Diplomaţia imperială - Istoria Bizantului - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Monday, 2016-12-05, 9:37 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istoria Bizantului

Diplomaţia imperială

Imperiul bizantin avea în faţa tuturor popoarelor barbare un prestigiu de necontestat. Diplomaţia de la Constantinopol a ştiut să profite în chip abil de acest lucru şi să-şi extindă influenţa politică, să dobândească avantaje economice şi să răspândească credinţa creştină, iar odată cu aceasta să extindă civilizaţia bizantină.

Exista la Constantinopol „o ştiinţă a conducerii barbarilor”, ale cărei mijloace se inspirau din tradiţia romană. Iustinian I şi-a creat, la fel ca toţi ceilalţi împăraţii romani, un sistem de alianţe la toate frontierele popoare vasale, pe care le câştiga prin acordarea de bani, de favoruri şi onoruri. În schimbul unui tribut anual (annona) plătit barbarilor, imperiul căpăta loialitatea acestora şi un contingent de armată, care trebuia să lupte pentru apărarea Imperiului. Şefilor barbari li se acordau  podoabe preţioase, decoraţii strălucitoare şi titluri pompoase din ierarhia palatului imperial. Şefii barbari se simţeau flataţi de faptul că erau consideraţi pe jumătate romani, părtaşi ai lumii civilizate şi se declarau cu emfază „sclavi ai majestăţii sale imperiale”.

La  Constantinopol  se  ştia însă    aceşti  şefi  lacomi, schimbători  şi perfizi deveneau duşmani  periculoşi.  Diplomaţia imperială  îi supraveghea cu mare grijă. Pentru a menţine asupra acestora influenţa bizantină li se dădeau soţii din imperiu, iar capiii acestora erau crescuţi la Constantinopol în civilizaţia şi luxul capitalei. Deseori erau invitaţi la palat făcându-le o primire exagerat de luxoasă, pentru a le crea acestora impresia că imperiul este foarte puternic. În timpul domniei lui Iustinian la palatul sacru au venit mulţi conducători dintre heruli, huni, avari, gepizi, axumiţi, lazi liberi şi alţii. Iustinian I şi Theodora îi încărcau cu daruri pe ei, pe soţiile şi copiii lor şi când se întorceau în regiunile de unde veniseră erau încă uluiţi şi fascinaţi de farmecul, pe care-l cunoscuseră şi se simţeau fericiţi de a fi în serviciul unui împărat, care-i primea atât de bine şi le făceau atâtea daruri preţioase.

Diplomaţia bizantină căuta să slăbească forţa popoarelor barbare, învrăjbind un popor împotriva celuilalt. Exista, de asemenea, obiceiul ca la Constantinopol să fie totdeauna un pretendent la conducerea poporului barbar, care să poată fi opus în orice moment  conducătorului barbar neascultător. În  acelaşi timp, Bizanţul putea apela la un popor barbar să pornească război împotriva altui popor barbar, care devenea un pericol pentru Imperiu.

La  aceste practici care veneau ca o moştenire de la Roma, Bizanţul adăuga altele. Propaganda creştină a fost strâns legată de politică; misionarii nu făceau mai puţin decât diplomaţii, pentru ca popoarele barbare să accepte suzeranitatea imperială şi să le aducă în sânul civilizaţiei bizantine. Mulţumită acestor misionari, popoare barbare din regiunile de stepă ale Rusiei meridionale, până în Etiopia şi Sahara, de la Eufrat şi până în vestul Europei şi nordul Africii au primit religia creştină în timpul lui Iustinian I, depăşind astfel graniţele Imperiului. O dată cu religia creştină se făcea cunoscută şi civilizaţia bizantină. Această politică, prin care se combina forţa militară cu diplomaţia, a avut un mare succes în timpul lui Iustinian I.

Category: Istoria Bizantului | Added by: PortalOrtodox (2011-09-22)
Views: 185 | Tags: Bizant, dreapta credinta, inceputul crestinismului, Ortodoxie, cursuri, teologie istorie, istoria bizantului, referat, Istoria Bizantului online | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016