometrice si florale
stilizate, de origine armeano-georgiana, persana, araba si otomana.
Biserica de la Arges este considerata cea mai desavârsita expresie a
artei medievale romanesti si una din capodoperele artei universale.
Planul triconc a fost folosit si in constructia altor biserici
manastiresti din prima jumatate a secolului al XVI-lea: schitul Ostorv,
Caluiu, Valea, Stanesti, bolnita Coziei, Bucovat. Planul in "cruce
greaca inscrisa" este intalnit la naosul actualei biserici a manastirii
Snagov, la biserica domneasca din Tirgoviste s.a.
Arhitectura bisericeasca in Moldova a cunoscut o perioada de înflorire
in timpul domniei lui Petru Rares, când se dezvolta traditiile
constructive ale epocii lui Stefan cel Mare. Biserica manastirii
Probota, de pilda, isi are prototipul in biserica înaltarii de la Neamt,
in plan triconc, cu cinci incaperi distincte: pridvor inchis (element
nou), pronaos, gropnita, naos si altar, separate intre ele prin ziduri
groase, strabatute de usi. Actuala biserica a manastirii Bistrita,
ridicata de Alexandru Lapusneanu, se asemana mult, ca plan, cu Probota.
Humorul are un plan triconc, dar fara turle, singura de acest fel in
epoca respectiva in Moldova, dar cu aceeasi impartire exterioara ca la
Probota (pridvorul e insa deschis). Biserica manastirii Moldovita are un
plan triconc, turla pe naos si aceeasi distributie a incaperilor ca la
Humor. Ultimul monument reprezentativ al arhitecturii moldovenesti din
perioada sa "clasica" ii constituie manastirea Sucevita, ctitoria
Movilestilor, care reia planul bisericii mari de la Neamt, cu toate
elementele adaugate in timpul lui Petru Rares: pridvor inchis, pronaos,
gropnita, vesmantarie - tezaur, naos cu o turla zvelta, la care se
adauga doua pridvorase deschise care perced intrarile in pridvorul
propriu-zis.
In secolul al XVII-lea, in Tara Romaneasca s-au inregistrat realizari
arhitectonice si picturale deosebite in cursul domniei lui Matei Basarab
(1632-1654), dar mai ales in timpul lui Constantin Brincoveanu
(1688-1714). In Moldova arta - cu toate formele ei - a fost in regres,
cu exceptia domniei lui Vasile Lupu (1634-1653).
In ce priveste arhitectura, bisericile din Tara Romaneasca urmeaza, in
general, formele consacrate in secolul anterior. O prima grupa de
biserici sunt cele in plan triconc, fie cu o turla pe naos (Arnota,
Plumbuita, Dintr-un lemn, Polovragi, Crasna, Comana), fie cu doua - pe
naos si pe pronaos - (Stelea din Tirgovesti, Hurezi). Sunt insa si
biserici de plan triconc cu trei turle (Gura Motrului) si chiar cu patru
(Catedrala patriarhala din Bucuresti). O serie de biserici
apartinatoare planului trilobat au pronaosul supralargit si fragmentat,
cu stâlpi de sprijin pentru sustinerea boltilor (Caldarusani, Catedrala
patriarhala, Hurezi, Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti), toate urmând - mai
mult sau mai putin fidel - planul, structura si plastica monumentala si
decorativa a bisericii lui Neagoe Basarab de la Arges. Alte biserici
sunt in plan dreptunghiular alungit, având spre rasarit absida
altarului, iar deasupra pronaosului un turn clopotnita (biserica
manastirii Strehaia, bisericile din Golesti, Sf. împarati din
Tirgoviste, Sf. Nicolae din Fagaras, Doicesti s.a.). exista insa si
câteva biserici de plan trilobat care au un turn-clopotnita pe pronaos
(schitul Cornet, biserica Coltea din Bucuresti).
In aceasta diversitate de modele arhitectonice se impun insa si unele
elemente specifice. Astfel, este caracteristic pridvorul deschis la
intrare, cu stâlpi sau coloane legate prin arcade, la inceput din
caramida, apoi din piatra. Pridvorul deschis se generalizeaza catre
sfârsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmator, fiind unul
din elementele specifice "stilului brancovenesc".
In Moldova, al arhitectura traditionala se adauga numeroase forme
artistice noi, împrumutate fie din Tara Romaneasca, fie din arta baroca,
fie din Orientul caucazian sau islamic. Toate aceste elemente au dus la
diversificarea arhitecturii moldovenesti, care n-a mai izbuitit sa
formeze un stil unitar. Se remarca apoi incercarea de fortificare a
manastirilor si chiar a bisericilor de mir. Aceasta se datora
distrugerii vechilor cetati moldovenesti de alta data, din ordinul
turcilor, urmarindu-se ca lacasurile de inchiare sa contribuie, macar in
parte, la apararea tarii.
Sirul monumentelor reprezentative din Moldova incepe cu Dragomirna,
ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, cu o inaltime neobisnuita (32
m., fata de 9,60 m. largimea), cu un bogat decor sculptural al turlei,
in piatra, cu motive de origine orientala, cu un brâu de piatra, cu
aspect de funie rasucita, care incinge fatadele exterioare. Toate denota
influenta baroca ce incepe sa se faca simtita in arhitectura
moldoveneasca (mai tirziu inconjurata cu ziduri puternice de aparare de
catre domnitorul Miron Barnovschi).
Aceeasi nota baroca de diversitate si somptuozitate se remarca si in
arhitectura celui mai celebru monument al veacului al XVII-lea, biserica
Sfantii Trei Ierarhi din Iasi, ctitoria lui Vasile Lupu. Fatadele ei
exterioare sunt acoperite in intregime cu minutioase sculpturi in
piatra, cu motive eclectice sau de inspiratie orientala
(armeano-georgiana, arabo-turca, persana), dispuse in benzi orizontale.
Mesterii decoratori au fost desigur orientali, familiarizati cu asemenea
podoabe sculpturale. Biserica este in plan trilobat - urmând planul
Galatei - cu doua turle, una pe naos, alta pe pronaos.
Un alt monument din Iasi este biserica manastirii Golia, rezidita de
Vasile Lupu, de mari proportii (39xl3m., si 30 m. inaltime), cu sase
turle, din care cele de pe naos si pronaos de mari dimensiuni. Se
impletesc aici trei stiluri: cel bizantino-moldovenesc traditional (cu
impartirea in cinci incaperi distincte, obisnuite la manastirile mari:
pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar), al Renasterii târzii
(decoratia exterioara, cu pilastri inalti, cu capiteluri corintice) si
cel rusesc (sistemul de constructie al boltilor). Aceste trei biserici
au servit ca model si pentru unele constructii ulterioare: Solea si
Virnova (dupa Dragomirna), Cetatuia (dupa Trei Ierarhi, dar fara decorul
exterior) si Casin (dupa Golia).
Un plan aparte prezinta biserica Sf. Sava din Iasi (1625), cu doua turle
foarte joase, de aspect musulman, asa cum nu se mai intalnesc in
arhitectura romaneasca, cu un turn - clopotnita cu aspect de fortareata,
având tainita si meterez, iar deasupra camera clopotelor. Tot un plan
aparte are si biserica fortificata Precista din Galati (1645), de plan
triconc, cu turla pe naos si turn-clopotnita pe pronaos, conceput ca un
turn de cetate, cu metereze si un foisor.
Pe langa acestea, o seama de alte biserici moldovene continua planul
triconc traditional (Bogdana, Agapia, Hlincea, Sf. Onufrie din Siret
s.a.). Un element nou, caracteristic bisericilor moldovenesti din acest
secol, ii constituie turnul-clopotnita ridicat pe pridvor, de regula cu
doua etaje: tainita si camera clopotelor.
Epoca fanariota (1711/15-1821) reprezinta o perioada de declin si in
istoria artei romanesti. Se inregistreaza doar câteva biserici
monumentale din Tara Romaneasca, in schimb picturi mai multe, care
urmeaza traditiile scolii brancovenesti, dar putine realizari
sculpturale, miniaturistice si din celelalte ramuri ale artelor
decorative. In toate ramurile artei se constata o influenta a barocului,
mult raspândit atunci in toate tarile Europei, iar catre sfârsitul
veacului XVIII si inceputul celui urmator, influente ale stilului
neoclasic. In schimb, in toate tarile romanesti s-a dezvoltat o arta
"populara" autentic romaneasca, realizata de constructori, zugravi,
iconari, iesiti din mediul taranimii si al preotimii de mir.
In ce priveste arhitectura asa cum spuneam mai sus, s-au ridicat acum
putine biserici monumentale. Biserica Stavropoleos din Bucuresti
impresioneaza prin exceptionala decoratie picturala si sculpturala, in
interior si exterior, si prin pridvorul cu coloane de piatra, inspirat
dupa palatul brancovenesc de la Mogosoaia. Ctitoriile preotilor, ale
târgovetilor si ale poporului de jos au continuat traditiile stilului
brancovenesc, pe care le-au adaptat, prelucrat si dezvoltat, dând
nastere unor noi creatii in arta medievala romaneasca, cu o tendinta de
simplificare a procedeelor, cu putina decoratie sculptata.
In Moldova, in prima jumatate a secolului XVIII nu intalnim monumente
reprezentative. Abia in ultimile patru decenii ale secolului mesterii
locali au inceput sa caute anumite formule proprii, combinând câteva
elemente din arhitectura Tarii Romanesti cu altele, de provenienta
locala, si cu elemente de decor baroc si clasic, venite prin intermediul
Rusiei si al Poloniei (bisericile Sfintii Teodori, Curelari, Talpalari,
toate in Iasi s.a.).
Cele aproximativ 200 de biserici de lemn din Tara Romaneasca si peste
260 din Moldova, marea majoritate apartinatoare acestui secol, au fie un
plan dreptunghiular, fie unul trilobat, multe cu un pridvor deschis, pe
latura de sud sau de vest.