Arhiva ortodoxa

Eforturile lui Teodosie I de a rezolva probleme Bisericii au fost, în general, încununate de succes, dar amestecul său prea mare în treburile Bisericii l-a nemulţumit pe Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului. În timp ce împăratul Teodosie I era partizanul superiorităţii Statului asupra Bisericii, Sfântul Ambrozie socotea că problemele Bisericii nu sunt de competenţa puterii laice. Conflictul cu Teodosie I a fost provocat şi din cauza măcelului de la Tesalonic, ordonat de împărat împotriva populaţiei oraşului care ucisese pe Botheric, magister militum origine gotică, dar aflat în slujba Imperiului.

Împăratul a poruncit ca a populaţia oraşului să fie adunată în circ şi acolo timp de 7 ore au fost masacraţi cca. 3.000 de oameni. Desigur, acest lucru provocat o mare indignare în întreg Imperiul.

Un alt motiv al disensiunilor dintre Teodosie şi Ambrozie a fost distrugerea sinagogii din oraşul Callinicum (Mesopotamia) [1] de către populaţia creştină. Teodosie I l-a condamnat pe episcopul din acel loc, cu reconstruirea clădirii, pe socoteala Bisericii de acolo, susţinând că creştinii au săvârşit o crimă. Argumentul nu a fost valabil pentru Sfântul Ambrozie, el justificând fapta prin opoziţia existentă atunci între Biserică şi sinagogă, afirmând că un episcop nu putea să reclădească un „templu al greşelii”. În consecinţă, a cerut şi obţinut, în scurt timp, anularea deciziei. Acest fapt explică întrucâtva iritarea împăratului manifestată prin încercarea sa de apropiere faţă de aristocraţia păgână din Roma. Ameninţat cu excomunicarea, Teodosie I a cedat şi i-a amnistiat pe cei vinovaţi. Sfântul Ambrozie a arătat, astfel, că cele două puteri - laică şi religioasă - sunt separate şi opuse, spunându-i că: „În treburile financiare, tu consultă contabilii, iar în  problemele religioase, adresează-te preoţilor”. Sfântul Ambrozie i-a fixat împăratului o perioadă de penitenţă şi numai după aceea l-a primit în biserică la Sfânta Împărtăşanie. Prin urmare, după Sfântul Ambrozie, una din marile calităţi ale unui împărat trebuia să fie umilinţa.