Dupa ce a redevenit capitala a Imperiului in 1261, Constantinopolul si-a reluat rolul de centru al artei creatoare si stralucitoare, dind tonul provinciilor si tarilor invecinate. Primul panou de mozaic executat in anii urmatori Restauratiei, poate chiar spre a aduce prinos cerului pentru victoria lui Mihail al VIII-lea Paleologul, este compozitia Deisis din tribuna de sud a Sfintei Sofia, unde a inlocuit un mozaic mai vechi.
Ea ne apare inca drept o opera de tranzitie. Figura chinuita a lui Ioan Botezatorul este desenata in trasaturi arcuite, dupa procedeele grafismului aflat in vigoare in veacul al XII-lea. Dar se pot deosebi de asemenea si caracterele unui stil nou. Tehnica picturii cu penelul, mai mult decat a vechiului mozaic, a inspirat finetea desenului si gingasia unui colorit in semitonuri. Contururile chipului se estompeaza cu moliciune. Tonurile albastre le inlocuiesc pe cele verzi in redarea umbrelor. Factura nu mai este lineara, ci picturala. Un aer de umana blandete si chiar de neliniste invaluie chipurile, alungind severitatea secolelor precedente. Imagini transpuse ale Constantinopolului ce renaste, dar ramane marcat de incercarile prin care a trecut, pot fi socotite Fecioara cu frumosul chip trist si mai mult inca Prodromul cu privirea incarcata de mahnire, ce par sa-si asume intreaga nefericire a lumii.
Capul lui Hristos exprima mila si indurarea. Firele barbii sunt arcuite spre stanga parca de bataia vantului si artistul, inca nesigur in cautarea sa de efecte mai aproape de uman, a imprimat ochiului stang al Mantuitorului un strabism divergent.
