|
Administraţia
bizantină care avea un puternic caracter ierarhic, a cunoscut o serie de
schimbări majore în secolele XI-XV, sub influenţa mutaţiilor social-economice
şi politice produse în statul bizantin, dar şi reducerii treptate din punct de
vedere teritorial. Puterea imperială şi-a păstrat în teorie caracterul ei
absolut, dar a cunoscut în practică importante limitări. Aceasta datorită restrângerii mijloacelor efective ale
împăratului de a-şi exercita autoritatea, a bisericii şi a aristocraţiei
feudale puternic consolidate. Senatul, poporul, armata, cândva factori
importanţi de limitare a autorităţii centrale, au fost împinşi pe un plan
secundar în viaţa politică de către o aristocraţie care nu mai era dispusă să
recunoască nici o autoritate instituţională, şi se sprijinea doar pe forţa sa
social-economică şi politică. Chiar şi în alegerea împăratului vechii factori
constituţionali au fost subtilizaţi de elita aristocratică, iar aclamarea
poporului şi ridicarea pe scut au fost lăsate în plan secundar de actul
încoronării de către patriarh.
Asistăm în această
perioadă la dispariţia distincţiei dintre demnităţi, funcţii de stat şi funcţii
de la palat, prin prezentarea lor pe aceeaşi listă ierarhică, apoi
transformarea funcţiilor în demnităţi, creşterea ponderii familiei imperiale în
actul de conducere şi dispariţia treptată a caracterului public al raporturilor
dintre suveran şi funcţionari în favoarea celui personal.
Împăratul Alexios I
Comnenul a adus primele schimbări prin înfiinţarea a numeroase funcţii şi
demnităţi noi, pentru rudele sale, din nevoia consolidării puterii imperiale.
Succesorii săi vor aduce însă primele atingeri ale principiului distincţiei din
funcţii şi demnităţi.
Sub împăraţii
Lascarizi, inflaţia instituţională a fost oprită, dar procesul a atins punctul
culminant sub împăraţii Paleologi, când a dispărut complet distincţia dintre
funcţii şi demnităţi, care au apărut pe aceeaşi listă ierarhică şi în care
ordinea lor a suferit permanente schimbări. În timpul dinastiei Paleologilor,
întreaga administraţie centrală a fost absorbită de Palatul imperial, care a
devenit singura instituţie administrativă a Imperiului.
Administraţia provincială a
menţinut ca unitate de bază thema,
dar aceasta şi-a pierdut trăsăturile ei clasice prin dispariţia condiţiilor
care au generat-o. Încă din timpul Comnenilor, thema s-a restrâns teritorial,
concentrându-se în jurul unor centre fortificate, proces care s-a amplificat în
secolele următoare. Trupele de stratioţi au fost înlocuite cu cele de pronoiari
şi chiar de mercenari, ducele a luat
locul strategului în conducerea militară a themei, în timp ce puterea civilă a
fost trecută unui funcţionar numit krites.
| 
