Marile mutatii s-au savarsit sub domnia lui Iustinian (527-565), acel ilir a carui limba materna era latina si care a putut fi considerat totodata ca ultimul dintre imparatii romani si primul dintre imparatii bizantini. El a pus sa se sistematizeze dreptul roman preexistent intr-un cod celebru, scris in latina, dar decretele noi pe care le-a promulgat dupa anul 534 au fost intocmite in limba greaca, pentru a fi mai bine intelese de populatia Imperiului. El a reorganizat administratia si a inzestrat biserica cu o legislatie disciplinara, care se mai pastreaza inca si astazi. Avand simtul maretiei si gustul fastului, a sporit numarul constructiilor religioase, civile si militare in capitala si in provincii, si a ridicat la un inalt nivel de splendoare ceremoniile de la curte.
In desavarsirea operei sale Iustinian a suferit influenta Teodorei. Nascuta in Cipru, sau in Siria, Teodora, datorita originii sale populare si orientale, ca si anilor tumultuosi ai tineretii petrecuti la Constantinopol, Antiohia si Alexandria, intelegea mai bine decat sotul ei, imparatul, unde se aflau fortele in care salasluia viitorul Imperiului. Mai nostalgic decat ea fata de trecutul acelui Imperium Romanum, a carui integritate nazuia sa o restaureze, si intarit in acest tel de membrii aristocratiei senatoriale, Iustinian savarsi marea greseala din cursul domniei sale trimitandu-si generalii sa recucereasca provinciile apusene. Din aceste razboaie, care durara douazeci de ani si care ii ingaduira sa redevina stapan peste Italia, Africa de nord si sudul Spaniei, Imperiul iesi saracit si istovit, in fata amenintarilor exercitate asupra lui de slavi si de persii sasanizi, in asteptarea acelora de mai tarziu ale arabilor.
