, adică a clerului propriu-zis şi a slujitorilor
auxiliari. Alegerea şi instituirea clerului, ca şi a celorlalţi slujitori
bisericeşti, s-a făcut totdeauna după rânduieli corespunzătoare naturii şi
lucrării Bisericii, în cuprinsul căreia toate trebuiesc săvârşite în spiritul
înţelegerii şi al colaborării frăţeşti, pe care o impune dragostea creştină şi
lucrarea harului în viaţa acelora care constituie obştea Bisericii.
Cu prilejul alegerii şi
instituirii în funcţiune a membrilor clerului se săvârşesc patru feluri de acte
şi anume:
- alegerea propriu-zisă prin
voinţa întregului corp al credincioşilor şi slujitorilor dintr-o localitate sau
dintr-o unitate mai mare;
- examinarea sau verificarea
celui ales sau a celor aleşi, adică aşa-zisa cercetare canonică spre a se vedea
dacă corespunde sau nu slujirii pentru care a fost ales;
- hirotonia în treapta
pentru care s-a făcut alegerea; şi
- introducerea în funcţiune.
Dintre canoanele care se
ocupă în special de instituirea clerului amintim următoarele: prin canonul 33
al Sinodului VII ecumenic se dispune că poate fi cleric orice creştin vrednic,
fără a se avea în vedere neamul din care se trage.
Astfel, în cler poate fi primit: cel
vătămat la ochi, sau rănit la picioare (can. 77 apostolic); cel care a fost în mod forţat castrat de
alţii sau dacă s-a născut famen (can. 21 apostolic); cel născut din flori, sau din căsătoria a doua sau a treia (can. 8 Nichifor
Mărturisitorul). Nu poate fi cleric: cel
ce s-a căsătorit de două ori după botez, sau care a avut concubină ( can 17
apostolic; 3 VI ec.; 12 Vasile cel Mare); cel
ce s-a căsătorit cu o văduvă, diforţată sau desfrânată (can. 18 apostolic;
3 VI ec.); cel ce s-a căsătorit cu două
surori sau cu nepoată de soră (can. 19 apostolic; 5 Teofil al Alexandriei);
cel ce s-a mutilat (can. 22
apostolic; 1 I ec.); cel ce s-a dovedit
că a desfrânat sau a săvârşit adulter (can. 61 apostolic; 9 Neocezareea; 7
Teofil al Alexandriei, 7, 36 Nichifor Mărturisitorul); cel este surd sau orb (can. 78 apostolic); cel ce are demon (can. 79 apostolic); cel ce e botezat de curând (can. 80 apostolic; 2 I ec.; 10 Sardica;
3 Laodiceea); cel ce a fost botezat pe
patul de boală (can. 12 Neocezareea); cel
ce s-a lepădat de credinţă fără să fi fost forţat (can. 3 Atanasie cel
Mare); cel care are în familie membri
eterodocşi (can. 36 Cartagina); cel a
cărui soţie a comis adulter (can. 8 Neocezareea; 28 Ioan Postotorul); cel ce a furat bunuri publice (can. 43
Ioan Postotorul). Nimeni nu poate fi
primit în cler fără a i se examina conduita sa religioasă şi morală (can. 9
I ec.; 89 Vasile cel Mare; 4 Chiril al Alexandriei); nimeni nu poate fi primit în cler fără destinaţia specială (can. 6
IV ec.). Alegerea clericilor se face de
cler şi credincioşi (can. 6 Sardica; 50 Cartagina; 89 Vasile cel Mare; 7
Teofil al Alexandriei); la alegere se face ispitirea
canonică (can 2. Apostolic). Clerul trebuie să ţină pravilele (can 15 apostolic; 2 I ec.; 17 VI ec.); orice cleric să fie sub jurisdicţia unui
episcop (can. 15, 16 I ec.; 6, 8, 10 IV ec.) şi să fie verificaţi cei ce dintre eretici vor să devină clerici (can.
8 I ec.; 7 II ec.; 95 VI ec; 7 Laodiceea; 1 şi 47 Vasile cel Mare; 12 Teofil al
Alexandriei).
În Biserica Ortodoxă
Română, rânduielile privitoare la instituirea clerului sunt cuprinse în
următoarele norme care fac obiectul capitolului II "Recrutarea personalului bisericesc”, secţia "Numirea clerului din parohii şi alegerea clerului superior” din
Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, art. 119-132
şi a Regulamentului pentru numirea şi transferarea clerului din parohii.
|