Iulian Apostatul (361-363) - Istoria Bizantului - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Saturday, 2016-12-10, 9:33 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istoria Bizantului

Iulian Apostatul (361-363)

Iulian Apostatul era fiul lui Iulius Constantius (frate vitreg cu Constantin), şi al Basilinei. De mic a primit o educaţie creştină aleasă. După ce a trăit mai mulţi ani la Macellum, un castel retras din Capadocia (unde fusese exilat după masacrarea familiei sale), alături de fratele său vitreg Gallus, a venit la Constantinopol, unde a audiat cursurile profesorilor de aici, apoi şi-a continuat instrucţia la Nicomedia. În toată această perioadă el a dus o adevărată viaţă ascetică şi se presupune chiar că dorea să devină preot. Renegându-şi botezul şi educaţia creştină, în anul 351, s-a convertit, în secret, la păgânism şi a început să frecventeze pe unii filosofi din Asia Mică. Între aceştia, se simţea atras de taumaturgul Maximus din Efes, care l-a învăţat cum să ajungă la extaz şi să comunice cu zeii. El pretindea că aude voia lor şi vede în somn Geniul Imperiului. Convertirea sa la păgânism, de unde şi numele de Apostatul, pare să fi fost determinată şi de aversiunea pe care o avea faţă de împăratul Constanţiu, cel care omorâse mai mulţi membri ai familiei sale, apoi imaginea negativă oferită de disputele teologice. Studiile pe care le-a continuat apoi la Atena (unde a fost coleg cu Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz, acesta din urmă descriindu-l ca un tânăr cu ochii strălucitori, cu privire de om dement, dezordonat şi nervos), l-au condus către o formă de religiozitate particulară dominată de neo-platonism.[1] Particularitatea acestei alegeri consta într-o filosofie de tip spiritual, o apropiere de mistere realizată prin ritualuri secrete şi practici magice, în cadrul cărora era invocată puterea zeilor şi a demonilor pe pământ ca a celei din sufletele celor iniţiaţi.[2] De asemenea, credinţa lui Iulian era sincretistă, amestecând elemente preluate din oracolele caldeene, cu religiile orientale şi misterele eleusine, mitologie clasică cu orfism, doctrinele lui Pitagora cu cele ale lui Platon. Teologia sa pe care o putem califica de tip gnostic-păgân, avea pronunţate caractere monoteiste, fiind apropiată mai degrabă de creştinism decât de păgânismul clasic: Iulian îl venera pe Zeus (tatăl), pe Helios (fiul asemenea tatălui, mediator între ideea binelui şi creaţie) şi un al treilea ipostas, mama zeilor, o fecioară născută fără mamă.

În anul 353, Constanţiu l-a numit pe Iulian caesar şi l-a trimis în Gallia. Aici, el s-a distins ca bun general şi iscusit administrator. Succesele sale militare l-au neliniştit pe Constanţiu şi, de aceea, i-a poruncit să-i trimită o parte din armată în Orient, sub pretext că are nevoie de ea în luptele împotriva perşilor. Trupele însă nu au dorit să plece în Orient şi l-au proclamat pe Iulian augustus, în februarie 360. Atunci, Iulian a încercat să dobândească din partea lui Constanţiu recunoaşterea acestui titlu, dar în urma refuzului acestuia, a pornit cu armata sa de cca. 25.000 de soldaţi spre Orient.

În drumul său, Iulian a scris numeroase scrisori diferitelor personalităţi păgâne ca, de pildă, filosofului Themistius, Senatului Romei şi atenienilor pentru a-i atrage pe toţi de partea sa. Numai moartea subită a lui Constanţiu la 3 noiembrie 361 a împiedicat declanşarea unui război civil. Înainte de moarte Constanţiu, l-a desemnat pe Iulian ca succesor al său.



[1] Ibidem, p. 13.

[2] Ibidem

Category: Istoria Bizantului | Added by: PortalOrtodox (2012-01-03)
Views: 462 | Tags: Bizant, dreapta credinta, inceputul crestinismului, Ortodoxie, cursuri, istoria bizantului, teologie istorie, Istoria Bizantului online, referat | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016