|
Înainte
de a fi împărat Constantin a fost păgân, trăind la curtea lui Diocleţian, unde
a cunoscut şi cultivat vechile tradiţii romane. După ce a urcat pe tron a
participat la ceremonii păgâne, a fost slăvit de panegirişti ca păgân şi a pus
să se bată monede cu reprezentări simbolice păgâne. Din informaţiile transmise
de Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu, tânărul Constantin a fost îndrumat de
tatăl său să nu-i persecute pe creştini, a căror activitate nu trebuia să o
vadă ca o crimă împotriva statului. De altfel, una din surorile vitrege ale lui
Constantin, purta un nume creştin, Anastasia, iar una din fiicele sale,
Constantia, devenită soţia lui Licinius, îmbrăţişase şi ea creştinismul.
Începând
din anul 310, odată cu moartea socrului său Maximian, Constantin a încetat să se mai considere legat de dinastia
herculiană, întemeiată de acesta şi şi-a ales ca zeu protector „Soarele
neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul
dinastiei lui Claudius II Gothicus, din care el pretindea că descinde. În
acelaşi timp a dispărut de pe monede chipul zeului Hercule, în locul său
apărând Soarele neînvins, alături de zeul Marte.
| 
