Thursday, 2024-03-28, 2:45 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istoria Bizantului

Perioada elenică medievală (610-1081)

Aceasta reprezintă epoca clasică a acestei civilizaţii care dobândeşte un caracter pe deplin grecesc, cu importante influenţe orientale. Se pun acum bazele caracterului original, propriu-zis „bizantin” al Imperiului prin dezvoltarea proprietăţii feudale, dar şi prin stimularea micii proprietăţi a ţăranilor liberi, care începând din secolul al IX-lea va fi aservită marilor proprietari funciari.

Perioada debutează cu domnia lui Heraclios I (610-641) iar timp de cinci secole de acum înainte vor avea loc transformări profunde în toate domeniile vieţii statului. În timp ce politica externă a Imperiului i-a sporit prestigiul, victoriile sale militare, îndeosebi asupra arabilor, au contribuit substanţial la apărarea civilizaţiei europene. De asemenea, influenţa Imperiului asupra vieţii culturale din spaţiul răsăritean şi chiar din cel occidental, a fost substanţială.

Apare noua structură administrativă a themei, care va dura până la sfârşitul Imperiului, iar în organizarea armatei locul mercenarilor va fi luat de ţăranii-soldaţi din theme. După pierderea teritoriilor din Occident, centrul de greutate al Imperiului se mută în Asia Mică, de unde au venit şi germenii iconoclasmului, care a agitat viaţa bizantină timp de peste un secol (726-843).

Împăratul Heraclios I învinge definitiv redutabilele forţe persane (622-628), expediţiile arabilor contra Constantinopolului sunt respinse (674-678; 717-718) în timp ce în nord graniţele sunt mereu atacate de avaro-slavi, ruşi şi îndeosebi bulgari (din 679 când pătrund în Dobrogea bizantină). Supremaţia arabilor în bazinul Mării Mediterane a provocat o cădere economică de moment a oraşelor bizantine, care în secolele IX-X vor înflori din nou. În aceste secole, pe plan politico-militar Imperiul trece la o campanie expansionistă îndreptată mai ales spre regiunea Balcanilor şi la recucerirea Siriei, Armeniei şi Mesopotamiei.

Spre sfârşitul acestei perioade (1025-1081) Imperiul trece printr-o criză gravă. Luptele pentru domnie au adus pe tron împăraţi care s-au dovedit foarte slabi, uzurpările s-au ţinut lanţ, ţărănimea liberă era ruinată, iar statul bizantin a încetat să mai fie o putere mondială. Într-un răstimp de numai 24 de ani (1057-1081) au avut loc nu mai puţin de şapte revolte militare care au adus pe tron cinci împăraţi.

Cu toate acestea, creaţia culturală înregistrează momente importante şi personalităţi marcante: marele poet Georgios Pisides (secolul VII), patriarhul Fotie al Constantinopolului (820-cca. 891), cel mai mare învăţat al veacului său, autorul unei preţioase lucrări enciclopedice - Bibliotheca. Apar acum Ecloga (726) codul legi al lui Leon al III-lea şi Basilicale-le (887-893) cel mai mare monument juridic bizantin. În domeniul teologiei s-au remarcat Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) şi Sfântul Ioan Damaschin (675-749) autorii unor importante opere teologice. Această perioadă a înregistrat o adevărată renaştere artistică în arhitectură, mozaic şi pictura monumentală. Tot acum a fost elaborată capodopera literaturii bizantine, romanul în versuri Dighenis Akritas. Viaţa intelectuală a atins şi ea un moment de culme prin reorganizarea Universităţii din Constantinopol, având în fruntea ei marea personalitate a istoricului şi omului de ştiinţă Mihail Psellos (1018-1078).

Category: Istoria Bizantului | Added by: PortalOrtodox (2012-01-30)
Views: 954 | Tags: Bizant, dreapta credinta, inceputul crestinismului, Ortodoxie, cursuri, istoria bizantului, teologie istorie, Istoria Bizantului online, referat | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2024